Call of Duty: Modern Warfare 3 Review: Spectacolul războiului

Call of Duty pur şi simplu defineşte termenul de joc video în zilele noastre. Anual, seria-mamut de la Activision vinde zeci de milioane de copii, aceste titlurile fiind îmbrăţişate atât de gamerii hardcore, cât şi de jucătorii de ocazie. Campaniile scurte, dar extrem de spectaculoase, şi mai ales multiplayer-ul rapid şi foarte uşor de prins au rămas elementele definitorii ale seriei încă de la primul titlu Modern Warfare (2007), popularitatea Call of Duty (şi conturile celor de la Activision) crescând de la un an la următorul.

Semne de întrebare au apărut după lansarea lui Call of Duty: Modern Warfare 2, când, după un proces cu publisher-ul Activision, o parte a studioului producător Infinity Ward a părăsit compania, trecând în curtea Electronic Arts. Din fericire, în timp ce Treyarch s-au ocupat de Call of Duty: Black Ops, Infinity Ward a beneficiat de intervalul de timp necesar pentru a se pune din nou pe picioare. Şi, cu ajutorul celor de la Sledgehammer Games, au reuşit să finalizeze Call of Duty: Modern Warfare 3, poate cel mai spectaculos titlu Call of Duty al ultimilor ani şi un final demn de trilogia Modern Warfare.

Trebuie spus încă de la început, dacă vă aşteptaţi la cine ştie ce revelaţie de la acest al treilea titlu al subseriei Modern Warfare, ar trebui s-o cautăţi în altă parte. Noul Call of Duty respectă la sânge regulile după care s-a ghidat seria în ultimii ani, îmbunătăţind însă aproape fiecare aspect ce putea fi îmbunătăţit. Povestea, să fim sinceri, nu prea conteaza atât de mult: este de ajuns să ştim că Makarov este un ultranaţionalist rus, care prin intermediul evenimentelor ce au avut loc în primele două titluri Modern Warfare, a reuşit să asmută întreaga armată rusească asupra Statelor Unite ale Americii şi aliaţilor acestora din Europa.

Aşa cum îi stă bine oricărui titlu Call of Duty, şi în Modern Warfare 3 vom fi nevoiţi să întruchipăm mai mulţi soldaţi pe diferite câmpuri de luptă, în încercarea de a stopa planurile malefice ale lui Makarov. Personaje îndrăgite ale seriei precum căpitanul Price şi Soap MacTavish se întorc şi în Modern Warfare 3, alături de eroi noi, cum ar fi Frost (un agent Delta Force) sau o gardă de corp a preşedintelui Federaţiei Ruse.

Mai importante decât numele personajelor sunt situaţiile în care acestea sunt aruncate pe parcursul jocului. Şi în cadrul titlurilor anterioare seria Call of Duty s-a făcut remarcată graţie anumitor misiuni foarte teatrale şi spectaculoase, însă niciodată lucrurile parca nu au fost atât de explozive precum în Modern Warfare 3.

Practic, fiecare nivel al acestui joc este un adevărat spectacol din acest punct de vedere, cu bătălii care se duc pe străzile distruse ale New York-ului, în metroul londonez, la baza Turnului Eiffel, pe plaja din Hamburg sau chiar în avionul prezidenţial rusesc. Lăsând la o parte impactul de moment al acestui gen de situaţii, Modern Warfare 3 reuşeşte să se apropie poate cel mai mult de intensitatea primelor titluri Call of Duty, în care senzaţia de război real era mult mai pronunţată.

Totuşi, pe cât de dramatice şi spectaculoase sunt misiunile din Modern Warfare 3, pe atât de simplist a rămas gameplay-ul, jocul produs de Infinity Ward şi Sledgehammer limitându-se la fi un shooter scriptat, fără prea multă libertate de mişcare. Sunt păstrate şi momentele în care acţiunea alternează între controlarea directă a unui grup de soldaţi de la sol şi susţinerea acestora din înaltul cerului, cu ajutorul suportului aerian.

Conform tradiţiei seriei, campania single player compensează spectaculozitatea extremă cu o durată de joc limitată,povestea din Call of Duty: Modern Warfare 3 putând fi dusă la bun sfârşit în 5-6 ore pe dificultate normală. Totuşi, punctul forte al seriei, cel puţin în ultimii ani, n-a fost campania single player, ci nebunia din multiplayer. Din acest punct de vedere, Modern Warfare 3 este exact ceea ce ţi-ai putea dori de la un titlu Call of Duty.

