Constitutia Meritocrata

Sursa video:youtube.com

PREAMBUL

(1)               Constituţia Meritocrată este legea fundamentală a unei Românii conduse pe principii preponderent ştiinţifice, cu consultarea reală a poporului român şi în interesul cetăţenilor săi. Se instaurează astfel o guvernare participativă real prodemocrată;

(2)               Necesitatea elaborării unei astfel de constituţii derivă din eşecul guvernărilor de tip politic statornicite de constituţiile anterioare, în care interesele grupurilor politice şi oligarhice s-au substituit drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale românilor;

(3)               Principalele prevederi care diferenţiază Constituţia Meritocrată de cele anterioare vizează eliminarea ideilor, omisiunilor, confuziilor şi contradicţiilor conceptuale şi juridice care au favorizat elaborarea de legi nefaste pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a României, pentru afirmarea valorilor ei în cultura şi civilizaţia mondială şi pentru garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale românilor. Unele din aceste prevederi sunt:

(a)               Confuzia dintre naţiunea (ţara) română şi statul român. Statul este doar o parte a ţării, constituită din instituţiile ei de guvernare (conducere). În consecinţă, statul nu are proprietăţi distincte de ale ţării şi nici nu poate decide în numele populaţiei, fără consultarea ei;

(b)               Ideea privind guvernarea prodemocrată identificabilă  prin utilizarea puterii statului în garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, şi nu prin procedurile de dobândire a puterii statului;

(c)               Omisiunea scopului esenţial al economiei, şi-anume: creşterea nivelului de trai al tuturor cetăţenilor proporţional cu contribuţia lor la progresul naţiunii;

(d)               Contradicţia dintre interesul public şi cel privat,  dintre proprietatea publică şi cea privată  şi rolul statului ca reprezentant al tuturor cetăţenilor şi nu a unor grupuri private de interese, de orice natură şi provenienţă, în atenuarea acestei contradicţii;

(e)               Contradicţia dintre progresul cunoaşterii ştiinţifice şi al tehnologiilor de conducere şi caracterul retrograd al utilizării cunoaşterii dogmatice (politice şi religioase) în guvernare;

(f)               Contradicţia dintre interzicerea oricărei modificări constituţionale care afectează caracterul naţional, unitar şi independent al ţării şi modificările aduse de politicieni constituţiilor anterioare prin care România este integrată în sisteme politice şi economice suprastatale, de tipul  Uniunii Europene sau în structuri militare asemănătoare,  pierzând astfel din independenţa, suveranitatea şi integritatea sa teritorială;

(g)               Contradicţia dintre importanţa drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale românilor,  pentru existenţa lor şi a ţării, şi toleranţa faţă de persoanele şi grupurile atentatoare la aceste drepturi şi libertăţi;

(h)               Neglijarea protecţiei populaţiei împotriva manipulărilor informaţionale de natură politică;

(i)               Nerespectarea principiului fundamental al conducerii ştiinţifice, al unicităţii decizionale şi de execuţie, precum şi al răspunderii pentru consecinţele negative emergente acestora încălcat prin introducerea funcţiilor decizionale ale parlamentului, care se suprapun peste deciziile altor instituţii ale statului,  şi prin promovarea autonomiei locale totale;

(j)               Impunerea de reguli şi limite acţiunii cetăţenilor săi de către instituţiile statului în vederea garantării drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale nu înseamnă dictatură sau autocraţie. Dictatura şi autocraţia reprezintă utilizarea puterii statului împotriva intereselor  majorităţii populaţiei şi în interesul unor grupuri private nesemnificative numeric;

(4)               Guvernarea meritocrată se înfăptuieşte prin selectarea celor mai valoroase personalităţi române, cu competenţe profesionale şi morale compatibile cu funcţiile publice din instituţiile statului, selectate pe bază de fapte, examene şi teste organizate de Autoritatea Meritocrată Naţională, cu concursul altor instituţii şi organizaţii centrale sau locale. În cadrul Autorităţii Meritocrate Naţionale, Sfatul Înţelepţilor asigură principala cale de conexiune inversă dintre populaţie şi instituţiile de guvernare;

