Facebook e văzut ca un spațiu curat și democratic, însă în lupta pentru atenția publicului se petrec o mulțime de lucruri imorale. Am găsit patru metode prin care firmele sau politicienii își truchează popularitatea.
Suntem într-o mare cursă a like-urilor. Civilizația occidentală a fost pusă în genunchi de ideea că viitorul e pe Facebook și dacă vrei să ai loc în el trebuie să apese cât mai mulți oameni, de cât mai multe ori, pe un link micuț și albastru pe care scrie
Like.
Studenții la ASE nu se pot simți inteligenți dacă lumea nu dă like la statusul-cugetare pe care l-au postat la 4.00 dimineața. Domnișoarele bot-de-rață au nevoie de like-uri pe pozele decoltate din club ca să-și confirme feminitatea. Firmele care vând cremă de ghete au nevoie fanpage cu mii de oameni, că așa a auzit patronu’ că-i bine. Politicienii vor să arate ce moderni sunt și ce susținere populară au.
Dar ce te faci când ești un plicticos, când pe nimeni nu interesează tâmpeniile pe care le postezi? Când nici măcar pozele cu pisici și îndemnurile disperate la like&share dacă ești de acord!!! nu mai sunt de ajuns? Fii fără grijă, societatea capitalistă are răspunsul la toate. Poți să cumperi like-uri!
O fac politicieni, firme, vedete, chiar și proiecte miniere! Să-ți truchezi susținerea populară e o formă de manipulare. De ce să aibă ei monopolul? Vă vom arăta cum se face, cu mențiunea că treburile astea ajută doar la șmenuri. Un om onest n-are decât de pierdut din ele.
Am documentat patru tehnici folosite pentru injectarea de like-uri artificiale. Le-am botezat așa: 1. Șobolanii de liceu; 2.Șobolanii roboți; 3. Hecării; 4. Postacii politici.
1. Șobolanii de liceu
Când a început campania pentru primăria Capitalei, un lucru bizar s-a întâmplat pe pagina de Facebook a principalilor candidați: numărul fanilor a explodat, însă majoritatea veneau din Bangladesh! “Ce e vina mea dacă sunt deștept și frumos?”,
spunea Prigoană luat la întrebări de Realitatea.
În realitate, însă, chiar și un politician mai puțin chipeș ar fi obținut același rezultat dacă intra pe un site ca
socialkik.com, unde poți să cumperi 1000 de fani asiatici cu 39$, la fel de ușor cum ai cumpăra aplicații de iPhone.
Poți să ieși mult mai ieftin dacă angajezi un puștan să facă aceeași treabă. Forumul Softpedia e plin de
anunțuri cu “vând like-uri”. Prețul e 10€ la 1000 de fani, dar dacă te apuci să negociezi îi combini și la juma’ de preț – majoritatea sunt băieți amărâți.
Unii mai descurcăreți ajung să lucreze cu vedete, pe bani buni. Vali Dragomir, un tânăr din Orșova,
a povestittărășenia pentru CanCan ca să se răzbune pe cântărețul Adrian Sina,
căruia spune că i-a livrat 50.000 de fani și n-a primit a doua tranșă de bani.
Tehnica pe care o folosesc ei e simplă: intră pe un site ca
addmefast.com, care se descrie ca un “social exchange network”. Site-ul le livrează la foc continuu pagini la care ei dau like. Pentru fiecare click primești puncte, pe care apoi poți să le “cheltuiești” alimentând cu like-uri pagina ta (care e, la rândul ei, livrată altora care dau click fără să se uite, doar pentru a strânge și ei puncte). Timp să ai…
I-am întrebat pe cei de la Facebook dacă au ceva împotriva vânzătorilor de like-uri. Ian Mackenzie, manager cu comunicarea pentru Europa, mi-a răspuns așa:
“Companiile astea care vând like-uri nu ne încalcă regulile. Cu toate astea, ce spunem către cumpărătorii de publicitate și proprietarii paginilor e – de ce ai vrea să cumperi like-uri? Ăștia-s oameni fără vreo afinitate pentru brandul sau produsul tău. Îți irosești banii. Mai bine îți construiești comunitatea de fani postând conținut interesant, care o să atragă oameni interesați pe bune de pagina ta.”
Dacă știi un pic de programare, poți să treci la nivelul următor:
2. Șobolanii roboți
Anul trecut, patru cercetători (printre care și un român) de la Universitatea British Columbia din Canada au făcut un studiu numit “
Rețeaua Socialboților: Când boții
socializează pentru faimă și bani”. Băieții au reușit să creeze automat 102 de conturi false, cu poze și date culese de pe site-uri sociale, și au ordonat armatei de roboței
să-și facă 3000 de prieteni și să le colecteze datele personale.
