Burberry toamna-iarna 2011-2012

Christopher Bailey, directorul de creatie al Burberry a declarat despre colectia pentru toamna-iarna 2011-2012 

ca sursa sa de inspiratie au fost iconicele portrete britanice si arhiva de campanii Burberry din anii 1960 cand Jean Shrimpton folosea trenciul pentru a se apara de poetica si romantica vreme britanica.
S-a dorit sa se creeze prin tinutele si look-urile noului sezon un grup de portrete celebrand actori britanici, muzicieni si modele.

Pe noi, fetele Stilpedia, ne-au impresionat inteligenta cromatica si formala a colectiei, modul in care este pusa in valoare silueta si bineinteles, texturile luxoase ale tinutelor, in cel mai pur stil britanic!

Pentru inspiratie si nu numai, va prezentam mai jos o selectie de look-uri propuse de casa Burberry pentru sezonul acesta..

sursa:stilpedia.ro

Cu mainile in buzunare

Cum si in ce feluri iti asezi mainile cand vorbesti reprezinta o mare problema pentru multi dintre noi. Cei care se ocupa de semiotica iti vor explica ca anumite pozitii ale mainilor, transmit interlocutorului un anumit mesaj. Iar gestul asezarii mainilor intr-o anume pozitie e de cele mai multe ori involuntar.

Dar iti vin in ajutor, intotdeauna, buzunarele.

Fie ele cele laterale ale pantalonului sau, asa cum vom invata astazi, cele laterale ale sacoului.

Da stiu, mama, matusa, bunica ti-au repetat invariabil sa nu stai cu mainile in buzunare pentru ca e dovada de proasta educatie. Regula, spun eu, valabila in alte vremuri si pentru vechi metode de educatie. Nu sustin acum ca e indicat sa stai cu o mana in buzunar, lipit de un stalp si sa mesteci seminte. Acesta e un gest absolut deplasat, pentru a nu spune mai multe.

Aici vorbesc despre momentele in care buzunarele te ajuta in a ascunde mainile, in momentele in care nu stii ce sa faci cu ele. Incearca, spre a nu ofensa interlocutorul, sa strecori doar o mana in buzunarul lateral al pantalonului, pentru a gesticula usor cu cealalta. Postura corpului, daca se poate si cu un picior in fata, presupune detasare, relaxare. Castigi, astfel, teren.

Ambele maini in buzunare inseamna deja prea mult. Inseamna, in principiu, sfidarea celui din fata ta. Daca esti si usor aplecat spre spate, interlocutorul s-ar putea sa interpreteze acest fapt ca un afront direct. Si nu stii de cele mai multe ori pe cine ai in fata. Asa ca, fii rezervat in atitudine.

Dar dincolo de aceste doua posturi, ramane pentru mine in memorie imaginea italianului care la mijloc de februarie, atunci cand temperaturile  pozitive si negative se bat pentru intaietate si incepi sa nu mai vezi, dis de dimineata, utilitatea paltonului aruncat peste sacoul de lana sau tweed, isi face plimbarile zilnice.

Asa ca, in asteptarea temperaturilor mai ridicate de la pranz, se repezde pe scari, din apartamentul de la al doilea etaj, jos in via Croce si da, subit, cu nasul de, inca, racoarea diminetii. Mainile se strecoara aproape automat in buzunarele laterale ale sacoului. Si vei putea face acest gest doar daca, in prealabil, ai stiut sa desprinzi, cu mare grija, atele ce sigileaza din fabricatie inchiderea buzunarelor laterale si a celui de la piept, ale unui sacou. E un alt gest pe care iti recomand sa il practici, dezvolti, el facand parte din acolada amanuntelor ce caracterizeaza pedanteria masculina.

Nu uita sa efectuezi aceasta operatiune (scoaterea atelor) la fiecare noua achizitie a unui sacou sau costum. Caci, precum vezi, buzunarele laterale au functionalitatea lor bine determinata, asa cum buzunarul de la piept va adaposti batista pe care o aranjezi nonsalant in partea de sus a ansamblului.

Valabil si pentru marca producatorului pe care o regasesti cusuta pe maneca sacoului, chiar in dreptul micilor nasturi. Se indeparteaza cu mult inainte de prima purtare, imediat dupa achizitie. Chiar daca e un costum produs de casa Versace.

sursa:domnideromania.ro

Pozitia ghiocelului



Cu 25 de ani in urma, era vorba despre un ghiocel pe care il lipeai alaturi de fotografia ta, la grupa mare a gradinitei si pe care seara il daruiai mamei. Era un gest devenit popular, de la stadiul initial de intim. Caci era vorba de egalitate si toti trebuia sa avem aceiasi poveste. Povestea tinutelor identice, a cravatelor de pionier, a carourilor de pe uniforme si a celorlalte 100 de elemente ce ne-au definit copilaria.