(5)               Ţara este un sistem complex, social, economic şi natural, a cărui dezvoltare armonioasă a tuturor componentelor nu poate fi asigurată decât printr-o guvernare preponderent ştiinţifică, exercitată de cei mai reputaţi profesionişti din toate domeniile cunoaşterii şi cu pregătire în domeniul conducerii ştiinţifice corespunzătoare nivelului funcţiilor din instituţiile statului. Dogmele politice contravin conducerii ştiinţifice, deci, intereselor majorităţii populaţiei şi unei dezvoltări durabile;

(6)               Statul, ca reprezentant şi conducător al tuturor cetăţenilor, trebuie să fie neutru din punct de vedere al intereselor economice private ale angajaţilor săi, numai astfel va putea asigura dezvoltarea echilibrată a tuturor componentelor ţării şi o competiţie economică reală între cele două categorii de agenţi economici: publici şi privaţi.

(7)               Motivarea  titularilor posturilor de conducere din instituţiile statului pentru probitate şi moralitate se realizează prin modul lor de selecţie meritocrată, prin salarizare proporţională cu rezultatele pozitive dar şi sancţiuni draconice pentru utilizarea funcţiilor publice în interese private, contrare intereselor ţării şi ale cetăţenilor ei.

CONSTITUŢIA  MERITOCRATĂ

TITLUL I

Principii generale

ARTICOLUL 1

Ţara natală

(1)               Ţara  natală a românilor de pretutindeni se numeşte România;

(2)               România este o ţară prodemocrată, indivizibilă, independentă şi suverană;

(3)               Forma de guvernământ a României este republica, exercitată de Statul român;

(4)               Statul român este un stat de drept a cărui legitimitate şi putere decurge din respectarea voinţei poporului de a trăi mai bine, mai sănătos, şi în armonie cu celelalte state şi cu natura, conform prevederilor prezentei Constituţii;

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

ARTICOLUL 2

Suveranitatea

(1)               Suveranitatea naţională aparţine poporului român reprezentat de Statul român prin Instituţiile sale, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum;

(2)               Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

ARTICOLUL 3

Teritoriul

(1)               Teritoriul României este inalienabil;

(2)               Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional;

(3)               Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii;

(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.

ARTICOLUL 4

Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni

(1)               România  are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi;

(2)               România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

ARTICOLUL 5

Cetăţenia

(1)               Cetăţenia română se dobândeşte numai prin naştere cu condiţia ca cel puţin unul dintre părinţi sa fie de cetăţenie  română;

(2)               Dobândirea altei cetăţenii atrage după sine pierderea cetăţeniei române. Revenirea la cetăţenia română presupune renunţarea la oricare altă cetăţenie;

(3)               Statul român recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, în condiţii de nediscriminare faţă de ceilalţi cetăţeni români.

ARTICOLUL 6

Românii din străinătate

(1)               Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului în care locuiesc.

ARTICOLUL 7

Partidele politice, sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale

(1)               Partidele politice, sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii, fără niciun fel de prerogative în domeniul guvernării.

ARTICOLUL 8

Relaţii internaţionale

(1)               România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acelaşi cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi normele general admise ale dreptului internaţional;

(2)               În relaţiile internaţionale România promovează principiile respectării suveranităţii şi independenţei naţionale a partenerilor, principiul neagresiunii armate, neamestecului în treburile interne şi cooperării economice şi ştiinţifice reciproc avantajoase.

ARTICOLUL 9

Dreptul internaţional şi dreptul intern

(1)               Tratatele încheiate de Guvern şi promulgate de Preşedinte, potrivit legii, fac parte din dreptul intern;

(2)               Statul român nu poate încheia tratate sau convenţii contrare Constituţiei fără acordul populaţiei, care se obţine prin organizarea unui referendum, după dezbaterea publică de minim 3 luni.

ARTICOLUL 10

Simboluri naţionale

(1)               Drapelul României este tricolor. Culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roşu. În centrul steagului se află Stema ţării;

(2)               Ziua naţională a României este 1 Decembrie;

(3)               Imnul naţional al României este “Deşteaptă-te române”;

(4)               Stema tării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

ARTICOLUL 11

Limba oficială

(1)               În România limba oficială este limba română.

ARTICOLUL 12

Capitala

(1)               Capitala României este municipiul Bucureşti.

