Ai da un 1 milion de dolari pe un parfum?

Casa de modă americană DKNY în colaborare cu bijutierul Martin Katz au realizat designul a celui mai scump parfum din lume.
Sticla parfumului este realizată din aur galben și alb de 14 karate. În plus, acestă sticlă este accesorizată cu 2,909 pietre prețioase colectate din toată lumea.
Acest parfum, are note: de măr, floare de portocal, prune Mirabelle, trandafir,  crin de Casablanca, crin, orhidee cu aromă de vanilie și  lemn de santal. Această apă de parfum, va fi disponibil în sticle de 30, 50 și 100 de ml.
Încasările de pe acest parfum, vor fi donate Fundației Action Agains Hunger care luptă pentru stoparea foamei în lume.

sursa:stilmasculin.ro

Svastica

Termenul englezesc si german “swastica” deriva de la cuvantul in sanscrita “svastikah”, care inseamna “a fi norocos”. Primul simbol de acest tip a fost descoperit in perioada Paleolitica pe dintii de fildes ale unui mamut, gasite in Ucraina, si au ca origine anul 10.000 i.H.

Svastica e un simbol universal cunoscut si foarte antic, fiind gasit in Asia, Mongolia, India si in America Centrala. Cunoscuta in multe culture din antichitate dar si din lumea moderna, o cunosteau atat celtii, cat si antichii greci, etruschii, egiptianii si mesopotamii. In China, India si Israel in America Centrala, aztechii si civilizatia Maya au folosit acest simbol pe momunente funerare, pe haine si bijuterii.

The World Book Encyclopedia scrie in acest sens: “Este un simbol antic folosit des ca ornament dar ci ca simbol religios. S-a gasit svastica pe cladiri bizantine, in scrieri budiste, pe morminte celtice si monede grecesti. Svastica era un simbol foarte des folosit de indianii din America de Nord si America de Sud.” In Transilvania ( Siebenbuergen) Romania, s-au gasit vase cu gravuri in forma de svastica. De asemenea, arheologii au scos la lumina svastiche si din fosta Troie, oras antic al Asiei, iar pe statuia Artemide, zeita vietii erau gravate mai multe svastiche, toate acestea determinandu-ne sa ne gandim ca avea in acel timp un semnificat de viata si fertilitate.

In Europa, acest simbol a fost gasit pe catacombe romane, pe biserici, pe pavimentele pietelor si pe morminte. In Betleem, pe pavimentul bisericii Nasterii, se gaseste o imensa svastica. De asemenea se poate vedea si deasupra intrarii intr-un templu din Bali, Indonezia, dar si pe o reprezentare a amprentelor lui Buddha. In perioda preistorica in Babilonia (anii 2000 i.C.), svastica era vazuta ca un simbol religios inconjurat de o aura magica, un talisman aducator de noroc.

In India era unit semnificatul religios la simbolismul astronomic: cu cirligele orientate spre dreapta era emblema Soarelui, al binelui, in sens contrar aducea ghinion. Dupa anul 700 d.H. are un semnificat al numarului zecemii si deci al infinitului. In sistemul indo-budist, svastica vine insa considerata ca un sigil si se regaseste des imprimata pe inima lui Buddha iar in Tibet e purtatoare de noroc, considerata un talisman. In religia indiana a Gianismului cele patru brate a acestei cruci reprezinta etapele existentei: lumea zeilor, lumea oamenilor, lumea animalelor, infernul.

Svastica e numita si “CRUX GAMMATA” deoarece carligele sale reproduc de 4 ori litera G (gamma) a alfabetului grec. Ceea ce este cert, e ca svastica nu a fost niciodata atat de faimoasa ca in perioada in care a reprezentat o stema politica. Pana astazi nu este cu putinta a afirma cu certitudine unde apare ea pentru prima data, deci opera carui popor este. Diferite cercetari au ca rezultat Babilonia, altele insa se opresc la o perioada cu mult inaintea acestui popor.

Totusi, revista “Natural History” din ianuarie 1980, publicand un studiu aprofundat privind originea si uzul svasticii, scrie: “Svastica e un puternic simbol purtator de noroc, un talisman. Aceasta particularitate a sa, cat si aura sa magica, simbolismul sau are radacini adanci, in cele mai antiche civilizatii mesopotamiche si iraniene. In India, e folosita in mod comun in ceremoniile indù dar si ca motiv ornamental, svastica unind astfel simbolul astronomic la cel religios. Svastiche descoperite la Samarra, in nordul Baghdad-ului, pe raul Tigru, si sapaturile arheologice din Susa (sau Susan) demonstreaza antica origine a simbolului in Mesopotamia. Pare deci ca Babilonia era locul de origine al acestui simbol, numit svastica.

Dupa parerea altor cercetatori insa ar fi fost adusa pe Pamant in Noaptea Timpurilor de catre alte lumi. In cartea “A Douasprezecea Planeta” de Zecharia Sitchin a fost reprodus simbolul sumerian, asemanator al celui hindù, a celui yogi “Pratuk”, alcelui care se gaseste in Cartea Tibetana a Mortilor, al celui raelian si a catorva Crop Circles. Este unul si acelasi. Poate se trateaza de cel mai antic simbol existent, legat de originea noastra cosmica.

Introducerea svasticii in Germania si Austria are loc datorita calugarului Adolf Lanz, care in 1895 cu ocazia unei calatorii in India, cumpara cu putini bani un inel de la un preot dintr-un targ de langa Calcutta. Acest inel avea gravat un semn, mai precis o svastica, considerata de catre indieni un simbol de viata eterna. Hitler vazu acest simbol pentru prima oara cand era inca un copil si traia in Austria.

In mica localitate Lambach unde locuia, erau imprimate svastici pe usile manastirii, si acelasi semn se gasea si pe stema personala a preotului Theodorich Hang din aceasta manastire. Desigur, alegea sa de mai tarziu nu s-a bazat doar pe faptul ca el vedea incontinuu acest semn. Si nu a fost desigur unicul motiv pentru care el a adoptat acest simbol ca emblema a “Natiunii”. Hitler a ales svastica mai intai ca simbol al partidului national-socialist si apoi al celui de-al treilea Reicht, cand imprimata sub acvila imperiala devine emblema acestuia. Hitler insa cunostea bine originale antiche ale svasticii, fiind vrajit de umbra de mister si de aura magica ce invaluia acest simbol.

Pentru o perioada de timp, canta in corul manastirii unde si traieste, in iarna anului 1897-1898. Era fiul unui tata extrem de autoritar. Isi pierde mama, de care era foarte legat, moarte ce lasa o rana adanca in sufletul sau. Poate chiar din aceasta perioada a vietii sale Adolf Hitler ramane impresionat de acest simbol?

Opiniile sunt diverse. In cartea Aus Adolf Hitler Jugendland und Jugendzeit (“Perioada si localitatea tineretii lui Adolf Hitler”) sunt descrise urmatoarele, in ceea ce priveste manastirea din Lambach: “Acolo, Adolf Hitler vede pentru prima data svastica…. Chiar daca Adolf Hitler a adoptat pe urma acest simbol pentru motive diverse, nu se poate uita faptul ca el a trait o buna parte a copilariei sale in contact cu acest simbol…” In cartea sa Oberdonau, die Heimat des Fuehrers (“Dunarea superioara, locuinta Fuehrer-ului”) Robert Lenk scrie: “Baiatul din cor Adolf Hitler vede pentru prima oara semnul de cruce cu carlige, al soarelui, pe scutul …..”(pag.102) In aceeasi carte scriitorul mentioneaza sase biserici din zona Muehlviertel considerate catolice in Austria Superioara, locuri in care era prezent acest simbol.