Mama a imbatranit. Si-a ta si-a mea. Dupa ani intregi de exersare a socialismului stiintific, astazi nu mai intelege nimic. Nu i se mai leaga. Si doar a vazut lumea. Cu bune si cu rele, cu sau fara uniforme, cu sau fara “domnii de la cadre”, cu sau fara “tatuc”. Incerc s-o feresc de urateniile lumii asteia si sa-i explic ideea, subliniata magic de Tutea, ca “….a ramane socialist si a crede in egalitatea de sanse, dupa ce-ai implinit 30 de ani, e o dovada de retard.”.

Accept lupta in toate formele ei. Mai ales atunci cand plec inarmat, crezand naiv in sanse egale. Si ma imbrac corect, asa cum te sfatuiesc s-o faci. Asta inseamna o tinuta adecvata pentru orice ocazie care ti s-ar ivi in planul de a doua zi. Deghizat astfel poti pleda ce personaj alegi tu sa fii. Caci interlocutorul tau va sti despre tine exact ceea ce-i zici tu. O cravata aleasa gresit sau o pereche de pantofi ce sunt mai putin decat impecabili le va distrage in sens negatriv atentia si vei pierde puncte.

Exersarile acestea iti sunt necesare intre 20 si 30 de ani pentru supravietuire. In rastimpul acesta e bine sa asculti foarte mult. Si sa taci. Sa zambesti entuziast si sa te faci ca faci. Dar urechea sa-ti fie plecata de jur-imprejur. Cine stie, poate la masa de alaturi e chiar un personaj de la care ai ce invata. Uita-te atent si genereaza, in afara prieteniilor de sambata seara, tovarasii interesate. Iti va fi de folos mai tarziu. In lipsa de fonduri de investit, investeste in oameni.

Vei spune ca ai urmat reteta aceasta, tocmai ai trecut de 30 de ani si nu vezi lumina. Nici macar de 8 Martie. Reteta ar fi functionat linear ascendent intr-o lume normala. Aici, local, e o bula atemporala. Foarte functionala in felul ei, dar o bula. Singurele elemente la care te poti raporta sunt, in continuare, cele vizuale: tinutele. Nu face rabat de la acestea. Si nu neaparat pentru a te aseza la masa si a vorbi decent, “cersind” atentie. Nu. E un altfel de vreme – vremea in care, daca ai curaj, te duci cu pas apasat spre centrul localului plin de oameni si-l executi in public pe cel ce se considera sef. Ramane astazi cam singura cale pentru a prelua puterea. Caci toate celelealte elemente inconjuratoare vor pleca fruntile intru ascultare dintr-o singura ratiune – frica.

Nu e neaparat un monolog ce incita la violenta. Textul poate avea aplicatie directa asupra gandurilor tale. Incearca sa-l anihilezi din mintea ta pe cel ce te pune in fiecare dimineata in pozitia ghiocelului, invocand varii motive. Iar daca gestul va fi destul de brutal si neasteptat, restul sinapselor vor reactiona in consecinta. Vor incepe sa te asculte pe tine, iar nu pacla mocirloasa de factori exteriori.

De 8 Martie ma uit la mama. A facut totul ca la carte. A urmat caile cele drepte – profesionale, familiale, sociale. Si-a platit zi de zi ce avea de platit, ca persoana “inmatriculata” in acest stat. Si, conform unui  algoritm bine definit, e un pensionar in marea masa de pensionari ai acestui sistem. Nu-i e rau, dar n-o vad plimbandu-se in jurul lumii, asa cum o fac pensionarii tarilor pe care le-am tot vizitat. In esenta nu are parte de nimic din ceea ce a platit anticipat.

Nu ma servesc decat de exemplul ei. De ce as mai plati ceva pentru simplul fapt ca sunt “inmatriculat” aici? Eram nascut si fara certificatul lor de nastere. Exist si fara CNP. Iar daca nu pentru alta ratiune, macar de dragul mamei, voi incerca, corect imbracat, sa razbun timpurile. Sustin cu mana pe reverul stang ca e vremea ta. E vremea sa te duci in costumul tau impecabil si sa-i executi. In mod public si asumat. Caci ei nu conteaza, iar pensia ta nu va sa vina. Niciodata. Timpul chiar nu este despre trecut sau viitor, e despre acum.

sursa:domnideromania.ro