O tanara afacerista ne-a prezentat cateva nemultumiri pe care le are fata de eficienta muncii in sectorul constructiilor, ca urmare a unui chestionar dintr-un articol Wall-Street.ro.
Diana, care a preferat sa isi pastreze anonimatul, este de parere ca in afara celor trei raspunsuri disponibile la una din intrebarile articolului, o alta varianta ar fi fost demna de luat in seama. Mai exact, la intrebarea “cine este responsabil pentru amanarile constuctiei autostrazii Bucuresti-Ploiesti?”, cititoarea Wall-Street.ro a adaugat intr-un
comentariuca pe langa cele trei variante de raspuns (Ministerul Transporturilor, Constructorii sau “natura”) o a patra varianta potrivita ar fi fost
muncitorii.
Cititoarea, aflata la conducerea unui atelier de confectii metalice, ne-a prezentat dificultatile cu care se confrunta in cadrul departamentului de resurse umane.
In primul rand, lipsa personalului tanar, calificat. “Pentru un atelier de confectii metalice, personalul executant trebuie sa fie compus din: sudori, debitatori, strungari, frezori, personal capabil sa utilizeze echipamente cu comanda numerica. In prezent, in atelierul nostru se executa produse exclusiv pentru export in UE cu personal necalificat, intrucat nu exista personal calificat pe piata muncii dornic sa aiba un loc de munca. In fiecare luna am publicat anunturi in ziarele locale, pe internet si inclusiv la fortele de munca locale, fara a avea un raspuns”, ne-a scris cititoarea noastra.
Cauzele, spune aceasta, ar fi structura invatamantului romanesc, axata in mare masura pe servicii si mai putin pe meserii specializate, mijloacele de transport insuficiente la nivel local – atelierul fiind situat la 20 kilometri de oras ceea ce determina o reticenta din partea posibililor angajati de a avea n loc de munca la o asa mare distanta, singura posibilitate de a ajunge la serviciu fiind un autobuz care parcurge distanta in 45 de minute. Mai mult, dansa ne-a povestit despre o situatie relativ comica: „Ma suna intr-o zi o persoana interesata de unul dintre locurile de munca vacante si ma intreaba despre firma, ce facem, unde suntem situati, etc. I-am explicat unde este localizat atelierul si ma intreaba daca nu cumva pot eu sa vin in oras pentru a-l intervieva in vederea oferirii unui loc de munca”. O alta cauza ar reprezenta-o comoditatea unor persoane care pot trai doar din somaj sau din banii trimisi din strainatate de la rude ori din recoltele produse in gospodaria proprie pe timpul verii. Ar mai fi vorba aici si despre o lipsa de responsabilitate din partea tinerilor, care amana momentul intrarii efective pe piata muncii, intrucat beneficiaza in continuare de sprijinul neconditionat al familiei.
Bautura bat-o vina!
Proprietara atelierului ne mai povesteste ca a avut numeroase experiente cu angajatii sai. „Desi poate parea exagerat, am avut numerosi angajati care au venit la locul de munca emanand un puternic miros de alcool, ceea ce a determinat concedierea lor imediata, dat fiind faptul ca lucreaza cu unelte si gaze care, manipulate necorespunzator, pot conduce la ranirea sau chiar moartea lor sau a celor aflati in imediata apropiere. De asemenea, au fost cazuri in care am gasit sticle de bautura ascunse in atelier”.
Cauzele, in acest caz ar fi legate de preturile extrem de mici pentru produse avand in compozitie alcool dar si de ingaduirea autoritatilor statului ca micile gospodarii sa isi prepare alcool in propriile case.