TITLUL II

Drepturile, libertăţile şi îndatoririle  cetăţenilor

CAPITOLUL I

Dispoziţii comune

ARTICOLUL 13

Drepturi  şi libertăţi fundamentale şi normale

(1)               După importanţa lor în existenţa, afirmarea fiinţei şi valorilor umane, drepturile şi libertăţile  cetăţenilor sunt: fundamentale şi normale;

(2)               Drepturile şi libertăţile fundamentale sunt:

(a)               Dreptul la viată şi la integritate fizică şi psihică;

(b)               Dreptul la educaţie ştiinţifică;

(c)               Dreptul la ocrotirea sănătăţii;

(d)               Dreptul la un trai decent şi la protecţie socială;

(e)               Dreptul al proprietate publică şi privată;

(f)               Dreptul la liberă circulaţie în interiorul ţării;

(g)               Dreptul la o justiţie imparţială;

(h)               Libertatea individuală şi siguranţa persoanei;

(i)               Libertatea de opinie şi de exprimare;

(j)               Dreptul la inviolabilitatea domiciliului;

(k)               Dreptul ca baza puterii în stat să o reprezinte voinţa poporului;

(3)               Celelalte drepturi şi libertăţi sunt normale şi se bucură de protecţia statului român;

(4)               Drepturile şi libertăţile fundamentale sunt garantate de stat, cele normale sunt asigurate şi sprijinite de stat în condiţiile legii;

(5)               Garantarea dreptului prevăzut la aliniatul (2), litera (k), se demonstrează prin conţinutul Titlului IV – Instituţiile statului şi  instituţii de interes public major.

ARTICOLUL 14

Universalitatea

(1)               Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea;

(2)               Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile;

(3)               Faptele comise împotriva caracterului naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al ţării, trădarea ţării, precum şi faptele care conduc la subminarea economiei naţionale şi a puterii democrate de stat, constituie crime împotriva poporului român şi sunt imprescriptibile. Dreptul de acţiune începe de la data comiterii acestor fapte.

ARTICOLUL 15

Egalitatea în drepturi

(1)               Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări;

(2)               Nimeni nu este mai presus de lege;

(3)               Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate doar în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară;

(4)               Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

ARTICOLUL 16

Cetăţenii români în străinătate

(1)               Cetăţenii români din străinătate se bucură de protecţia statului român;

(2)               Ei trebuie să-si îndeplinească obligaţiile faţă de statul român, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.

ARTICOLUL 17

Cetăţenii străini şi apatrizii

(1)               Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor garantată de Constituţie şi de alte legi;

(2)               Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.

ARTICOLUL 18

Extrădarea şi expulzarea

(1)               Cetăţenii români pot fi extrădaţi numai în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate;

(2)               Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate;

(3)               Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.

ARTICOLUL 19

Tratatele internaţionale privind drepturile omului

(1)               Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte;

(2)               Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

ARTICOLUL 20

Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor

(1)               Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

CAPITOLUL II

Drepturile şi libertăţile fundamentale

ARTICOLUL 21

Dreptul la viată şi la integritate fizică şi psihică

(1)               Dreptul la viată, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate;

(2)               Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant;

(3)               Nici un cetăţean nu poate deţine arme de foc în proprietate privată sau să folosească astfel de arme în spaţiul public;

(4)               Nici o persoană nu poate deţine sau utiliza grupuri private de protecţie personală;

(5)               Se interzic practicile de eugenie, în special a celor care au drept scop selecţia persoanelor;

(6)               Interzicerea utilizării corpului uman şi a părţilor sale, ca atare, ca sursa de  venituri sau profit;

(7)               Traficul de fiinţe umane este interzis;

(8)               Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în servitute;

(9)               Interzicerea clonării fiinţelor umane în scopul reproducerii;

(10)               Crima umană premeditată, crima organizată, trădarea ţării şi subminarea economiei naţionale pot fi pedepsite cu moartea făptuitorilor şi instigatorilor, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 22

Dreptul la educaţie ştiinţifică

(1)               Dreptul la educaţie ştiinţifică gratuită este garantat de stat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal, prin cel profesional şi prin învăţământul superior;

(2)               Învăţământul general obligatoriu este de 8 clase. El este organizat de stat în toate localităţile României;

(3)               Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională;

(4)               Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate. Modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege;

(5)               Învăţământul de toate gradele desfăşurat în unităţi de stat este gratuit. Selecţia candidaţilor pentru admiterea în învăţământul superior se face doar pe bază de examen, cu probe ce atestă competenţele specifice la intrarea în sistem;

(6)               Învăţământul public este protejat de influenţa cunoaşterii dogmatice de orice fel, atât prin conţinuturi cât şi prin restricţionarea unor drepturi şi libertăţi pentru personalul didactic şi de conducere, conform legii organice;

(7)               Autonomia universitară este garantată, conform legii organice;

(8)               Statul asigură libertatea învăţământului religios potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult;

(9)               Până la nivel universitar, învăţământul poate fi organizat şi în instituţii private acreditate conform legii organice.