Dictatorul era oricum un intelectual avand insa si cunostinte esoterice, ce l-au condus in mod fatal sa creada ca rasa Ariana era superiora, deoarece, spunea el, erau semidei, iar poporul sau trebuia cu orice pret sa recastige superioritatea pierduta. Ideile sale l-au condus sa vada in evrei niste dusmani deoarece era un popor care nu folosea svastica, ereditatea Arianilor lasata anumitor popoare, in afara evreilor, deci nedemni. “Svastica era Soarele iar evreii se inchinau lunei, deci dusmani al simbolului Arianilor.”

Astfel, svastica intuneca cerul Europei, un simbol antic si magic, de milenii simbol de prosperitate si noroc, devine reincarnarea raului si a unui nebun, in numele caruia au fost sacrificate mii de vieti omenesti pentru cele mai aberante si scelerate experimente. Esoterismul a fost studiat e Hitler cu intentia de a dezvolta o societate “mistico-politica”, un exemplu de aceste intentii ale sale sunt si culorile oficiale ale nazistilor: negrul, rosul si alb, culorile sacre ale alchimiei. Tot national-socialismul a fost legat de mistica esoterica, conferma fiind multitudinea de simbole folosite, ca si svastica pe emblema principala. Cum afirma insusi Hitler, svastica, inca de la prezentarea sa poporului germanic, avu un mare succes.

Bandiera cu crucea cu cirlige debuta in anul 1920 a devenit orgoliul dictatorului si al colaboratorilor sai. Semnul care in scurt timp fu vazut pe clopotele catedralelor germane si pe altare, intra astfel in sufletul unui popor devenind in scurt timp simbolul victoriilor si infrangerilor sale. La sfarsitul anilor 1930 era incisa pe monede, poduri si cartoline din toata lumea. Chiar Coca-Cola a folosit-o in anunturi publicitare in 1925. Felicitari cu acest simbol se gaseau de vanzare in toata America si erau trimise pentru a ura “mult noroc” prietenilor si familiei. Cand Hitler alese svastica ca simbol al nazismului, a ales unul dintre cele mai antiche simboluri misterioase si cu o putere magica. Descoperi apoi ca aceasta a creat chiar efectul dorit. In cartea sa “Mein Kampf” Hitler scrie ca in momentul in care in vara anului 1920 a prezentat pentru prima oara publicului steagul cu svastica, aceasta a “creat efectul unei flacari”.

Multimea era entuziasta. Friedrich Heer, catolic si profesor de istorie la Universitatea din Viena, in cartea sa “God’s First Love” a scris: “In cruda realitate a istoriei germane, crucea si svastica au fost intotdeauna unite, deoarece svastica a proclamat mesajul victoriei, de la clopotele catedralelor germane, bandiere cu svastica au aparut pe urma si pe altarele teologilor, pastorilor, ecleziasticilor fie catolici sau protestanti, care au primit cu intentie buna alianta cu Hitler. “ .

Modul in care Hitler a folosit acest simbol l-a facut sa devina ceva degradant in aproape toata lumea chiar daca in Orient a continuat in mod normal sa fie folosita in mod religios sau sacru, in sens pozitiv. Rudyard Kipling (autorul Cartii Junglei) il elimina din cartile sale dupa 1935, iar in 1945 in Germania este interzis de catre Aliati. Astazi, insusi legea germana il interzice. S-a scris mult si se va mai scrie. Svastica ramane cel mai controvers simbol din ultimii 100 de ani.

sursa:piatza.net

Cel mai destept om din lume are un IQ de 230!

Tao Terrence este un adevarat geniu ce are un IQ de 230. La 35 de ani, el conduce topul celor mai destepti oameni din lume.

Tao Terrence traieste in Australia, dar parintii sai sunt chinezi, iar la varsta de 8 ani reusea sa uimeasca si pe cei mai mari invatati.

La un test SAT (Teste de Aptitudini Scolare) a fost singurul care a obtinut 760 de puncte, in timp ce contracandidatul sau Lenhard Ng avea doar 700.

Se zvoneste ca de la varsta de 2 ani Tao stia sa scrie si sa citeasca, pentru ca mai apoi sa invete si engleza si matematica. Mai tarziu, cand a fost intrebat de unde a invatat, Tao a spus ca de la serialul "Sesame Street".

Tatal sau este medic pediatru, iar mama sa si-a dat doctoratul in fizica si matematica la Universitatea din Hong Kong, urmand apoi o cariera de profesoara de matematica.

La 10 ani, participa la Olimpiade Internationale de Matematica, trei ani la rand, reusind sa castige locul III, locul II si respectiv locul I, in ani diferiti.

Ani mai tarziu, mai precis la 20 de ani, Tao obtinea un doctorat la Universitatea Princeton, iar patru ani mai tarziu devenea cel mai tanar profesor de la UCLA.

Fratii sai sunt, de asemenea, olimpici internationali la matematica si locuiesc alaturi de el, in Australia.

Tao Terrence a castigat numeroase premii de-a lungul timpului, iar in 2007 el a fost numit de catre australieni "Omul Anului", iar in 2010 a publicat peste 180 de lucrari de cercetare pentru care a fost recompensat cu 13 premii.

In viata particulara, Tao Terrence este casatorit cu Loli, alaturi de care are un baiat, Luke.

sursa:apropo.ro

Ce conţin cerealele pe care le mănânci la micul dejun

Cam ce credeti ca se gaseste in cerealele pe care le mancam uneori la micul dejun? Pe unele pungi scrie clar: vitamine, minerale, fara adaos de zahar sau fara coloranti. Asa ca le luam multumiti de pe raft si asteptam incantati dimineata pentru a manca o portie buna cu lapte.

Am aflat insa despre un experiment (realizat de catre americani) care mi-a cam taiat pofta de-a ma bucura de fulgi de porumb la micul dejun.

Ce au facut? Au ales un tip de cereale care se lauda ca ar contine minimul de minerale si vitamine necesare zilnic, printre care si fier. Cativa fulgi de porumb au fost pusi intr-un bol sa pluteasca pe suprafata apei. A fost plimbat un magnet deasupra lor si se vede clar cum fulgii pot fi dirijati cu usurinta.

Apoi lucrurile au devenit mult mai interesante. Intr-o punga transparenta de plastic a fost lipit un magnet. Fulgii au fost pusi intr-un blender si amestecati cu apa pentru a se dizolva bine si a elibera fierul continut. Pasta obtinuta a fost pusa in punga de plastic.

Ce se poate observa este ca pilitura de fier din fulgii de porumb s-a adunat pe magnet. S-a folosit un feon pentru a usca particulele negre adunate si a se observa mai bine ca este vorba de fulgi metalici. Cred ca cei mai multi dintre noi cumparam cereale fortifiate, dar avem in minte ceva sanatos, nu metale sub forma de praf:

sursa:piatza.net

Revelaţii ale piramidelor(VIDEO)

Bazat pe cartea cu acelaşi nume, a scriitorului francez Jacques Grimault, rodul a 37 de ani de cercetări ale sit-urilor arheologice din Egipt, China, Peru şi Mexic, documentarul The Revelation Of The Pyramids, în regia lui Patrice Pooyard şi narat de actorul Brian Cox, lansat în data de 22 august 2011, este fără îndoială un film ambiţios şi fascinant, care consideră dezlegat misterul celei de-a şaptea minuni a lumii antice, Marea Piramidă de la Giza.