Facebook încearcă să se apere de chestiile astea. A creat cel mai performant sistem anti-spam, un monstru numit
Sistemul Imunitar Facebook, care verifică în fiecare secundă 650.000 de acțiuni ale utilizatorilor. Însă, odată ce i-au învățat obiceiurile, cercetătorilor le-a fost ușor să ocolească zidul de apărare. Și nu doar ei fac asta: site-ul
a recunoscut acum puțin timp că 8.7% dintre utilizatori sunt falși.
Același principiu e folosit și pentru a genera valuri de like-uri. Oricine poate folosi un progrămel cum ar fi
Codename:like, în care încarci lista de conturi și-i dai comenzi să bombardeze cu like-uri o pagină sau o postare. E ca o armată personală…
Însă, orice ai face, like-urile vin de la roboți, nu de la persoane. Dacă vrei să racolezi cu arcanul oameni reali, trebuie să intre în scenă…
3. Hecării
Acum mai bine de un an, grupările ecologiste din România au luat foc după ce au descoperit că
Orașul Minier (un joc popular de pe Facebook, clonă de FarmVille) te convinge să dai like la
Proiectul Roșia Montană, pagina companiei care vrea să exploateze cu cianuri aurul din Apuseni.
Ca să joci jocul, te punea să-i dai like, iar like-ul se contoriza practic ca un vot pentru proiectul de minerit. Pagina lor a ajuns la 550.000 de fani, e una dintre cele mai mari din România, dar numărul persoanelor care interacționează propriu-zis e la nivelul uneia de 10 ori mai mici.
Facebook a introdus aplicațiile ca o metodă de a integra activitatea ta de pe alte site-uri în profilul de social media. New York Times și Washington Post au aplicații dedicate, ca și multe alte site-uri oneste. Însă, în ultimul timp, tot mai multe aplicații au fost create doar pentru profita de naivitatea oamenilor.
Aplicațiile cu zodii, meserii sau suflete pereche sunt aproape întotdeauna vehicule de umflat pagini.
Țepe. Unele dintre ele anunță că trebuie să dai un like unei anume pagini ca să le poți utiliza, ceea ce le face în regulă formal vorbind. Totuși, utilizatorii se conformează îndemnului.
De exemplu, aplicația “
Câte persoane sunt îndrăgostite de tine acum?” te pune să apeși pe un buton de like înainte să vezi “rezultatul”, apoi îl postează pe timeline-ul tău și al prietenilor, invitându-i și pe ei să dea like.
Pagina la care dau like e de fapt
RTV NET,
pagina oficială a televiziunii România TV. Ei au ajuns în timp record la
494.000 de fani, mulți dintre ei fiind aduși fără să știe de către șapte aplicații cu titluri ca “Vezi ce sărut ai!” sau “Câți copii vei avea”.
4. Postacii politici
În luna ianuarie, în timpul protestelor, organizațiile de tineret ale PDL au primit ordin să facă o contra-campanie de susținere a președintelui Băsescu. “Fiecare judeţ trebuie să facă
500 de like-uri pe care trebuie să le dovedească apoi, trimiţându-mi un tabel cu numele, adresa de mail şi adresa de facebook a celui ce a dat like.” Așa sună un mesaj intern, care
a scăpat în presă. Fiecare tânăr trebuia să-și facă norma de like-uri, altfel riscând sancțiuni. Utilizatorii ăștia sunt reali și, în destule cazuri, sincer înverșunați.
Celelalte partide nu s-au lăsat mai prejos, mobilizându-și oamenii din subsoluri la fel cum, în urmă cu/ câțiva ani,
îi învățau să invadeze comentariile site-urilor de știri. Astfel, Facebook a devenit în timpul scandalurilor politice un mediu aproape la fel de otrăvit ca televiziunile de știri.
Concluzia
Una peste alta, cumpăratul de like-uri rămâne o minciună. Mai mult, e o minciună care poate să-ți distrugă pagina. Facebook are un algoritm numit
EdgeRank, prin care decide la câți dintre fanii tăi să arate ce postezi și cât de sus în newsfeed să-ți plaseze mesajele. Cu cât un procent mai mare dintre fanii tăi interacționează cu pagina, cu atât algoritmul îți face postările mai proeminente. Dacă injectezi o mulțime de fani fictivi sau dezinteresați, îți distrugi notorietatea și printre cei reali.