ARTICOLUL 23

Dreptul la ocrotirea sănătăţii

(1)               Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat  de statul român;

(2)               Statul este obligat să ia măsuri pentru garantarea igienei şi a sănătăţii publice la toate nivelele de organizare administrativă şi teritorială a ţării ;

(3)               Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice.

ARTICOLUL 24

Dreptul la un trai decent şi protecţie socială

(1)               Dreptul la un trai decent se garantează de stat prin asigurarea unui loc de muncă pentru fiecare cetăţean major şi apt medical, prin nivelul de plată al muncii şi după cantitatea şi calitatea contribuţiei fiecăruia la dezvoltarea generală a ţării;

(2)               Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă, în condiţiile legii;

(3)               Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară care să acopere nevoile minimale ale traiului decent, determinat prin lege, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege;

(4)               Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de 8 ore;

(5)               La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii;

(6)               Munca forţată este interzisă;

(7)               Nu constituie muncă forţată:

(a)                 activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;

(b)                 munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detentie sau de libertate condiţionată;

(c)                 prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.

ARTICOLUL 25

Dreptul de proprietate publică şi privată

(1)               Dreptul de proprietate publică şi privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin codul civil;

(2)               Proprietatea publică derivă din dreptul natural, proprietatea privată derivă din dreptul juridic;

(3)               Proprietatea publică şi privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular;

(4)               Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor de pe teritoriul României;

(5)               Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor;

(6)               Despăgubirile prevăzute în alineatele (4) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau în caz de divergentă, prin justiţie;

(7)               Pentru lucrări de interes general autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii;

(8)               Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire;

(9)                Resursele naturale proprietate publică din subteranul unei proprietăţi private, pot fi exploatate de către Regiile autonome doar cu acordul proprietarului terenului, în condiţiile legii organice. În caz de divergenţă soluţionarea cazului revine justiţiei;

(10)           Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului, asigurarea bunei vecinătăţi şi respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului;

(11)           Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii nu se prezumă;

(12)           Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii sunt confiscate în condiţiile legii şi intră de drept în proprietate publică.

ARTICOLUL  26

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

(1)               Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile şi sunt garantate;

(2)               Percheziţia, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi procedurile prevăzute de lege;

(3)               Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore;

(4)               Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal;

(5)               În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească 180 de zile;

(6)               În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, şi să dispună de îndată punerea în libertate a inculpatului dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate;

(7)               Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege;

(8)               Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea i se aduce la cunoştinţă în cel mult 24 de ore şi numai în prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu;

(9)               Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege;

(10)           Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată;

(11)           Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii;

(12)           Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

ARTICOLUL 27

Dreptul la liberă circulaţie în interiorul ţării

(1)               Dreptul la liberă circulaţie, în interiorul  ţării este garantat de către stat;

(2)               Pe domeniul public se interzice orice restricţie de ordin financiar. Restricţiile de interes naţional sau de altă natură, sunt stabilite prin  lege;

(3)               Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.

ARTICOLUL 28

Libertatea de opinie şi de exprimare

(1)               Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor  sunt garantate de stat;

(2)               Libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt asigurate prin lege, în limitele constituţionale;

(3)               Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii;

(4)               Legea impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării, proprietarul şi acţionariatul, în mod transparent, până la nivel de persoană fizică;

(5)               Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine;

(6)               Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri;

(7)               Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului, realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

ARTICOLUL 29

Dreptul la o justiţie imparţială

(1)               Dreptul la o justiţie imparţială şi corectă este garantat de către stat;

(2)               Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime;

(3)               Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept;

(4)               Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen de maxim 1 an, cu excepţiile prevăzute de lege;

(5)               Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite;

(6)               Dreptul la apărare este garantat. Instanţele au obligaţia de a ajuta părţile în înţelegerea şi aplicarea legii;

(7)               În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu.