Sunt incluse nu mai puţin de 16 hărţi dedicate modurilor competitive din Modern Warfare 3, un număr arhisuficient de niveluri pentru a-i ţine ocupaţi şi pe cei mai infocaţi fani ai seriei, cel puţin până la apariţia primelor pachete DLC. Ca o bilă neagră, toate aceste hărţi merg pe aceeaşi idee: spaţii închise, claustrofobice câteodată, în care viteza de reacţie contează mai mult decât o eventuală planificare atentă. Însă cam aceasta a fost reţeta Call of Duty în ultimii ani, iar producătorii au preferat să nu modifice radical o formulă care s-a dovedit a avea succes.

Totuşi, anumite sisteme au fost regândite, cum ar fi killstreak-urile sau upgrade-urile armelor. Jucătorii sunt lăsaţi acum să-şi personalizeze răsplăţile pe care le primesc în urma killstreak-urilor, existând trei clase din care poate alege: Assault (dedicat jucătorilor care pun accentul pe eliminarea constantă a adversarilor), Specialist (pentru jucătorii cu adevărat buni, oferă până la trei perk-uri suplimentare pe măsura ce killstreak-ul creşte) şi Support (streak dedicat celor ce nu pun neapărat accentul pe uciderea adversarilor, ci mai degrabă pe îndeplinirea de obiective, nu se resetează atunci când personajul controlat moare).

În ceea ce priveşte armele, acestea beneficiază acum de propriul lor sistem de progresie în nivel: cu cât mai mult foloseşti o armă, cu atât mai eficientă devine aceasta. De asemenea, diferitele accesorii ce pot fi deblocate sunt atribuite fiecărei arme în parte, nemaifiind posibilă montarea unei lunete pe o armă pe care n-ai folosit-o niciodată. Au fost introduse şi moduri de joc noi, precum Kill Confirmed, în care, pentru a acumula punctele rezultate din doborârea unui oponent, trebuie să-i culegi şi dogtag-ul. Astfel, camperii sunt forţaţi să iasă la vedere, desfăşurarea jocului devenind astfel mai fluentă şi mai plăcută.

Pe lângă multiplayer-ul competitiv, în Call of Duty: Modern Warfare 3 se întoarce şi componenta cooperativă Spec Ops, de această dată divizată însă în două moduri de abordare diferite. Pe de-o parte, avem de-a face cu misiunile cooperative clasice, în care doi jucători trebuie să lucreze împreună pentru a rezolva o serie întreaga de obiective. Alternativ, Survival îi pune pe jucători faţă în faţă cu val după val de atacatori, obiectivul fiind, după cum o spune şi numele, supravieţuirea cu orice preţ. Deşi nu este nimic nemaivăzut până acum, această adiţie adaugă şi mai multă valoare unui pachet şi aşa foarte cuprinzător.

Lăsând la o parte însă gameplay-ul propriu-zis, o surpriză cu adevărat plăcută a fost modul cum se prezintă Modern Warfare 3 din punct de vedere grafic. Deşi au avut la dispoziţie o tehnologie nu tocmai de ultima oră, studiourile Infinity Ward şi Sledgehammer au folosit-o cum nu se poate mai bine, eventualele lipsuri fiind compensate din plin de punerea în scenă foarte atentă a tuturor situaţiilor din joc, precum şi de fluenţa cu care Modern Warfare 3 rulează, atât pe PC, cât şi pe console. Şi restul elementelor ce ţin de prezentare sunt la fel de bine realizate, sunetul sau vocile actorilor fiind din nou la înălţime.

Deşi anul acesta Call of Duty a avut de infruntat o concurenţă acerbă (vezi Battlefield 3), putem spune că Infinity Ward şi Sledgehammer s-au achitat cu brio de mai toate sarcinile pe care şi le-au propus. Campania single player concluzionează într-un mod mai mult decât satisfăcător trilogia Modern Warfare, iar multiplayer-ul îi va ţine în priză mult timp de acum încolo pe fani. Într-adevăr, Call of Duty: Modern Warfare 3 nu revoluţionează, însă şlefuieşte până aproape de perfecţiune elementele care au consacrat această serie de-a lungul timpului.

sursa:go4games.ro

Google Music a fost lansat oficial

Google Music , serviciul online adresat pasionaţilor de muzică a depăşit stadiul beta şi este disponibil acum pentru publicul larg, însă doar pe teritoriul Statelor Unite.

