Totalul afișărilor de pagină

joi, 20 octombrie 2011

Parka. De multa zapada.


Insist sa te imbraci gros. Nu te lupta cu stihiile. Ele inving mereu.
Ai la dispozitie o haina care a facut istorie chiat in conditiile date: parka. Ii mai spunem si “jacheta cea groasa: sau”haina cu gluga imblanita”. Mai scurt “aia groasa”.
Cam asta ii e radacina – o mantie groasa cu gluga a eschimosilor inuiti, ce ii proteja de frigul zdravan de la poli.
A urmat imblanirea ei pe toate partile.
Facuta, de principiu, din blana de caribu sau piele de balena, captusita.
A rezistat ca model, spre purtare, pana in zilele noastre. La urma urmei, nu cred sa aiba alta optiune.
Parka vine din limba tribului de origine samoieda, Nenet si a fost preluat de limba engleza, undeva pe la 1625. In vorbirea curenta a intrat dupa 1925.

Modelul e intalnit la inceputurile sale, in dotarea armatei americane, sub nume de cod N-3B sau “snorkel parka” – pentru ca permitea purtatorului la tragerea glugii caracteristice peste cap, doar un spatiu vizual infim, protejand in acelasi timp de frig si intemperii.
Spre utilizare a fost data cadrelor militare care lucrau in conditii nefavorabile de mediu sau acelora ce erau dislocati in zone cu temperaturi foarte scazute.
Aviatorii marinei americane si cei din US Corps il au in dotare si astazi. Rezista, in modelul militar, pana la temperaturi de -30 C.

In prima instanta a fost fabricat din fibre sintetice, iar gluga era despartita in doua parti de un fermoar central, pentru o mai lejera purtare. regasim modelul in cultura Hip – Hop.

Nylon-ul de la inceputurile sale, prin anii ’20, s-a transformat in poplin asa cum il regasim ca model afisat pentru prima data in Vogue, in 1959.
Mai tarziu, in anii ’60 – ’70 a fost preluat si de civili, mai ales de catre adolescentii din scoli.
Era deja fabricat 100% sau in amestec cu alte fibre sintetice, din polyester, captusit cu umplutura de pene de pasare sau cu reziduri de fibra.
Caracteristica sa de netagaduit, un semn dupa care recunosti usor o parka, e gluga, deobicei imblanita.
Nu e insa obligatoriu ca parka sa aiba o gluga. Dar e recomandat sa legi modelele cu gluga.

Lungimea clasica e 3/4.
Exista insa suficienti adepti ai variantelor mai scurte, pana in talie.
La inceputuri, asa cum era de asteptat, blana era naturala.
Cu timpul, s-a transformat in artificiala. Noile norme.
Nume precum Campri, Keynote si Brutus s-au numarat de-a lungul timpului printre producatori de celebre modele de parka.
In anii ’80 modelul a cunoscut o oarecare decadere fiind asimilat de masele largi cu imaginea de fraier, tocilar, mai ales pe teritoriul britanic. Li se spunea “anorak” – hanorac, pe la noi. Asa numeste englezul, in dialect, orice haina care are inchidere frontala cu fermoar.

Revenirea s-a produs la inceputul anilor 2000, atunci cand celebritati, precum Gallagher
sau Beckham, au inceput sa le includa in tinuta personala.
Pe de alta parte, intalnim la categorisiri M51 – fishtail parka – parka in coada de peste, ai spune.
Nu, e vorba de un sortiment de parka ce are o forma mai alungita decat primul model si, asa cum ii spune numele – M=model, 51= anul in care acest model a fost introdus ca element standard in dotarea infanteriei americane.
Mai subtire in textura decat modelul precedent, te protejeaza mai degraba de intemperii decat de frig.
E proiectat sa reziste pana la -8 C. Are si gluga detasabila.

A fost preluat de civili din surplusurile armatei si vandut cu mare succes in anii ’60.
Astazi, se foloseste cu succes de catre cei ce conduc scutere. Ai sa-l vezi pe strazile din Roma sau Dublin, daca afara vremea se lasa cu ceva stropi de ploaie.
Al treilea gen e intitulat de britanici cagoul si se aseamana izbitor cu ceea ce noi numim “o scurta de ploaie”.
Numele ii spune totul – are o gluga atasata, care te scote din incurcaturi, daca e cazul.