ARTICOLUL 30

Dreptul la inviolabilitatea domiciliului

(1)               Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără acordul acesteia;

(2)               De la prevederile alin.(1) se pot deroga, prin lege, următoarele situaţii:

(a)                executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;

(b)                înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile persoanelor;

(c)                apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;

(d)               prevenirea răspândirii unei epidemii;

(3)               Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege;

(4)               Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante.

CAPITOLUL III

Drepturile şi libertăţile normale

ARTICOLUL 31

Dreptul la o familie, la intimitate familială şi privată

(1)               Familia se întemeiază prin căsătoria liber consimţită între soţi de sex opus, bazată pe egalitatea acestora, pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor;

(2)               Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

(3)               Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă;

(4)               Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie;

(5)               Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viata intimă, familială şi privată;

(6)               Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri;

(7)               Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc;

(8)            Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv prevăzut de lege. Orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum şi dreptul de a obţine rectificarea acestora;

(9)               Utilizarea oricăror mijloace tehnologice de supraveghere şi urmărire a activităţii şi datelor personale în spaţiul public sau privat este interzisă cu excepţia celor prevăzute de lege.

ARTICOLUL 32

Secretul corespondenţei

(1)               Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare privată este inviolabilă, cu excepţia celor prevăzute de lege.

ARTICOLUL 33

Libertatea conştiinţei

(1)               Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie sau să adere la o credinţă religioasă contrară convingerilor sale;

(2)               Libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să se manifeste în spirit de tolerantă şi de respect reciproc;

(3)               Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii;

(4)               În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă;

(5)               Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

ARTICOLUL 34

Dreptul la informaţie corectă

(1)               Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit;

(2)               Autorităţile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal;

(3)               Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a minorilor sau securitatea naţională;

(4)               Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice;

(5)               Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt în slujba tuturor cetăţenilor;

(6)               Organizarea şi desfăşurarea activităţii serviciilor publice de radio şi televiziune se stabilesc prin lege organică.

ARTICOLUL 35

Accesul la cultură şi protecţia patrimoniului naţional

(1)               Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii;

(2)               Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi îngrădită;

(3)               Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume;

(4)               Elementele de cultură şi civilizaţie de importanţă naţională şi internaţională se stabilesc prin lege.

ARTICOLUL 36

Dreptul la mediu sănătos

(1)               Statul are obligaţia de a respecta dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic;

(2)               În mediul public se interzic utilizarea reclamelor, informaţiilor de natură promoţională şi a altor activităţi ce alterează principiile de urbanism şi ergonomie ambientală, mediul natural, mediul psihic de concentrare a persoanelor asupra liberei informaţii ori a siguranţei circulaţiei rutiere;

(3)               Statul va prevede în obligaţiile administraţiei publice locale, principiile şi normele de urbanism care să respecte raportul între spaţiile construibile şi cele naturale pentru asigurarea unui mediu sănătos;

(4)               Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.

ARTICOLUL 37

Dreptul de vot

(1)               Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani împliniţi până în ziua alegerilor, inclusiv;

(2)               Votul liber, direct şi secret poate fi exercitat prin buletine de vot  completate şi depuse nemijlocit în secţiile de votare sau prin completarea formularelor în sistemul informatizat de vot, realizat conform legii electorale;

(3)               Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal puşi sub interdicţie şi nici persoanele condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă la pierderea drepturilor electorale.

ARTICOLUL 38

Dreptul de a fi ales

(1)               Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară;

(2)               Candidaţii trebuie să fi împlinit până în ziua alegerilor, inclusiv, vârsta de minim 35 de ani, pentru a fi aleşi în organele administraţiei centrale, şi vârsta de minim 45 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.

ARTICOLUL 39

Libertatea întrunirilor

(1)               Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără ca participanţilor să li se permită să aibă asupra lor nici un fel de arme albe sau arme de foc.

ARTICOLUL 40

Dreptul de asociere

(1)               Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere;

(2)               Partidele politice, sindicatele, patronatele sau oricare alte forme asociative libere, nu se pot implica în activităţi specifice instituţiilor statului;

(3)               Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva  statului de drept, a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sau ai căror membri depun jurământ unor structuri asociative străine, sunt neconstituţionale;

(4)               Nu pot face parte din partide politice: magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii activi, personalul didactic şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică;

(5)               Asociaţiile cu caracter secret sau semisecret sunt interzise. Sunt considerate asociaţii semisecrete acele asociaţii care interzic accesul presei la întrunirile membrilor lor.