Accesul către Google Music Store este oferit şi utilizatorilor de telefoane şi tablete Android, pentru început din versiunea web a serviciului Google Music, iar mai târziu şi din interfaţa unei noi versiuni a aplicaţiei mobile, ce va putea fi instalată din Android Market.

Google Music Store pune le dispoziţie o colecţie de 13 milioane de melodii originale, la care pot contribui cu noi adiţii atât marile case de producţie dar şi artişti independenţi, încărcând propriile melodii.

Serviciul Google Music a iesit din stadiul beta

Alături de un număr impresionant de melodii şi albume disponibile contra cost, Google Music Store oferă şi melodii gratuite, care pot fi descărcate numai după ce am asociat prin Google Checkout un card de credit eliberat pe teritoriul Statelor Unite.

O facilitate interesantă, adresată utilizatorilor Google+, permite distribuirea melodiilor sau albumelor cumpărate către prietenii din lista de contacte, aceştia având posibilitatea să asculte fără restricţii melodiile oferite, ce-i drept doar o singură dată. Din păcate cei din afara cercului de prieteni selectaţi pot asculta doar fragmente din melodiile distribuite.

Google Music poate stoca online întreaga colecţie de melodii cumpărate sau încărcate , iar acum oferă şi posibilitatea de a descărca fişierele în calculator. Din păcate există unele limitări, interfaţa web permiţând descărcarea unei melodii de maximum două ori. Pentru a descărca toate melodiile cumpărate din Google Music va trebui să folosim aplicaţia Music Manager.

Sursa: Googlesystem.blogspot.com

Ochelarii de soare

Sunt vitali mai ales pentru vremurile insorite. Fiecare dintre noi are nevoie, peste un anumit nivel al luminozitatii, de protectie.

Unii prefera palariile sau sepcile pentru a se feri de razele soarelui. Altii poarta cu ei o umbrela special destinata soarelui incandescent. Dar cu totii ne dorim sa avem cel putin o pereche de ochelari de soare cu lentile polarizate – asta in ideea in care nu vei putea tine ochii deschisi in soarele arzator al unui mic satuc de pe malurile Mediteranei, la orele pranzului. Iar un oftalmolog dedicat iti va spune povesti urate despre desprinderi ale retinei, cu aceia ce au indraznit sa priveasca soarele “in ochi”.

Disconfortul, creat de razele solare puternice, il vei resimti daca, sa spunem, vei participa la o reuniune religioasa si vei intra in biserica dupa cateva ore petrecute in plin soare, fara ochelari de soare – cateva momente vei zari pete intunecate de jur-imprejur.

Sa revenim la ganduri mai bune despre ochelarii de soare – personal, nu sunt un mare adept al purtarii ochelarilor de soare. O fac, asa cum explicam mai sus, din pura necesitate. Asta si in ideea in care purtarea la costum a unei perechi de ochelari neavenita (ca si model), poate ruina intreaga tinuta.

Tind sa accept faptul ca ochelarii de soare in forme clasice vor ramane alegerea cea mai buna. Cele doua modele pe care le am in fata ochilor sunt modele deja consacrate: the Aviator

si

the Wayfarer – in denumirea lor originara.

Destul de diferiti ca si tipar si stil pe care il sugereaza, vor reprezenta intotdeauna cele doua modele dupa care se va intoarce capul.

“Aviatorii” au re-debutat cu mare succes, a doua oara dupa inceputul de secol trecut, pe marea scena a consumatorilor de gen. Nascuti din nevoia practica de a apara de razele soarelui, ochii agili ai pilotilor de avion, s-au interpus repede si in prim planul consumatorului de rand, prin insasi versatilitatea lor, relativ la tinutele la care pot fi asortati.

Chiar daca vor sta intotdeauna corect langa o tinuta casual, n-o sa refuz alaturarea lor tinutelor ce impun cel putin un sacou sport sau tinutelor smart casual.

Pe de alta parte, the Wayfarer dau o nota distincta purtatorului – intineresc tinuta si in acelasi timp adauga o nota de distinctie purtatorului. Fac trecerea foarte rapid din zona funky catre zona intelectualului rasat, purtator de fiecare zi al pantalonului chino sau al pantofilor Oxford.

Au revenit si ei in prim plan dupa ce au facut pasi mari, in perioade scurte atat in anii ’60 cat si in anii ’80. Iata-i, din nou, la rampa in forma lor restilizata, ce aduce un chic aparte purtatorului.

