Am iesit si in acest week-end printre bucuresteni, spre a surprinde detalii vestimentare demne de luat in seama. De dimineata am poposit pe strazile din centrul vechi, pentru un pahar de vin fiert, iar seara am purces spre Opera, fiind anuntata cu mare pompa in oras serbarea a 90 de ani de la fiintarea Operei Nationale Romane.
In Centru Vechi a fost o zi linistita de week-end din care obiectivul lui
Valentin Niculescu a surprins ceea ce eu as numi “nuante de maro la purtator”. Este bine ca am inteles ca migrarea din zona sigura a bleumarinului, griului sau negrului, catre explorarea altor nuante nu face altceva decat sa-ti adauge bile albe tinutei.
Obiectivul a surpins tinute casual, incluzand blazere din lana, jachete din piele sau accesorii viu colorate. A se nota basca din lana alaturi de mandrul purtator de mustata si alaturarea, nu stiu daca foarte fericita avand in vedere gradele de afara, dintre un pantalon crem din bumbac si o jacheta nu foarte groasa din piele. Acord insa nota maxima la impresia artistica si la accesorizarea indrazneata a perechii de pantofi din piele intoarsa.
Observ ca unii nu vor sa imbatraneasca sub nici un chip, iar jacheta de jeans, purtata nonsalant a la James Dean, alaturi de o esarfa si ochelari de soare model Wayfarer fac din purtator un avid urmaritor al tendintelor in domeniul modei masculine. Mai putin pantalonii – cei foarte mulati, ingusti si cu turul lasat te fac, parca, mai putin barbat.
Seara, o alta poveste. Oameni de bine, din vechea si din noua garda, popor mult imbulzindu-se la usi (caci intrarea a fost gratuita), pardesie si paltoane de mult bon-ton – de la warm coat la chesterfield coat si loden si un spectacol pe cinste, incluzand fragmente din operele celebre aflate in repertoriul Operei Nationale Romane. Eu mai vreau. Si mai vreau sa stii ca toata aceasta institutie s-a cladit la inceputurile sale din donatiile unui mare om, a carui casa memoriala am avut onooarea sa o vizitez in aceasta vara absolut intamplator – George Stephanescu. Du-te la Opera! Magia functioneaza de fiecare data. Asta daca ai noroc sa prinzi vreun loc liber. Sala e plina la fiecare spectacol.
In alta ordine de idei va trebui sa rostesc urmatoarele cuvinte, dat fiind comentariile lui Mircea Badea din editia de aseara a emisiunii “In gura presei”: intinzand mana a ridicat ultima editie a GQ si a deschis-o la paginile in care constata cu stupoare ca acest indreptar de vestimentatie masculina afiseaza pret de multe pagini ultimele tendinte si modele de la Gucci, Prada, YSL si toti ceilalti “mari” de pe firmament. Nu ar fi nimic in neregula pana aici, dat fiind ca o revista de gen asta face – promoveaza tinute la moda. Dar odata cu enumerarea preturilor atasate fiecarui produs de pe manechinul din imagine ti se strepezesc dintii: 6000 £ un pardesiu, 3500 £ un blazer, 2800 £ o geanta, etc. Stiam si preturile. Dar ce cauta afisarea unor astfel de haine, accesorii si preturi in Romania? Logic, exista cumparatori. Caci achizitionarea si purtarea unor astfel de haine face diferenta de la un anumit nivel incolo. Iar aici, la noi, purtatori sunt genul de personaje care vor sa fie vazuti, comentati, adulati, barfiti. Caci, in Romania, mai avem pana a atinge capitolul excentrici sau aristocrati veritabili. Deocamdata avem saltimbanci ce poarta haine foarte scumpe. Asta ca sa se laude unul in fata celuilalt. Atat putem.
Constatarea de fata imi aduce aminte de o interpretare foarte recenta despre “revolutia din ’89″, rostita de unul dintre participantii din “vechea garda”: “…..da mai, noi l-am executat pe Ceausescu. Acumulasem mult prea mult si ne saturasem sa ne laudam unul altuia, noi astia care contam. Si idiotul nu ne dadea voie sa ne aratam si lumii. Si a murit ca prostu’…..”. Eu vad, cu parere de rau, ca istoria se repeta la infinit.
sursa:domnideromania.ro