ARTICOLUL 41

Dreptul la grevă

(1)               Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale;

(2)               Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.

ARTICOLUL 42

Libertatea economică

(1)               Accesul liber al persoanei la o activitate economică şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate;

(2)               Sunt interzise activităţi economice sau comerciale care atentează la drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului;

(3)               Sunt interzise pe teritoriul României activităţile de orice natură a unor companii infiinţate în paradisuri fiscale. Deasemenea, este interzisă derularea oricăror tipuri de contracte sau afaceri cu astfel de companii.

ARTICOLUL 43

Protecţia copiilor şi a tinerilor

(1)               Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor;

(2)               Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege;

(3)               Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise şi constituie infracţiune;

(4)               Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi;

(5)               Orice minor are dreptul de a întreţine cu regularitate relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în care acestea sunt contrare interesului său;

(6)               Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.

ARTICOLUL 44

Protecţia persoanelor cu handicap

(1)               Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea de principii şi condiţii naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.

ARTICOLUL 45

Dreptul de petiţionare

(1)               Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor;

(2)               Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă;

(3)               Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă;

(4)               Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite de lege.

ARTICOLUL 46

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

(1)               Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei;

(2)               Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică;

(3)               Funcţionarii publici şi magistraţii răspund material, administrativ sau penal, pentru recuperarea prejudiciilor aduse persoanei, dacă aceasta s-a produs prin premeditare, rea credinţă sau gravă neglijenţă, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 47

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

(1)               Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru:

(a)                apărarea securităţii naţionale;

(b)                apărarea ordinii, sănătăţii sau moralei publice;

(c)                apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor;

(d)               desfăşurarea instrucţiei penale;

(e)                prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav;

(2)               Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi să fie aplicată în mod nediscriminatoriu.

CAPITOLUL IV

Îndatoririle fundamentale

ARTICOLUL 48

Fidelitatea faţă de ţară

(1)               Fidelitatea faţă de ţară este sacră;

(2)               Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege. Încălcarea jurământului atrage după sine răspunderea contravenţională sau penală, conform legii;

(3)               Defăimarea ţării este infracţiune şi se pedepseşte conform legii.

ARTICOLUL 49

Apărarea ţării

(1)               Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România;

(2)               Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică;

(3)               Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice.

ARTICOLUL 50

Îndatorirea de a muncii

(1)               Cetăţenii au obligaţia de a contribui la propria bunăstare, la prosperitatea ţării şi la armonia cu natura, prin muncă. Munca este considerată singura sursă reală de bunuri, servicii şi progres;

(2)               Sunt exceptaţi de la prevederile alin. (1), persoanele în vârstă, copiii sub 15 ani, persoanele cu dizabilităţi intelectuale, psihice sau motrice, mamele în perioada prenatală şi postnatală;

(3)               Limitele şi excepţiile exercitării acestei îndatoriri sunt stabilite prin Codul Muncii, în condiţiile legii organice;

(4)               Persoanele ce au primit pedepse privative de libertate vor participa la activităţi economice compatibile cu natura pedepsei şi cu măsurile de pază corespunzătoare, astfel încât să asigure acoperirea cheltuielilor de detenţie;

(5)               Neîndeplinirea îndatoririi de a munci din cauze imputabile persoanei, constituie infracţiune.

CAPITOLUL V

Îndatoririle normale

ARTICOLUL 51

Contribuţii financiare

(1)               Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice;

(2)               Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale între angajaţi şi angajatori şi să respecte acelaşi principiu de impozitare a veniturilor reale şi nu a costurilor, atât pentru angajatori cât şi pentru angajaţi;

(3)               Sistemul de impunere al persoanelor fizice autorizate şi a veniturilor din posesia proprietăţii se stabilesc prin codul fiscal;

(4)               Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.