Nu e nici un secret asupra “monopolului” instituit de cei de la Ray Ban in acest domeniu. Calitatea e pe masura. Tot ce trebuie sa faci e sa eviti, pe cat posibil, falsurile. Hologramele, semnele distinctive ale manufacturierului si modul de ambalaj al produsului te vor lamuri asupra produsului spre achizitie.

Din pacate, nimeni nu a reusit pana la acest moment, sa inlocuiasca cu un real succes de casa aceste forme clasice.

Incercarile, repetate in fiecare an, de a desena o noua forma de ochelari, mai colorati, de forma mai rotunjita sau, dimpotriva, mai patratoasa, nu au facut decat sa impinga si mai in fata formele deja consacrate – termenii de comparatie sunt, de cele mai multe ori, hilari.

Nu uita sa adaptezi forma ochelarilor achizitionati la forma fetei – e un element important pe care trebuie sa-l iei in considerare de fiecare data.

Inainte de a pleca la achizitia unui astfel de accesoriu masculin, profita de unul din softurile dedicate acestei teme in reteaua virtuala. Nu cred sa fi dezamagit de rezultatul indicat pe ecran.

sursa:domnideromania.ro

Camasa in carouri

E un model consacrat. Nu de ieri, de azi. As spune dintotdeauna. Dintre toate modelele existente de jur imprejur, au ramas consacrate cele cu dungi maro inchis, verzi, rosii, albastre sau negre.

Carourile sunt Tattersall. Asa li se spune. Dupa numele unui faimos administrator al unei piete de cai din Anglia condusa de un anume Richard Tattersall, ce obisnuia sa acopere caii cu paturi ce aveau acelasi fel de model regasit de noi astazi la camasile in carouri. Actiunea se petrecea, conform cronicarului, in Hyde Park, Londra, in jurului lui 1766. Asa sa-i ramana numele.

Numele Tattersall a ramas de atunci, prin traditie, asociat cu doua elemente: pardesiele, iar mai apoi camasile in carouri si una din cele mai celebre licitatii de cai de rasa ce se organizeaza sezonier la Newmarket, localitate in Anglia, la care participa peste 5000 de cai de rasa in fiecare an. Iar traditia a ramas in picioare: caii sunt evaluati in silingi, iar nu lire sterline.

De la acest domn sustinem ca ne-a parvenit modelul. Dar materialul specific din care sunt facute camasile in carouri? Ei bine, se numeste Viyella – un material ajuns clasic pentru vestimentatia de week-end, tesatura mixta care combina caldura lanii cu confortul bumbacului.

Acest material isi are propria istorie. Daca la inventia si inceputul uzitarii sale, la inceput de secol, era considerat un material calduros si durabil, in amestecul amintit, acesta a fost transformat cu timpul si adaptat spre fabricarea altor diverse elemente de tinuta: pulovere pentru doamne, pardesie subtiri si chiar haine pentru copii. Mai mult, ofiterii coroanei britanice, considerandu-l un material de foarte buna calitate, l-au solicitat ca materie prima pentru camasile folosite pe front. Mai tarziu, spre finele secolului 20, materialul a fost reinventat si i s-a dat de catre designeri o noua utilizare: colectii sau elemente din colectiile vintage. Asta, dupa 1985.

Povestea producatorului de tesaturi Viyella e si ea una foarte complicata. Un drum sinuos de cateva decenii aduce pe 6 februarie 2009 grupul Viyella in mana actualului detinator Austin Reed, investitor de origine americana.

O camasa tipic englezeasca din materialul amintit mai gasiti in forma aproape originala – textura si modele, la Cordings. Ii gasiti aici. Studiul personal ma face sa inclin a da dreptate celor ce au afirmat aceste spuse.

Legenda spune ca insasi Eric Clapton, undeva in 2003, absolut indragostit de modelul camasii in carouri de stil englezesc, a devenit co-actionar, iar mai apoi designer pentru cei de la Cordigans.

Nu sunt de ignorat nici cei de la Barbour cu modele de calitate superioara, avand la baza acelasi material: viyella.

La o privire foarte atenta, indiciile devin mai mult decat evidente. Culorile inserate in carouri au tente pamantii: brun, kaki, verde – in diverse nuante. Culorile pamantului, si nu doar pentru subiectul de fata, le-au adus si transpus in vestimantatia masculina, englezii. Cum asa? In mare parte a timpului sau, englezul din popor si-a petrecut zilele la ferma, pe camp, in padure la vanatoare de vulpi sau la o partida de pescuit. Iar ceea ce l-a inspirat mereu, inclusiv in tinuta, a fost natura si luminile sau umbrele sale.