„Cleptomania” sau furtisagul fara scop
„Un lucru care poate fi exagerat pentru unii (si aici ma refer la persoanele care lucreaza in domeniul serviciilor, unde nu exista oportunitati ca personalul sa-si insuseasca bunurile intreprinderii) estecleptomania sau mai exact, boala de a fura in fiecare zi cate ceva. In cazul nostru, bunurile sustrase frecvent sunt: chei, surubelnite, patent, clesti, discuri de taiat si polizat, consumabile pentru sudura, stingatoare de incendiu, becuri (montate in diverse camere sau in atelier), metal (bare de metal pe care, in timpul programului, le taie la dimensiunile dorite, le ascund in vestiar, iar la plecare le pun in geamantan - pentru ca nu se vine la munca cu o sacosa sau un rucsac, ci cu un geamantan), motorina, benzina . Poate va intrebati de ce nu luam masuri in aceasta privinta?! Usor de zis, greu de facut! Am realizat inventare peste inventare, am pus numere de inventar pe bunurile date in consum, i-am pus sa semneze pentru bunurile primite, i-am amenintat ca le imput din salariu lucrurile care lipsesc, etc. Stiti ce s-a intamplat? Cum i-am imputat din salariu un 30-50 lei pentru vreo unealta, a doua zi nu a mai venit la munca. Si s-a incheiat orice urma de negociere si comunicare”.
Printre cauzele acestei „boli” s-ar numara lipsa temerii fata de sanctiuni si mostenirea practicilor de acest tip inca din perioada comunista.
Fara slujba? Si ce!
In general, ne mai spune proprietara atelierului de confectii metalice, „angajatilor din acest sector nu le este teama ca isi vor pierde locul de munca. De ce? Pentru ca sunt prea putini specializati in acest domeniu, iar cererea venita din partea intreprinzatorilor pentru aceste persoane este mare. Adica, daca il dau eu afara, angajatul isi va gasi imediat un loc de munca similar, bineinteles, daca isi si doreste sa munceasca”.
„Pasari calatoare” spre vest in departare
Cititoarea noastra mai puncteaza si aspectul exodului foarte ridicat al celor care vor sa munceasca peste hotare. „Desi este criza mare in Europa si nu numai, populatia apta de munca din Romania inca este tentata sa mearga la cules castraveti si rosii in Germania, Spania, Italia, Danemarca, etc.”
Un alt aspect ar fi lenevia. Cauzele le reprezinta angajatii care sunt fortati de familie sa isi gaseasca un loc de munca, existand si persoane nemotivate de nimic – indiferent de salariul platit, conditiile de munca sau colectiv. „Sunt persoane care prefera sa stea acasa, sa mai faca o lucrare la un vecin (poarta, gard, gresie, faianta, etc.) si sa castige 700-1000 lei dintr-o data, decat sa lucreze constant intr-o intreprindere” este de parere cititoarea Wall-Street.ro.
Tot acest articol a avut ca punct de plecare un material publicat pe site-ul Wall-Street.ro referitor la faptul ca autostrazile din Romania nu se finalizeaza la fel de repede ca cele din alte state si costa mult mai mult.
In privinta aspectelor enumerate mai sus si aplicate situatiei din industria constructiilor, cititoarea noastra se intreaba:
• de cate ori am vazut echipe de muncitori care lucreaza la drumuri si autostrazi ca isi desfasoara activitatea de zor, transpira si incearca sa termine lucrarea cat mai repede ca sa nu chinuie participantii la trafic? Exemplul cel mai recent: podurile aflate in lucru de pe tronsonul Sinaia - Campina.
• nu vi s-a intamplat sa vedeti camioane cu sigle ale marilor firme sau centre comerciale in parcari sau statii PECO ca isi golesc rezervoarele de motorina in canistre metalice, pe care un oarecare "Vasile" le depoziteaza intr-o dubita si le vinde la 3.50 lei/litru motorina?
• Nu ati vazut camioane care transporta pietris si nisip ale constructorilor insarcinati cu reparatia drumurilor ce vand motorina la litru, golind rezervoarele in fiecare zi?
• nu vi s-a intamplat sa vedeti utilaje de
constructii ca se opresc din lucru pentru ca si-au vandut toata motorina la marginea drumului si ca asteapta sa se aprovizioneze din nou?
Un calcul matematic la final este si concluzia pe care o face proprietara atelierului de confectii metalice: cheltuieli cu personalul mai mari cu 50% in fiecare luna si dublarea perioadei de executie , adica in loc sa platesc "x" salarii, acum voi plati "(x+50%)*2"
„Cam asta inseamna sa fii intreprinzator in Romania, sa lucrezi cu personal necalificat si sa vrei NU sa faci profit, ci sa ajungi sa iti acoperi cheltuielile” a incheiat cititoarea Wall-Street.ro.
sursa:wall-street.ro