TITLUL III

Garantarea şi ocrotirea  drepturilor şi libertăţilor

CAPITOLUL I

Principii generale

ARTICOLUL 52

Drepturile şi libertăţile cetăţenilor

(1)               Drepturile şi libertăţile cetăţenilor nu decurg de la natură ci din legi juridice emise şi puse în aplicare de Instituţiile Statului;

(2)               Pentru buna convieţuire între oameni şi armonia cu natura este interzis cetăţenilor  să-şi determine şi să-şi impună prin mijloace proprii drepturile şi libertăţile;

(3)               Pentru garantarea şi asigurarea lor echitabilă, cetăţenii aleg şi constituie Instituţiile  Statului. În consecinţă, Statul este managerul ţării şi al cetăţenilor ei;

(4)               Asigurarea, ocrotirea sau garantarea oricăror drepturi şi libertăţi necesită resurse informaţionale, materiale şi morale, ce trebuie asigurate şi planificate în mod echitabil pentru toţi cetăţenii şi pe întreg teritoriul ţării;

(5)               Economia şi educaţia ştiinţifică sunt principalele surse prin care se pot garanta şi asigura drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. În consecinţă, statul trebuie să fie răspunzător de dezvoltarea durabilă şi echilibrată  a economiei, moralei, culturii şi civilizaţiei ţării;

(6)               Oamenii au o singură viaţă şi muncesc pentru a trăi mai bine. Progresul ştiinţific şi tehnologic continuu trebuie să conducă la creşterea corespunzătoare a nivelului de garantare şi de asigurare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;

(7)               Libera iniţiativă socială şi economică publică şi privată trebuie să împiedice speculaţia economică, materială, morală, viciile şi fanteziile comportamentale ale oamenilor, toate acestea fiind  surse principale ale degradării drepturilor şi libertăţilor reale ale cetăţenilor;

(8)               Sunt interzise orice activităţi economice speculative.

CAPITOLUL II

Economia, finanţele publice şi natura

ARTICOLUL 53

Scopul economiei

(1)               Economia României cuprinde totalitatea structurilor şi relaţiilor în care se produc bunuri şi servicii destinate schimburilor între producători şi consumatori;

(2)               Economia este singura sursă reală de bogăţie a ţării şi a cetăţenilor ei şi trebuie construită şi dezvoltată pentru acest scop;

(3)               Scopul economiei este acela de a asigura creşterea continuă a nivelului de trai al tuturor cetăţenilor proporţional cu aportul adus la dezvoltarea ţării sub toate componentele ei.

ARTICOLUL 54

Tipul economiei

(1)               Economia României este o economie de piaţă distributivă;

(2)               Caracterul distributiv al economiei rezultă din calitatea tuturor cetăţenilor de a fi acţionari anonimi şi egali ai proprietăţii publice.

ARTICOLUL 55

Resursele şi componentele economiei

(1)               Resursele economice ale României sunt constituite din: teritoriul, cercetarea ştiinţifică, educaţia,  bogăţiile naturale subterane sau de suprafaţă  şi agricultura;

(2)               Componentele vitale ale economiei sunt constituite din: sistemul surselor de energii naturale şi agricole, persoanele umane calificate, industria extractivă de materii prime  anorganice sau organice, industria de semifabricate şi bunuri finite de orice fel;

(3)               Componentele conexe ale economiei o reprezintă serviciile către populaţie, si-anume: serviciile administrative, financiare, bancare, comerciale, de divertisment, de transport, sociale şi altele, potrivit legii;

(4)               Componentele vitale ale economiei stau la baza asigurării progresului celorlalte componente economice, al relaţiilor sociale, precum şi la stabilitatea bugetului naţional;

(5)               Dezvoltarea durabilă a tuturor componentelor economice trebuie să aibă ca bază  echitatea socială şi armonia cu natura.

ARTICOLUL 56

Formele de proprietate

(1)               Proprietatea este publică sau privată;

(2)               Proprietatea privată este de uz personal, familial sau de uz economic. Se consideră proprietate privată orice valori mobile şi imobile destinate satisfacerii necesităţilor  unui nivel de trai decent, precum  şi producerii de bunuri pentru consum propriu. Proprietatea privată de uz economic este constituită din orice valori mobile şi imobile utilizate pentru producerea de bunuri şi servicii destinate pieţei;

(3)               Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil sau cele de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, pădurile mai mari de 10 hectare, lacurile cu un luciu mai mare de 10 hectare,  precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice;

(4)               Bogăţiile de la alin.(3) sunt monopol public. Statul este managerul  bogăţiei publice şi nu proprietarul ei;

(5)               Statul va asigura menţinerea suprafeţei impădurite la cel puţin 35% din suprafaţa ţării;