Nu are textura suratelor sale, dar se preteaza mult mai usor jocurilor designerilor.
O parka, in momentul alegerii sale, ar trebui verificata in detaliu la cusaturi si orice alt detaliu de interes:
buzunare aplicate,
gluga,
etanseitate, captuseala
– o cumperi pentru vreme nefavorabila si ar trebui sa serveasca cu succes scopului sau.
Ma vei intreba daca se cade sa o porti peste costumul insotit de cravata.
Pana sa-ti raspund la intrebare, ti-l arat pe fostul secretar de stat Dick Chaney, la o vizita oficiala, in Polonia, acum ceva ani. Frigul e chiar egal pentru toti, presedinti sau muritori.
Iti voi spune sa o porti peste, doar daca acel costum nu e Brioni sau Kiton sau cravata nu e Hermes. Nu se cade.
In orice alte cazuri, chiar te sfatuiesc sa o faci.
E o combinatie absolut reusita.
O singura, mare, regula de aur: asigura-te ca lungimea jachetei este mai mare decat lungimea sacoului – esti, altfel, de rasul lumii.
Suprapunerea de technical jacket, cum spun americanii, peste costum, are un ceva absolut barbatesc: fie doar si alaturarea materialelor dure ale jachetei si celor pretioase, ale costumului.
Alaturarea la costum nu o interzice nicidecum din toate celelalte combinatii posibile.
Fie ca e o tinuta pentru activitatea curenta – sa zicem ca trebuie sa fii prezent pe santier, ca inginer de proiect
sau in week-end
versatilitatea sa e dovedita, cel putin vizual, aici.
In randul hainelor groase, de sezon, cred ca ocupa primul loc, langa un cojoc din pura piele de oaie, despre care vom face sigur vorbire, in alt episod, daca ninsoarea continua.
Ma intrebi de trenduri? OK. Astazi facem rabat de la principii.
Dries van Noten chiar mi-a atras atentia cu un atat de britanic aer.
Stai, nu te repezi. E deabia pentru primavara ce vine.
Imi doresc putin soare si, cel putin, pentru prea asteptatele partide de vanatoare. Parka ma va insoti din nou.
Te las langa focul din semineu. Parka e pentru vremurile urate de afara.


sursa:domnideromania.ro

De ce (nu) stralucesc barbatii?




Asa, de felul lor. Fie mult sub zero, spre  minusuri absolute, fie cu brio, spre cote pozitive, spre deliciul audientei feminine. Tine de educatie si de alegere. Ei bine, acest ultim aspect, al alegerilor se dovedeste daunator pentru ginta masculina. Exista situatii din ce in ce mai dese (iar strada imi sta argument in aceasta afirmatie) ca unii dintre barbati se transforma, pe zi ce trece, in lampioane, foite de staniol, bucati de plastic umblatoare sau “luciosenii”. Conform zicalei din popor: “La soare te poti uita, dar la dansul ba.”
Nu stau sa analizez din punct de vedere psihologic alegerile. Este inca una dintre reusitele campaniilor agresive purtate prin intermediul vitrinelor mari, campanii care au un etern subtitlu comun – “daca nu cumperi ACEASTA colectie, esti vinovat”. In “aceste” colectii se strecoara de ceva vreme si “lucioseniile”. A nu se confunda cu luciul si pretiozitatea unei batiste din matase sau cu nobletea amestecului textural de lana si matase (in cazul smoking-urilor, spre exemplu). Dar nu pot accepta sub nici o forma purtarea de catre barbat a unui costum de cosmonaut in public, care aduce foarte mult din profil cu textura solzilor de peste priviti in bataia soarelui.
Blamarea mea se rasfrange asupra unui areal destul de larg: pantofii “de lac”, camasile “de matase” – ce, fie vorba intre noi, etaleaza “superbe” si dense pete de transpiratie la nici cinci minute de la momentul imbracarii, sacourile si costumele stralucitoare (in fapt din plastic, combinat cu vascoza si elastan – da, miroase foarte urat dupa prima purtare) si pana la mai recentele veste si jachete matlasate, ce au dus ideea de luciu spre apogeul sau.
Luciul hainelor purtat la vedere incumba o doza serioasa de excentricitate, alaturi de o si mai mare doza de exhibitionism din partea purtatorului. Daca pe fundal exista un decor adecvat: 40 de yacht-uri, “luciosenie” in masa, la unison, etalare de logo-uri imense, sampanie “fara numar”, accept. Dar, daca citesti aceste randuri, nu cred sa faci parte din acel decor.
Parerea mea este sa donezi sau sa arzi acest gen de repere vestimentare din garderoba ta. Orice profil ti-as desena in urma unei discutii pe care o putem avea, nu vad nici un tipar uman sanatos la cap alaturi de care as putea aseza un astfel de obiect. Draga cititorule, atragerea atentiei nu se mai face demult cu semnale cu fum, aprinzand un foc de paie (lemne) sau cu semnale luminoase. Comunicarea si semnalizarea vizuala umana a evoluat mult, cel putin in ultimul secol, ajungandu-se la rafinamente si canale subliminale. Daca te vad imbracat in ceea ce blamam astazi, te pot considera din start departe de civilizatie.
Nu trebuie sa ignoram faptul ca exista si materiale compozite, mai ales in zona echipamentelor specifice pentru alpinism, catarare, industrie grea sau laboratoare, in care luciul emanat de respectivele tinute iti va parea ciudat si vei incerca sa arunci cu pietre, aducandu-ti aminte de prezentul post. Nimic mai gresit – exista anumite materiale (un textilist iti poate confirma oricand), care, prin insasi constructia lor, prezinta particularitati speciale ce protejeaza corpul de temperaturi scazute, accidente sau substante chimice. Ele sunt considerate echipamente tehnice sau specializate si nu trebuie confundate cu balizele de semnalizare purtate de trendinezi pe Magheru. Sau in Vitan.
In plus, astfel de tinute sunt de evitat pentru ca atrag atentia. Asa cum am hotarat, in mod nociv. Iar una dintre ideile mari ale civilizatiei noastre este sa treci demn, tacut si sa-ti vezi cat mai bine si frumos de viata ta. Dar cum circareala si “cine mi-s” functioneaza cu precizie de ceas in Romania, nu ma mira exemplarele purtatoare de solzi de peste. Daca-i vezi, procedeaza spre conservarea speciei umane neretardate asa cum procedau activistii de la PETA: stropeste-le solzii cu cerneala. Pata nu iese din imputitul plastic nici la mama spalatoriilor.