Din comoditatea vanatorului sau a pescarului englez tattersall a ajuns la oras. Cu o conformatie un pic diferita, subtila, a inceput sa-si faca prezenta pe strazile metropolei.

Mai intai barbatii si vestele lor

Iar mai apoi, o intreaga gama de variante si culori.

In mod evident, camasa in carouri, in varianta originala a tesaturii, nu va face parte niciodata din tinuta formala a unui domn. Ar fi o evidenta elegere gresita. Dar ca si vestimentatie de week-end, in combinatie cu tweed sau pantaloni de moleskin, doc sau corduroy ar fi perfect.

Atentie insa la detalii. Caroiajul materialului face casa buna cu materialele uni. Incercarea de combinare cu alte carouri sau imprimeuri e treaba un pic mai dificila si trebuie lasata pe mana specialistilor. Intregul complex ar trebui sa cuprinda si altele, pentru a nu gresi: esarfa, vesta, sosete, pantofi dintr-o anumita gama. Sunati un specialist.

Un amic m-a intrebat daca poate purta cravata la acest tip de camasa. Raspunsul este da. Dar cum? De care fel?

O textura mai groasa a materialului, pe langa alegerea unui costum de tweed sau de flanel, impune automat si alegerea unei cravate cu textura mata si dintr-un material ce exprima volum. Pentru acuratete.

Nu ignora nici imprimeul materialului cravatei. Evita suprapunerea dungilor si a carourilor. Daca e sa suprapui carouri, fa in asa fel incat cele din imprimeul cravatei sa fie mai mari si mai pronuntate decat imprimeul camasii. Valabil si la dungi.

Ramai, de principiu, in zona cravatelor de o culoare sau cu imprimeuri subtile. Nu vei rata nicicum.

Poti sa pasesti la birou, dar doar in zilele de vineri, intr-o tinuta care sa cuprinda acest fel de camasa. Asta, daca regulile locului nu dicteaza altfel.

Poti incerca oricand ceva mai relaxat folosind aceeasi camasa tattersall. De data asta, ar trebui sa ceri si o opinie secundara. Urmatoarea combinatie vestimentara, intru telul pe care si-l propune, tine foarte mult si de forma corpului.

Nu pot nega. Blue-jeansii sunt unii din cei mai buni prieteni ai camasii in carouri. Dar iti spun ca n-ar trebui sa fie aruncati pur si simplu, langa aceasta camasa. Reinventeaza – armele sunt la indemana ta.  Atentie la incaltarile purtate. In functie de compozitia de deasupra lor, poti opta pentru o pereche cu tenta vintage sau  de unii care sa inspire atmosfera de street style.

sau asa

Si intr-o varianta si in cealalta accesorizeaza cu o vesta matlasta, care sa nu paraseasca foarte mult gama de culori a edificiului creat.

sau

Carourile nu vin si nu se duc. Carourile raman. Poate pentru ca sunt foarte practice. Poate pentru ca petele ce le incununeaza, cu greu se zaresc. Greu de stiut. Ideea e, ca orice barbat ar trebui sa-si intregeasca garderoba, daca n-a facut-o inca cu o camasa in carouri. Recomandarea ce ti-o fac e si una din preferatele mele. Ca si model e de dincolo de ocean, in rosu cu negru, guler moale. Stiu ca-ti aduce aminte de cowboy. Dar e un must have. Asortata la un costum de lana gri inchis face ravagii negresit. Imagine completata cu o usoara mutra plictisita de dandy.

Creatorii au luat si au invartit carourile pe toate degetele posibile. Au reiesit modele maiastre sau mai putin maiastre. Dar au incercat.

Reiterez: nu incerca sa alaturi diverse texturi, mai ales carouri, fara a te sfatui cu un specialist. Risti sa iasa un macel. Ai rabdare, studiaza. Si uita-te cu atentie imprejur. Natura iti da intotdeauna indicii cromatice.

Nu uita de nonsalanta. E un accesoriu obligatoriu. Iar daca nu esti la clasa dandy, te poti transfera la clasa interpreti. Nu vei scapa nici acolo de un clasic: camasa in carouri.

sursa:domnideromania.ro