Sursa text & subtitrare: Marian Matei – antiiluzii.blogspot.com

Biserica baptistă

Istoric

Când primii protestanti – Luther, Calvin sau Zwingli – au început să-si propovăduiască ideile de reformare a bisericii romano-catolice, nici unul dintre ei nu se gândea că ei însisi vor deveni obiect de reformă în actiunile unor neo-reformati (neoprotestanti).

Luteranii, primii protestanti, au început să se organizeze în comunităti separate de bisericile romano-catolice, afirmând cu tărie ideile puse în circulatie de Luther. Au fost eliminate orice înfătisari religioase (statui, icoane, cruci, etc.). Slujbele au început sa fie conduse de predicatori fără studii religioase, căci scolile teologice erau exclusiv catolice. Din acest motiv nu exista o unitate a învătăturilor protestante, fiecare predicator predicând potrivit cu imaginatia lui, denumita ad-hoc “descoperire de la Dumnezeu”. Astfel se face că relativ în aceeasi perioadă întâlnim miscări protestante cu învătături diferite.

Duhul reformator initiat de Luther si ai săi nu a putut fi limitat însă numai la ideile acestora. În timp ce primii reformatori păstrau încă anumite elemente traditionale ale Bisericii, în scurt timp a apărut un nou val de predicatori care le contestau si pe acestea – botezul copiilor, simbolurile religioase, persoana Maicii Domnului. Au început sa fie predicate libertatea individuală generală si cea privind interpretarea Scripturilor, eliminarea preotimii, restrângerea averilor bisericesti si a atributiilor clericilor, diminuarea dărilor către biserică.

Spre deosebire de alte miscări religioase, pentru miscarea baptistă este dificil să identificăm un întemeietor unic. De-a lungul timpului, baptistii au vehiculat trei teorii prin care au încercat formularea unei istorii oficiale: teoria succesiunii neîntrerupte, teoria înrudirii anabaptiste si teoria derivării din separatistii englezi.

1. Succesiunea neîntreruptă. Una din cele mai populare teorii istorice este aceea că comunitătile de baptisti au existat în toata istoria Bisericii, de la botezul lui Iisus în Iordan de către Ioan Botezătorul si până astăzi. Desi nu au folosit numele de baptisti, membrii acestor grupări ar fi fost identice cu bisericile baptiste de astăzi. Aceasta teorie are un defect fatal: nu poate fi atestata cu date istorice, rămânând doar la nivel de speculatie. Desi ereziile montanistilor, novatienilor, donatistilor, paulicienilor, valdenzilor, albigenzilor (catharilor), lolarzilor si husitilor contin o întreaga serie de doctrine si practici similare cu cele ale baptistilor de mai târziu, celelalte credinte si practici nu pot fi încadrate în specificul baptist. Sustinută la sfârsitul sec. 19 si începutul sec. 20, teoria succesiunii neîntrerupte a fost abandonată ulterior, când s-a considerat că mai mult dăunează imaginii baptistilor, prin alăturarea lor cu nişte ereticii consacraţi.

2. Înrudirea anabaptistă. O a doua teorie sustine că baptistii se trag, direct sau indirect, din anabaptisti (aripa radicală a Reformei din sec. 16). Din gruparea anabaptista au făcut parte fratii elvetieni, huteritii si menonitii (adeptii lui Menno Simons). Teoria are o anumită sustinere în dovezile istorice. Desi n-au preluat în întregime ereziile anabaptiste, baptistii sec. 17 au continuat să promoveze botezul adultilor, preotia universală si separarea bisericii de stat.

3. Separatistii din Anglia. Cea mai răspândita teorie este că baptistii se trag din separatistii englezi exilati în Olanda.

În Anglia apăruse o mişcare în cadrul bisericii anglicane - puritanii. Aceştia ajunseseră la convingerea că biserica anglicana este coruptă si că este mai bine sa se separe de viata bisericii oficiale patronata de un rege care o înfiinţase pentru că Papa de la Roma nu îi dăduse voie să divorţeze. În felul acesta, miscarea baptista a fost definita încă de la început prin dorinta de separare a celor care interpretează într-o manieră literală si exclusivistă Noul Testament.

John Smith si Thomas Helwys, doi separatisti englezi refugiaţi în Olanda, au format prima biserică baptistă în Amsterdam, în 1609, în spatele unei brutării. Ca semn al noii credinţe, Smith s-a rebotezat singur, după care l-a botezat pe Helwys. Colaborarea lor nu a durat mult, ci, în spiritul fărâmiţării neoprotestante, cei doi au apucat pe căi diferite în mai puţin de un an, fiecare fiind urmat de proprii susţinători din cadrul primei lor "biserici".

Smith s-a unit ulterior cu menonitii, iar Helwys s-a întors în Anglia. Aici, în 1612, el a format împreună cu adepţii lui prima biserică baptistă din Anglia, la Spitalfields, lângă Londra. Crescând ca număr, baptistii englezi s-au separat şi ei în Baptisti Generali si Baptisti Particulari. Primii credeau că urmările jertfei lui Hristos se aplică întregii omeniri. Ceilalti, asemenea calvinilor, considerau că acestea se aplică numai celor alesi (conform teoriei predestinării). Cele două ramuri s-au unit în secolul 19, când abordările teologice se schimbaseră iar nevoia de membri le-a făcut să se apropie. Pornind din Anglia, numărul baptistilor a ajuns la peste un milion în Europa.

America a fost locul unde miscarea baptistă a cunoscut cea mai mare dezvoltare. Roger Williams, un adept al lui Helwys, a înfiintat prima biserică baptistă în orasul Providence, statul Rhode Island, în 1639. Cam în aceeasi perioadă, doctorul John Clarke a înfiintat o adunare baptistă în Newport, statul Rhode Island. Deseori persecutati pentru credinta lor, baptistii au crescut încet ca număr, dar cresterea s-a accelerat în secolul 18 în mare parte datorită miscării de trezire religioasă cunoscută sub numele de Marea Trezire. Tot în secolul 18, baptistii au sustinut idealurile Revolutiei Americane, devenind astfel mai populari. Asemenea celorlalte secte neoprotestante, baptismul american, născut din dezbinare si purtând în el germenele dezbinării, s-a divizat si există astăzi peste zece feluri de baptisti: Baptistii Vechi, Baptistii Vointei Libere, Baptistii Sâmbătari, Baptistii celor Sase Principii, Baptistii Unitarieni, Baptistii Cufundători, etc. Numele fiecărei ramuri baptiste ilustrează principiul generator al sectei, acela al alipirii la un anume aspect al credintei si al absolutizării acestuia în dauna celorlalte. De remarcat că până în 1975, bisericile baptiste americane numiseră aproximativ 50 de femei în functii oficiale (pastori, predicatori, etc.).