sursa:domnideromania.ro

Cum esti mintit sau despre o camasa


M-am tinut sa nu vorbesc despre subiectul de fata. M-am muscat de limba, mi-am dat peste mana, dar nu pot sa nu ma ridic pentru a arata cu degetul cum esti tras in piept. La modul cel mai flagrant si absurd, in conditiile in care cel care iti vinde o piesa vestimentara, mai ales in timpurile de fata, ar trebui sa ajusteze preturile in favoarea ta.
Povestea incepe cu achizitia ultimului numar din Men’s Health, o publicatie consistenta, de bun simt, ce prezinta pentru luna in curs un scurt compendiu despre noile tendinte. Nimic nou sub soare. Editia este impartita inteligent in doua parti, partea dedicata trend-urilor si partea ce consfinteste numar de numar caracteristicile specifice ale existentei acestei publicatii: sanatate si fitness – cu vectorizare pe latura masculina a audientei, diete, sfaturi practice, “cum sa agatam femei in cluburi” (bleah!) si multe asemenea.
Revenind – deschid revista, o rasfoiesc si ma opresc. Camasa inflorata a manechinului, in persoana lui Pistereanu (interpretul principal din “Lover boy”) pare absolut interesanta: cambrata, cu model imprimat Paisley, o cromatica bine aleasa, dimpreuna cu blugii expusi in fotografie, chiar o compozitie reusita. Aici intervine, ca si la tine, “vreau”. Fotografia isi atinge scopul pentru care a fost expusa. Da, vreau camasa cea inflorata. Asa, pentru mine, spre a iesi in fata in week-end prin nu stiu ce fund de taverna.
Imi cobor avid privirea in josul paginii, acolo unde este mentionat elegant, de fiecare data, numele companiei producatoare, a locului unde este comercializat produsul si pretul. Numele producatorului il aud pentru prima data, numele magazinului unde poate fi gasit imi e foarte cunoscut……dar pretul???!!! Ce naiba este cu pretul asta??????!!!! 850 RON????!!! O camasa? Nu. Gresit. Foarte gresit.
Iti spun si de ce: pretul de fata este unul nerealist si nesimtit. Accept ca o camasa poate costa si echivalentul in RON a 1000 de Euro. Dar nu in Romania, oameni buni! Nu aici. Aici, asa cum am perorat anterior, nu este loc de acest pret. Cel care are resurse si apetit pentru acest gen de camasa, chiar locuind aici, in Bucuresti, in apropierea produsului expus, chiar si pe coperta revistei nu o va cumpara. De ce? Pentru ca produsuleste din Romania. E simplu.
Pentru toti ceilalti, marea sau redusa masa a cumparatorilor barbati, au inteles ca o camasa FOARTE buna nu are de ce sa coste mai mult de 3 – 400 RON. Repet, cea mai buna dintre ele.Nu e gratuit ce spun – am trait la Milano o vreme buna, iar acolo camasile pe masura nu costa mai mult de 70 – 80 Euro bucata.
Ca sa intregesc peisajul si sa educ mintile nu foarte in regula ce expun astfel de preturi, aduc un contra-argument local – aceeasi camasa (poate nu apartinand aceluiasi producator, dar foarte asemanatoare in textura si cromatica, la urma urmei o banala camasa din bumbac imprimat) la pretul de 20,3 RON!! Da, de 40 de ori mai ieftina.
Ce-ti trebuie in acest caz? O doza interna de echilibru pentru a nu achizitiona asa ceva vreodata si un refuz, pe viitor, al colaborarii cu astfel de furnizori de elemente vestimentare. Nu de alta, dar cred ca as putea merge pe firul invers, al provenientei marfii, spre a afla la capatul celalat ca aceasta nu a costat mai mult de 50 Euro. Poate si mai putin.
Rusine, zic. Sau as putea recita proverbul dureros cu cine da, nu cine cere, dar i-as face pe unii prosti. Refuz acest lucru.
Sfat: incearca sa te orientezi in spatiu si fii atent la bugetul tau. Incearca camasa de 20 Ron sau de 200 Ron, inaintea celei cu un pret mai mult decat umflat. De restul banilor bucura-te cu cei dragi, calatoreste, traieste, investeste. Dar nu-ti bloca 200 Euro intr-o nenorocita de camasa.

sursa:domnideromania.ro

Taranul cu Maserati a compus o poezie pentru Basescu si Udrea