Potrivit lui William Schutz, exista mai multi factori ce determina comportamentul nostru comunicational. Asadar, comunicarea este necesara oricaruia dintre noi pentru a ne satisface asa numitele "nevoi
Din punctul de vedere al lui William Schutz, cele trei nevoi interpersonale sunt nevoia de incluziune, nevoia de control si nevoia de afectiune.
Nevoia de incluziune
Prima dintre cele trei nevoi interpersonale este nevoia de incluziune care se manifesta sub forma unei aspiratii. Care este aceasta? Aspiratia de a obtine de la persoanele din jur recunoasterea propriei noastre valori.
Prin nevoia de incluziune dorim sa fim acceptati intr-un anumit grup de oameni, insa nu oricum, ci in baza unei calitati pe care noi o detinem si care ne deosebeste de ceilalti (efectul primus inter pares).
Nevoia de incluziune ne impinge sa ne comportam astfel incat sa putem fi remarcati, sa iesim cumva in evidenta.
Intr-o forma acuta, nevoia de incluziune caracterizeaza vedetele ori copiii cu tendinte exhibitioniste ce prefera sa fie pedepsiti intr-un mod care ii singularizeaza, scotandu-i in evidenta, decat sa se piarda in anonimat. In opinia lui William Schutz, atat acest tip de personaj, cat si cel ce se situeaza la polul opus ce caracterizeaza nevoia de incluziune (antivedeta ce fuge de publicitate, ilustrata de celebra, dar enigmatica Greta Garbo) actioneaza sub impulsul unei motivatii identice si anume teama de a nu i se recunoaste meritele.
Indiferent unde ne situam in ceea ce priveste nevoia de incluziune, este aproape imposibil sa nu simtim niciodata nevoia sa fim remarcati de o persoana de sex opus, un angajator etc. si de a fi acceptati in preajma sau in anturajul persoanei respective.
Nevoia de control
A doua dintre cele trei nevoi interpersonale este, conform lui Schutz, nevoia de control, ce se exprima prin dorinta de a impune celorlalti vointa noastra, de a-i influenta macar un pic, pe fata sau din umbra.
Desi aparentele spun altceva, nu exista totusi o legatura obligatorie intre nevoia de incluziune si nevoia de control. Nu sunt deloc rare cazurile cand cineva prefera sa influenteze “din culise”, ceea ce demonstreaza nevoia slaba de incluziune, dar o foarte pronuntata nevoie de control. Pe de alta parte, unele persoane se straduiesc sa ajunga in pozitii sus puse nu pentru a avea control, ci pentru a isi satisface nevoia de incluziune.
Nevoia de afectiune
Ultima, insa cea mai importanta dintre cele trei nevoi interpersonale este nevoia de afectiune. Exista oameni care sunt prietenosi, deschisi si calzi in toate relatiile lor, chiar si cele pasagere. De aceea, ei asteapta un comportament asemanator si din partea celor care ii inconjoara, deoarece nevoia lor de afectiune este mai mare decat a altora.
Cand nevoia de afectiune e estompata, ne “confruntam” cu oameni care prefera sa isi tina semenii la distanta, evitand intimitatea, ceea ce ii face sa para increzuti ori orgoliosi. Aceasta atitudine provoaca in dialog o stare de disconfort ce ingreuneaza comunicarea. Astfel, trebuie sa recunoastem ca deschiderea afectiva este necesara unei bune desfasurari a dialogului authentic, fara sa insemne totusi ca nu putem sa comunicam cu succes decat cu parteneri pe care ii iubim.
Chiar si prin simpla enumerare a celor trei nevoi interpersonale (nevoia de incluziune, nevoia de control si nevoia de afectiune) ale lui William Schutz se desprinde ideea ca interactiunea noastra cu persoanele ce ne inconjoara nu este dictata doar de interesul cognitiv, ci si de trebuintele sufletesti.
Daca de multe ori petrecem ore bune in compania persoanelor dragi, nu o facem pentru a culege sau a oferi informatii, ci pentru a ne simti bine impreuna, pentru a face schimb de valori afective si pentru a ne recunoaste in ei. Constatarea ca mai exista si alte fiinte care gandesc si simt ca noi, au aceleasi preferinte si aspiratii asemanatoare nu le valideaza numai pe ele, ci si pe noi insine.
sursa:garbo.ro