În România, baptismul a pătruns în secolul 19, venind din Germania via Ungaria, si a început să se răspândească printre maghiarii şi apoi printre românii din Ardeal. În Vechiul Regat, baptismul a început să fie promovat spre sfârşitul aceluiaşi secol, printre etnicii germani, de un dulgher german sosit din Germania.

În ce cred si în ce nu cred baptistii

Ca puncte principale de doctrină, baptistii absolutizează Biblia ca fiind singura autoritate în materie de credintă. Desi sustin că fiecare persoană poate să o citească si să o interpreteze individual, baptistii au trebuit si ei să decidă, în mod arbitrar, în privinta unor aspecte insuficient de lămurite în Sfânta Scriptură.

Baptistii învată botezul adultilor ca mărturie publică a credintei. Ei consideră că o persoană, desi născută într-o familie crestină, nu este crestină până când nu face o declaratie publică în fata comunitătii privind "acceptarea lui Iisus Hristos ca Domn si Mântuitor personal". Termenul "personal" are o ratiune foarte precisă, fiind urmărită ideea că mântuirea omului este ceva exclusiv între om si Dumnezeu, fără interventia vreunei alte persoane.

O parte dintre baptisti au adoptat la sfârsitul secolului 19 credinta că Biserica va fi luată la ceruri înainte de a doua venire a Mântuitorului.

Asemenea tuturor (neo)protestantilor, baptistii nu cred în Tainele Bisericii. Pentru ei, împărtăsirea cu Trupul si Sângele Domnului (numită la ei "Cina Domnului") nu este altceva decât un simbol. Pâinea simbolizează Trupul, iar vinul simbolizează Sângele. Sunt împotriva icoanelor, crucii, moastelor, cinstirii Maicii Domnului si a Sfintilor. Nu recunosc posturile Bisericii. Nu au rugăciuni si pomeniri pentru cei morti. Nu folosesc obiecte si simboluri liturgice.

sursa:odaiadesus.ro

ADEVĂRURI care ar trebui ştiute despre Martorii lui Iehova

Martorii lui Iehova. Aproape toată lumea s-a confruntat cu prozelitismul lor agresiv din uşă-n uşă! Organizaţia pe care aceştia o reprezintă, cunoscută sub numele de Watchtower Bible and Tract Society (W.T.B. & T.S.), este renumită pentru accentul pe care-l pune asupra profeţiilor vremii sfârşitului, însă de mai multe ori profeţind greşit sfârşitul lumii. În acelaşi timp, Organizaţia Turnului de Veghere exercită un control sever asupra Martorilor lui Iehova şi le interzice acestora participarea la activităţi sociale cum ar fi sărbătorirea zilelor de naştere, a Crăciunului, a Paştelui, sau a Zilei Mamei, sau le interzice salutul drapelului naţional, votatul sau serviciul militar, sau transfuziile de sânge. Prin aceste restricţii Organizaţia Turnului de Veghere creează un zid de izolare a Martorilor faţă de restul societăţii.

Trecutul istoric

Organizaţia Turnului de Veghere şi Societatea Tractatului pretinde cu îndrăzneală să fie singura organizaţie pe care Dumnezeu o foloseşte în zilele noastre pentru a învăţa adevărul Lui şi a vorbi în Numele Lui¹. Conform Organizaţiei Turnului de Veghere toţi ne-Martorii lui Iehova vor fi distruşi la Armaghedon, un eveniment al judecăţii divine cu a cărui iminenţă ameninţă tot timpul. Societatea Turnului de Veghere tipăreşte săptămânal peste 15 milioane de copii ale revistelor ei în 120 de limbi iar peste 5 milioane de Martori ai lui Iehova (cunoscuţi sub numele de "pionieri/vestitori") îi răspândesc doctrinele în 230 de ţări. În cele ce urmează vom reda câteva lucruri elementare pe care fiecare om ar trebui să le cunoască despre trecutul şi crezurile Martorilor lui Iehova.

Crezuri şi doctrine împrumutate. Charles T. Russell (1852-1916) este cel a pus bazele mişcării Martorilor lui Iehova. În adolescenţă acesta şi-a negat tradiţia prezbiteriană de care aparţinea alăturându-se puţin mai liberalei Biserici Congregaţionale, grup pe care de asemenea l-a părăsit². A negat dumnezeirea Domnului Isus Hristos şi învăţăturile biblice ale iadului şi pedepsei veşnice. Fără a poseda vreo pregătire biblică formală, Russell doar a împrumutat şi a adaptat diversele învăţături ce erau populare în vremea lui. De pildă, Adventismul este cel ce l-a influenţat în negarea iadului, iar un grup dizident al Adventismului ce era condus de N.H. Barbour i-a stârnit interesul în studierea profeţiilor vremurilor sfârşitului. Astfel de la Barbour, Russell a împrumutat crezul că Hristos urma să se întoarcă invizibil pe Pământ în anul 1874, şi că anul 1914 era anul în care lumea trebuia să fie distrusă după care se inaugura Mileniul (deci, cei 1000 de ani de domnie literară a lui Hristos pe pământ; n.tr.).

Pretenţii aberante. În anul 1879 Russell şi-a publicat propria sa revistă denumită Zion's Watchtower and Herald of Christ's Presence (deci, "Turnul de Veghere şi Vestitorul Prezenţei lui Hristos") în care şi-a promovat propriile învăţături. Fiindcă oamenii au fost atraşi de prezicerile senzaţionaliste ale sfârşitului, organizaţia a crescut în număr.

În pofida lipsei sale de pregătire formală în teologie şi de cunoaştere a limbilor originale Russell a pretins că el era singurul care cunoştea adevărul condamnând în mod viguros toate celelalte religii creştine. În consecinţă, pastorii mai multor bisericii au început să demaşte învăţăturile false ale lui Russell şi caracterul său îndoielnic.

Un caracter dubios. Reverendul J.J. Ross este cel ce întâi a publicat o broşură în care dezvăluia pretenţiile şi învăţăturile false ale lui Russell. Astfel, Ross evidenţia că Russell, "nu a frecventat niciodată şcolile superioare, nu ştie aproape nimic despre filozofie, despre teologia istorică sau sistematică şi este complet ignorant în ce priveşte limbile biblice (greaca şi ebraica)³." Fără succes, Russell a încercat să oprească răspândirea acestor informaţii demascatoare prin a-i intenta proces pentru calomnie reverendului Ross. Însă, Russell nu doar că a pierdut procesul, dar s-a şi făcut vinovat de sperjur în tribunal, minţind sub depunere de jurământ că posedă cunoştinţe ale limbii greceşti pentru ca la urmă să recunoască că afirmaţiile privitoare la el făcute în broşură erau adevărate⁴.

În anul 1913, din nou fără succes, Russell a dat în judecată ziarul "The Brookly Daily Eagle" pentru calomnie fiindcă a fost demascat pentru încercările frauduloase de a vinde un grâu obişnuit la preţul exorbitant de 60 de dolari sacul (35,24 litri) susţinând că este un "grâu miraculos"⁵.

Profeţii neîmplinite. În ciuda acestor piedici Russell a continuat să-i atragă pe oameni cu fantasticele sale interpretări profetice şi avertismente dramatice ale unui Armaghedon ce urma să aibe loc în 1914. Când anul 1914 a venit şi a trecut, acesta a schimbat data la 1915. Însă în anul 1916 Russell a murit lăsându-şi urmaşii deziluzionaţi şi stupefiaţi de prezicerile sale neîmplinite. Atunci Joseph Franklin Rutherford a preluat controlul organizaţiei.

Profeţie contra cost. Rutherford (1869-1942) a folosit la rândul său ameninţarea Armaghedonului pentru a-i intimida pe Martorii lui Iehova. Astfel, el a publicat Misterul Încheiat (The Finished Mystery), o carte în care a prezis că în 1918 Dumnezeu va nimici bisericile şi milioanele lor de membrii, după care în anul 1920 toate regatele lumii vor fi cuprinse de anarhie⁶. Rutherford susţinea că singura modalitate de a scăpa de judecata iminentă şi de nimicire era de a se intra în rândurile organizaţiei Turnului de Veghere.

Teama de Armaghedon i-a motivat pe Martori să se străduiască exemplar în a vinde cărţile lui Rutherford şi restul de literatură a Turnului de Veghere. Când au eşuat prezicerile din 1918 şi 1920 Rutherford a stabilit o nouă dată într-o altă carte intitulată Milioane ce trăiesc acum nu vor muri niciodată(Millions Now Living Will Never Die), tipărită în 1920. În aceasta se învăţa că mileniul urma să se inaugureze în 1925 şi că sfinţi ai Vechiului Testament ca, Avraam, Isaac, Iacov şi David trebuiau să învieze. Ca prin urmare Societatea Turnului de Veghere a trecut la construirea unei luxuriante reşedinţe de tip spaniol botezate Beth-Sarim (adică, "Casa Prinţilor"), chipurile în scopul găzduirii patriarhilor. Prinţilor"), chipurile în scopul găzduirii patriarhilor. Între timp Rutherford s-a mutat după bunul plac în această uriaşă vilă. De asemenea în timpul marii crize din 1930 Rutherford a condus o foarte scumpă maşină nouă în timp ce Martorii lui Iehova de rând vindeau broşuri şi reviste din uşă-n uşă şi lucrau pe terenurile Bethelului pentru 10-15 dolari pe lună⁷. La şase ani după moartea lui Rutherford survenită în 1942 sfinţii Vechiului Testament încă nu se întorseseră astfel că Societatea a vândut în taină "Beth Sarim"-ul, încheind astfel un capitol jenant din istoria ei profetică⁸.

Falsificarea Bibliei. Sub conducerea lui Nathan H. Knorr (1905-1977) Societatea Turnului de Veghere a renunţat pentru o vreme la stabilirea/prezicerea de date şi a apelat la o strategie diferită. Fiindcă multe dintre învăţăturile lor erau infirmate cu uşurinţă de versete cheie ale Bibliei Versiunea King James, Knorr şi-a propus să publice o Biblie diferită pe care Martorii să o utilizeze. Astfel, Biblia Societăţii Turnului de Veghere numităThe New World Translation (NWT) (Traducerea Lumii Noi), modifică brutal multe din versetele care demonstrau erorile doctrinei Turnului de Veghere. Cel mai notoriu exemplu al acestor falsificări este Ioan 1:1, care în Versiunea King James (atât a Bibliei de limbă engleză cât şi orice altă limbă) declară cu claritate dumnezeirea lui Isus. "Cuvântul era Dumnezeu", însă fiindcă Turnul de Veghere neagă dumnezeirea lui Hristos Traducerea Lumii Noi redă acelaşi verset sub forma, "Cuvântul era un dumnezeu".

Un alt exemplu se găseşte în cartea Vechiului Testament, Zaharia, la capitolul 12, versetul 10. Iehova Dumnezeu vorbeşte aici şi spune "îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns", o referire profetică evidentă la crucificare. Fiindcă împlinirea de către Isus a acestei profeţii arată că El este Iehova Dumnezeu, Societatea Turnului de Veghere a schimbat acest verset în Traducerea Lumii Noi pentru a reda, "ei vor privi la Acela pe care l-au străpuns", eliminând în felul acesta o altă referire la dumnezeirea lui Isus Hristos. Societatea a mai operat schimbări similare la multe alte versete care privesc dumnezeirea lui Hristos (vezi, Coloseni 1:16-20, Tit 2:13, Evrei 1:8). De asemenea, au mai fost modificate versetele care demască învăţăturile false ale Societăţii Turnului de Veghere asupra unor subiecte ca, realitatea pedepsei veşnice (Matei 25:46) şi personalitatea Duhului Sfânt (1Corinteni 14:14-16; 1Timotei 4:1; Iuda 19). În felul acesta Societatea Turnului de Veghere oferă Martorilor lui Iehova şi potenţialilor ei convertiţi impresia că Biblia sprijină învăţăturile ei eronate.

În acelaşi timp, comitetul de traducere a versiunii Lumii Noi a fost ţinut la adăpostul anonimatului, fără îndoială cu scopul de a-i acoperi lipsa completă a creditelor teologice. Nici unul din oamenii care au lucrat la acest proiect nu a avut o pregătire oficială în limbile biblice, cu excepţia lui Frederick Franz. Acesta a fost preşedintele comitetului şi a studiat timp de doi ani greaca la Universitatea din Cincinnati fără totuşi a absolvi, iar în ebraică a fost doar un autodidact⁹. După moartea lui Knorr, Franz a devenit noul preşedinte al Turnului de Veghere.

Intimidarea şi lipsa de integritate. Din anul 1960 până în 1966 rata de creştere a organizaţiei a încetinit considerabil. În momentul respectiv Societatea a introdus în circulaţie o nouă carte şi a stabilit o nouă dată pentru sfârşitul lumii. În Viaţa veşnică în libertatea Fiilor lui Dumnezeu (1966), de Vicepreşedintele Franz (1894-1992), se concluziona că toamna anului 1975 va marca începutul celei de-a şaptea perioade a istoriei omenirii. Societatea a avut grijă de această dată să evite publicarea unei preziceri clare însă mesajul pe care-l transmitea era destul de clar pentru Martorii lui Iehova de pretutindeni -- Armaghedonul trebuia să vină curând. În consecinţă, au fost dintre aceia care în anul 1974 şi-au vândut casele şi proprietăţile şi au primit laude din partea liderilor pentru iniţiativa lor¹⁰.

Numărul membrilor a crescut cu miile până ce a venit anul 1975 şi a trecut. Atunci mulţi Martori au înţeles că Dumnezeu nu conducea Societatea Turnului de Veghere şi au părăsit-o. Liderii Societăţii au refuzat să recunoască că au greşit în privinţa anului 1975 şi în schimb au comunicat membrilor deziluzionaţi pur şi simplu, "să-şi ajusteze punctul de vedere"¹¹.

Demascarea prezicerilor false ale Societăţii Turnului de Veghere a creat îndoieli şi preocupări faţă de organizaţie. Societatea a răspuns atunci publicând articole şi cărţi în care se admitea că s-au făcut greşeli în prezicerile istorice şi învăţăturile doctrinare ale organizaţiei. Însă au scuzat aceste erori atribuindu-le failibilităţii omeneşti şi subliniind că Societatea n-a pretins niciodată că este inspirată de Dumnezeu¹². Aceasta constituie o neruşinată înşelăciune devreme ce numerele din trecut ale revistelor Turnului de Veghere sunt denumite "mesajul lui Dumnezeu", redând îndrumările lui Iehova între ghilimele. Un număr recent al Turnului de Veghere din 1 August 1995 afirma că, "Iehova îşi învaţă poporul Său îndeosebi prin intermediul unui studiu săptămânal al Bibliei pentru care se foloseşte Turnul de Veghere ca şi ajutor"¹³.

În anul 1943 Preşedintele Turnului de Veghere Frederick Franz împreună cu Preşedintele Nathan H. Knorr au depus în tribunal următoarea mărturie sub prestare de jurământ privitoare la provenienţa directă de la Dumnezeu a conţinutului Turnului de Veghere.

Depoziţia lui Frederick W. Franz din cazul "Olin Moyle contra Watchtower Bible and Tract Society", din 1943, secţiunile nr. 2596-2597, pag.866, redă următoarele:

Întrebare: Totuşi Iehova Dumnezeu este acum editorul publicaţiei (este vorba de revista "Turnul de Veghe"), nu?
Răspuns: Astăzi El este editorul publicaţiei.Întrebare: De cât timp El este editorul publicaţiei?
Răspuns: De la începutul ei, el a călăuzit-o.

Depoziţia lui Nathan Homer Knorr din cazul "Olin Moyle contra Watchtower Bible and Tract Society", din 1943, secţiunea nr.4421, pag.1474, continuă:

Întrebare: În realitate, ea (publicaţia "Turnul de Veghere") este prezentată în mod făţiş drept Cuvântul lui Dumnezeu, nu?
Răspuns: Da, ca şi Cuvânt al Său.Întrebare: Fără nici un fel de credite?
Răspuns: Aşa este.

Din nefericire mulţi oameni sunt inconştienţi de aceste realităţi dăunătoare iar Martorii continuă să crească în număr distribuind cantităţi masive de literatură înşelătoare. În ciuda eşecurilor din trecut şi a declaraţilor recente că nu ar fi inspirată, Societatea Turnului de Veghere încă pretinde o loialitate desăvârşită şi continuă să prezică că Armaghedonul este iminent aducând anihilarea certă a tuturor celor ce nu se alătură organizaţiei, ori îi părăsesc rândurile. Chiar având o istorie denaturată de manipulări şi profeţii false, Societatea Turnului de Veghere continuă să pretindă că este singura "organizaţie" care învaţă adevărul.

Crezuri doctrinare

Când o organizaţie ca "Watchtower Bible and Tract Society" pretinde că este singura religie adevărată şi singura sursă de învăţătură biblică corectă noi trebuie să-i examinăm crezurile cu mare grijă. Dacă doctrinele ei sunt adevărate, atunci acestea se vor regăsi în Biblie, iar învăţăturile ei sunt consecvente şi nu se schimbă an după an. Cu toate acestea Martorii de Iehova neagă sau deformează multe dintre învăţăturile fundamentale ale Bibliei, crezurile acestora intră în conflict cu cele ale creştinilor ortodocşi din toate veacurile. Priviţi la următoarele comparaţii.

Natura lui Dumnezeu. Biblia ne învaţă că există doar un singur Dumnezeu adevărat (Isaia 43:10-11; 44:6,8). Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt identificaţi ca fiind Persoane distincte dintr-o Dumnezeire triunită (Mat.3:16-17; 2Cor.13:14). În întreg Noul Testament Fiul şi Duhul Sfânt, cât şi Tatăl, sunt în mod separat identificaţi ca fiind Dumnezeu. Fiecare posedă atribute divine şi acţionează ca Dumnezeu (Fiul: Marcu 2:5-12; Ioan 20:28; Evrei 1:8; Duhul Sfânt: Fapte 5:3-4; 2Cor.3:17-18).

În contrast, Societatea Turnului de Veghere neagă natura trinitară a lui Dumnezeu şi învaţă că un asemenea crez este inspirat de satana¹⁴. În schimb, învaţă că Iehova, numele singurului Dumnezeu adevărat, corespunde doar lui Dumnezeu Tatăl. În plus, Societatea neagă şi că Isus este Dumnezeu (vezi, punctul următor din această broşură). Apoi, neagă că Duhul Sfânt este o persoană şi în schimb susţine că el este doar o forţă activă a lui Dumnezeu, asemenea electricităţii¹⁵.

Isus Hristos. Biblia învaţă că Isus este Dumnezeu venit în trup şi Creatorul tuturor lucrurilor (Ioan 1:1-3,14; Col.1:16). Deşi nu a fost niciodată mai prejos de Dumnezeu, la timpul potrivit El şi-a pus deoparte gloria pe care o avea la Tatăl şi s-a îmbrăcat în natura umană (vezi, Ioan 17:3-5; Filip.2:6-11; Col.2:9). După moartea Sa Isus a înviat trupeşte din mormânt s-a arătat ucenicilor şi a fost recunoscut în trupul Său de peste 500 de oameni. Acest fapt a fost crucial atât pentru mesajul cât şi pentru credinţa bisericii primară (Luca 24:39; Ioan 2:19-21; 1Cor.15:6,14).

În contrast, Societatea Turnului de Veghere neagă dumnezeirea lui Isus Hristos şi învaţă în schimb că Isus este o fiinţă creată. La început, El era arhanghelul Mihail care mai târziu s-a născut ca om perfect. Martorii lui Iehova cred că după ce Isus a fost îngropat, Dumnezeu a destrămat trupului Lui fizic. Apoi, Isus a fost înviat ca şi creatură spirituală şi a fost "materializat" într-un trup de carne şi oase pentru a se face vizibil. Întors acum în ceruri El din nou recunoscut ca fiind arhanghelul Mihail¹⁶.

Mântuirea. Biblia învaţă că doar jertfa de ispăşire a lui Hristos este cea care rezolvă problema omenească a păcatului. Când a fost răstignit pe cruce, Isus Hristos a luat asupra Lui toate păcatele persoanale ale tuturor oamenilor, din trecut, prezent şi viitor (1Petru 2:24) şi ca şi Dumnezeu şi om perfect El a îndeplinit cu desăvârşire cerinţele dreptăţii lui Dumnezeu (Rom.3:22-26). Ca prin urmare, toţi care-l primesc pe Isus printr-o credinţă sinceră (Ioan 1:12; Fapte 16:31), pot fi iertaţi şi declaraţi neprihăniţi reintrând în părtăşie cu Dumnezeu (2Cor.5:21, Evrei 7:24-26).

În contrast, Societatea Turnului de Veghere susţine că doar un grup de elită al Martorilor lui Iehova cunoscuţi sub numele de "cei 144.000", sau ca fiind "cei unşi", posedă în prezent neprihănirea lui Hristos. Doar cei 144.000 sunt născuţi din nou şi se pot aştepta să domnească cu Hristos în ceruri. Pentru restul numeros al Martorilor lui Iehova cunoscuţi sub numele de "celelalte oi", sau de "marea mulţime", jertfa de ispăşire a lui Hristos oferă acestora doar şansa moştenirii vieţii veşnice pe pământ¹⁷.

Însă, Biblia învaţă că noi suntem mântuiţi prin har, fără nici un fel de fapte făcute în justificare de sine. Mântuirea este darul lui Dumnezeu. Noi nu putem face nimic pentru a contribui la mântuirea noastră deoarece fără Isus Hristos noi suntem "morţi în păcatele noastre" (Efeseni 2:1-9).

În schimb, Societatea Turnului de Veghere susţine că noi trebuie să ne dobândim mântuirea noastră, aceasta "depinzând de faptele omului". Omul trebuie "întâi să se alăture organizaţiei lui Iehova pentru mântuire"¹⁸ şi după aceea să se supună la tot ceea ce aceasta învaţă. În acest fel, relaţia cu organizaţia Martorilor lui Iehova este prezentată drept baza mântuirii şi nu o relaţie personală cu Isus Hristos.

Duhul şi pedeapsa eternă. Biblia învaţă că duhul omului continuă să existe şi să fie conştient după moartea trupului (Luca 16:19-31; 2Cor.5:6,8; Filip.1:23-24; Apoc.6:9-11). De aceea, ea spune că aceia care au respins darul vieţii veşnice dat de Dumnezeu, vor suferi o pedeapsă veşnică conştientă (Mat.25:41,46; Apoc.14:10,11; 20:10,15).

În schimb, Societatea Turnului de Veghere neagă pedeapsa eternă şi susţine că omul nu are un spirit (sau, duh) care continuă să existe după moartea trupului. Martorii cred că moartea pune capăt oricărei existenţe conştiente. Iadul, spun ei, se referă la mormânt şi la cei care în final vor fi judecaţi de Dumnezeu şi care vor fi anihilaţi încetând astfel pur şi simplu să mai existe¹⁹.

Biblia. Biblia învaţă că ungerea Duhului Sfânt este cea care-l face în stare pe fiecare creştin să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l aplice cum se cuvine în viaţa lui (Ioan 16:13; 1Ioan 2:27).

În schimb, Societatea Turnului de Veghere învaţă că Biblia poate fi interpretată doar de către Societatea Turnului de Veghere şi că nici un om nu poate afla adevărul aparte de aceasta²⁰.

Contradicţii şi schimbări spectaculoase de crez

Societatea Turnului de Veghere pretinde că este organizaţia lui Iehova şi singurul canal al lui Dumnezeu de îndrumare spirituală pentru zilele noastre²¹. În acelaşi timp se subliniază că Biblia este o "carte organizaţională" care nu poate fi înţeleasă de indivizi izolaţi indiferent de cât de sinceri sunt. Însă, cum am putea oare să ne încredinţăm destinul nostru etern unei organizaţii care în scurta ei existenţă a acumulat un trecut atât de ruşinos de contradicţii şi schimbări doctrinare bruşte? Pentru edificare, priviţi la următoarele exemple ale veşnic schimbătoarei teologii a Turnului de Veghere.

În anul 1975 Societatea Turnului de Veghere a învăţat că omul din pilda seminţei de muştar care seamănă sămânţa (Matei 13), nu este altul decât Satana. Mai târziu, în cursul aceluiaşi an Societatea Turnului de Veghere a învăţat că semănătorul era Isus²².

O întâmplare similară s-a petrecut în 1978 când Societatea Turnului de Veghere identifica pe "Alfa şi Omega" din Apocalipsa 22:12-13 ca fiind Iehova (adică, Dumnezeu Tatăl), iar după aceea, cinci săptămâni mai târziu a susţinut că aceste versete se referă la Isus²³.

Incapacitatea Societăţii Turnului de Veghere de a interpreta corect Biblia se vede cel mai clar în schimbările ei spectaculoase de crez. Adică, putem vedea organizaţia Martorilor lui Iehova învăţând, odată, poziţia A apoi poziţia B şi susţinând că Dumnezeu le-a dat o "lumină nouă". Cu toate acestea, mai târziu organizaţia revine la vechile învăţături (poziţia A), iar în unele cazuri trece din nou la poziţia B. Iată câteva exemple. Avem întâi subiectele asupra căruia au oscilat în crezuri, apoi mai jos, anii în care s-au observat schimbările.

Învierea oamenilor Sodomei

1879 -- Vor fi înviaţi.
1952 -- Nu vor fi înviaţi.
1965 -- Vor fi înviaţi.
1988 -- Nu vor fi înviaţi. (!?)²⁴

"Domnul" din Romani 10:12-16

1903 -- "Domnul" se referă la Isus.
1940 -- "Domnul" se referă la Iehova.
1978 -- "Domnul" se referă la Isus.
1980 -- "Domnul" se referă la Iehova²⁵.

"Stăpânirile cele mai înalte" (sau, "dregătoriile"; n.tr.) din Romani 13:1

1916 - "Stăpânirile cele mai înalte" se referă la guvernele lumii.
1943 - "Stăpânirile cele mai înalte" se referă la Iehova Dumnezeu şi la Isus Hristos.
1964 - "Stăpânirile cele mai înalte" se referă la guvernele lumii²⁶.

Despărţirea "oilor" de "capre" (Matei 25:31-46)

1919 -- se va petrece după vremea necazului.
1923 -- se petrece acum, înainte de vremea necazului.
1995 -- se va petrece după vremea necazului²⁷.

Concluzie

În lumina datelor de mai sus am putea oare să ne încredem în Societatea Turnului de Veghere şi literatura ei? Am văzut că a profeţit fals sfârşitul lumii de cel puţin 6 ori şi că a folosit aceste preziceri pentru a-şi intimida adepţii.

Biblia ne avertizează spunând că vor veni mulţi profeţi falşi ce vor pretinde că vor vorbi în numele lui Dumnezeu (Matei 7:15; 1Ioan 4:1). Din fericire, tot ea ne oferă testele practice pentru identificarea profeţilor falşi. În Deuteronomul 18:21-22 ne este spus că cel ce pretinde că se exprimă ca profet al lui Dumnezeu şi prezice ceva ce nu se împlineşte este un profet fals.

Poate că vei zice în inima ta: ,,Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?" Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el. (să nu-l asculţi; n.tr.)

Conform Bibliei, o singură profeţie falsă îl face pe cel ce o exprimă să fie un profet fals. După acest test, profeţiile neîmplinite ale Societăţii Turnului de Veghere din 1914, 1915, 1918, 1920, 1925 şi 1975 dovedesc fără tăgadă că ea este un profet fals.

De asemenea, această grupare religioasă şi-a schimbat frecvent doctrinele ei şi şi-a contrazis crezuri susţinute anterior, în tot acest timp susţinând că este singura organizaţie de pe pământ ce deţine adevărul. Poate lucrul acesta să fie caracteristic lui Dumnezeu, perfecţiunii şi sfinţeniei Sale?

Nu intenţionăm nici să-i ridiculizăm şi nici să-i jignim pe Martorii lui Iehova. În general se poate observa că sunt oameni sinceri, devotaţi. Într-un fel aceştia sunt mai degrabă asemenea oilor pierdute decât lupilor răpitori deoarece sunt amăgiţi de către o organizaţie cu un trecut de profeţii şi doctrine false. Într-adevăr, Martorii lui Iehova cred că dacă părăsesc Societatea Turnului de Veghere vor fi nimiciţi la Armaghedon. De aceea, ei au nevoie de dragostea şi compasiunea noastră. Dorinţa noastră în ce-i priveşte pe ei, cât şi pe alţii, este ca să ajungă la o cunoaştere adevărată a ceea ce Biblia învaţă şi la o înţelegere a faptului că mântuirea este un dar pe care Dumnezeu ni l-a dat. Doar printr-o legătură personală cu Isus Hristos i se poate garanta vreunuia dintre noi, iertarea şi viaţa veşnică!

sursa:rcrwebsite.com

Este mormonismul o sectă? Ce cred mormonii?

Întrebare: Este mormonismul o sectă? Ce cred mormonii?

Răspuns: Religia mormonă a fost fondată mai puţin de 200 de ani în urmă de Joseph Smith. Acest om a pretins că a fost vizitat de Dumnezeu Tatăl şi de Iisus Hristos şi că i s-a spus că toate bisericile şi credinţele sunt false şi defăimătoare. Joseph s-a apucat apoi să fondeze o religie cu totul nouă care să pretindă că este “singura biserică adevărată de pe pământ”. Problema mormonilor este că învăţătura lor contrazice, modifică şi adaugă învăţăturii biblice. Creştinii nu au nici un motiv să creadă că Biblia nu este adevărată şi completă. A crede cu adevărat în Dumnezeu înseamnă şi a crede întru totul în Cuvântul Său, Biblia. Şi întreaga Scriptură este inspirată de Dumnezeu, ceea ce înseamnă că ea vine de la El (2 Timotei 3:16).

Mormonii cred că de fapt există 4 surse de inspiraţie divină în loc de unul singur. 1) Biblie, “atâta cât este tradusă corect”. Nu este clar la ce versete se face referire ca fiind incorect traduse. 2) Cartea lui Mormon a fost “tradusă” de Smith şi publicată în 1830. Smith pretinde că aceasta este “cea mai corectă carte” de pe pământ, şi că oamenii pot ajunge mai aproape de Dumnezeu doar urmând preceptele acestei cărţi şi nu ale altora. 3) Doctrina şi Legămintele este considerată ca un fel de scriptură de către mormoni, fiind o carte care conţine pretinse revelaţii moderne în ceea ce priveşte “biserica lui Iisus Hristos, restaurată”. 4) Perla de Mare Preţ este considerată de mormoni ca având scopul de a “clarifica” aspectele doctrinare şi de învăţătură care s-au pierdut din Biblie şi adaugă astfel propriile informaţii cu privire la crearea pământului.

Mormonii cred aceste lucruri despre Dumnezeu: că El nu a fost dintotdeauna Fiinţa Supremă din univers, ci a atins acest statut prin trăirea unei vieţi corecte şi prin eforturi continue. Ei cred că Dumnezeu Tatăl are “un trup de carne şi oase tangibil precum cel al oamenilor”. Deşi abandonată de liderii mormoni moderni, Brigham Young a învăţat pe mormoni ideea că Adam a fost de fapt Dumnezeu şi tatăl lui Iisus Hristos. Creştinii ştiu aceasta despre Dumnezeu: există un singur Dumnezeu adevărat (Deuteronom 6:4, Isaia 43:10, 44:6-8), că El a fost dintotdeauna şi va exista veşnic (Deuteronom 33:27, Psalmul 90:2, 1 Timotei 1:17), şi că El nu a fost creat, ci El este Creatorul (Geneza capitolul 1, Psalmul 24:1, Isaia 37:16). El este perfect şi nimeni nu poate fi egal cu El (Psalmul 86:8, Isaia 40:25). Dumnezeu Tatăl nu este om şi nici nu a fost vreodată (Numeri 23:19, 1 Samuel 15:29, Osea 11:9). El este Duh (Ioan 4:24), iar un duh nu este făcut din carne şi oase (Luca 24:39).

Mormonii cred că există nivele diferite sau împărăţii diferite în viaţa de după moarte: Împărăţia Celestă, Împărăţia Terestră, Împărăţia Telestă şi restul întuneric. Locul unde vor ajunge oamenii depinde de ceea ce cred şi fac ei în viaţa de pe pământ. Biblia ne spune că după moarte, oamenii merg fie în Rai fie în Iad, baza pe credinţa sau lipsa credinţei în Iisus Hristos. A fi eliberat de trupul pământesc înseamnă, pentru un credincios, a fi cu Dumnezeu (2 Corinteni 5:6-8). Necredincioşii merg în iad sau locuinţa morţilor (Luca 16:22-23). Când Iisus va veni pentru a doua oară pe pământ, credincioşii vor primi trupuri noi (1 Corinteni 15:50-54). Va fi un Cer nou şi un Pământ nou pentru cei credincioşi (Apocalipsa 21:1), iar necredincioşii vor fi aruncaţi într-un iaz de foc veşnic (Apocalipsa 20:11-15). După moarte, nu există nici o a doua şansă de mântuire (Evrei 9:27).

Liderii mormoni au propagat ideea că încarnarea lui Iisus a fost rezultatul unei relaţii fizice dintre Dumnezeu Tatăl şi Maria. Ei cred că Iisus este Dumnezeu, dar şi că orice om poate să devină un dumnezeu. Creştinii au învăţat de-a lungul timpurilor faptul că Dumnezeu este Triunic şi că El există din veşnicie ca Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt (Matei 28:19). Nimeni nu poate ajunge la fel ca Dumnezeu, doar El este sfânt (1 Samuel 2:2). Noi doar putem fi sfinţi în ochii lui Dumnezeu prin credinţa în El (1 Corinteni 1:2). Iisus este Singurul Fiu al lui Dumnezeu (Ioan 3:16) şi este Singurul care a trăit o viaţă lipsită de păcat şi vină şi care deţine cel mai înalt loc de cinste din Cer, fiind Însuşi Dumnezeu (Evrei 7:26). Iisus şi Dumnezeu sunt în esenţă Unul şi Acelaşi, Iisus fiind Singurul care a existat înainte de naşterea fizică (Ioan 1:1-8, 8:56). Iisus S-a dat pe sine ca sacrificiu pentru păcatele noastre, iar Dumnezeu L-a înciat dintre cei morţi iar într-o zi orice om de pe pământ va recunoaşte că Iisus Hristos este Domnul (Filipeni 2:6-11). Iisus ne spune că este imposibil să ajungem în Rai pe baza faptelor noastre bune, acest lucru fiind posibil doar prin credinţa în El (Matei 19:26). Şi vor vi mulţi care nu Îl vor alege. “Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea” (Matei 7:13). Noi toţi merităm pedeapsa veşnică pentru păcatele noastre, însă dragostea şi harul infinite ale lui Dumnezeu ne permit să scăpăm de această pedeapsă. “Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23).

Este clar că există o singură modalitate pentru a primi mântuirea; să Îl cunoaştem pe Dumnezeu şi pe Fiul Său, Iisus Hristos (Ioan 17:3). Şi acest lucru nu este posibil prin faptele noastre, ci prin credinţă (Romani 1:17, 3:28). Atunci când avem această credinţă, vom fi în mod automat ascultători de legile lui Dumnezeu şi ne vom boteza din dragoste pentru El, nu pentru că ar fi o cerinţă pentru a fi mântuiţi. Putem primi acest dar indiferent cine suntem sau ce am fi făcut (Romani 3:22). “În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Faptele Apostolilor 4:12). Deşi mormonii sunt în mod obişnuit persoane prietenoase, arată dragoste şi respect faţă de oameni, ei sunt implicaţi într-o religie falsă care distorsionează grav învăţătura despre natura lui Dumnezeu, despre Persoana lui Iisus Hristos şi despre modul cum oamenii pot fi mântuiţi.




sursa:gotquestions.org