(6)               Sunt interzise exporturile de materii prime şi minerale;

(7)               Alte componente ale proprietăţii publice care nu sunt monopol pot fi concesionate sau închiriate pe o perioadă de maxim 8 ani către persoane fizice sau private, în condiţii reciproc avantajoase. Contractele de concesionare sau închiriere sunt publice şi pot fi prelungite în condiţiile profitabilităţii reciproce din 4 în 4 ani;

(8)               Orice contract de concesionare sau de închiriere a proprietăţii publice cu clauze secrete este nul de drept;

(9)               Proprietatea publică se află în indiviziune egală şi anonimă a tuturor  cetăţenilor români cu domiciliul în ţară, indiferent de vârstă;

(10)           Ca acţionari anonimi, în indiviziune egală a capitalului public, toţi cetăţenii primesc dividende care sunt utilizate de către stat pentru garantarea drepturilor lor fundamentale. Aceste dividende se introduc în Fondul Naţional Public de Garantare a Drepturilor Fundamentale ale Cetăţenilor, fond creat în condiţiile legii organice;

(11)           Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, indivizibile, inamovibile şi imprescriptibile;

(12)           Orice act îndreptat împotriva proprietăţii publice sau proprietăţii private, a persoanelor fără discernământ, sunt nule de drept;

(13)           Toate bogăţiile publice prevăzute la alin.(3), care au fost înstrăinate sub orice formă, vor fi readuse în proprietate publică, prin nulitatea actelor juridice de înstrăinare, ca urmare a încălcării prevederilor constituţionale sau prin despăgubire la valoarea lor de înstrăinare, corectată cu valoarea investiţiilor efectuate în ţară şi a profiturilor nete obţinute de deţinători. Valoarea despăgubirilor va fi acoperită din Fondul Naţional Public de Garantare a Drepturilor Fundamentale ale Cetăţenilor şi din alte surse prevăzute de lege;

(14)            În condiţiile legii organice, bunurile proprietate publică pot fi date în administrarea regiilor autonome, instituţiilor publice  şi  în folosinţă gratuită instituţiilor de interes sau utilitate publică;

(15)           Proprietatea privată de uz  personal şi proprietatea privată de uz economic vor fi impozitate progresiv astfel încât să prevină polarizarea bogăţiei naţionale în mod disproporţionat. Statul va putea redistribui prin concesionare suprafeţele de teren agricol, de uz personal mai mari de 10 ha şi de uz economic mai mari de 100 ha, către familiile fără teren agricol sau companii private specializate, în condiţiile legii organice. Proprietatea dobândită prin concesionare nu poate fi înstrăinată;

(16)           Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.

ARTICOLUL 57

Regiile autonome

(1)               Regiile autonome sunt instituţii publice, cu personalitate juridică, având ca obiect de activitate administrarea capitalului aflat în proprietatea publică a poporului român;

(2)               Regiile autonome se constituie în acele sectoare ale economiei naţionale care au caracter de monopol public sau care prezintă importanţă strategică pentru poporul şi statul român;

(3)               Regiile autonome se înfiinţează, prin lege, în subordinea Guvernului sau a autorităţilor publice locale;

(4)               În Consiliul de Administraţie al regiilor autonome vor intra cei mai valoroşi specialişti, selectaţi pe bază de examene profesionale şi manageriale. Directorul general al Regiei autonome este ales din cadrul persoanelor care fac parte din Consiliul de Administraţie, prin votul secret al acestora, pentru un mandat de 4 ani. Mandatul poate fi reînnoit cel mult odată şi poate fi consecutiv. Incompatibilităţile şi motivarea pentru performanţă se stabilesc prin lege;

(5)               Consiliul de Administraţie al Regiilor este constituit din Directorul general al regiei, Directorii adjuncţi sau similari şi şefii compartimentelor principale. Membri Consiliului de Administraţie, în afara salariului postului din ştatul regiei,  primesc anual bonusuri procentuale cu valoare globală de maxim 10% din creşterea de profit pe perioada respectivă, repartizate pe posturi, conform legii. Aceste bonusuri anuale nu pot depăşi totalul dublului salariului lor anual şi nu pot depăşi nici salariul anual al preşedintelui ţării;

(6)               Toate societăţile naţionale şi companiile naţionale provenite din regii autonome înfiinţate prin aplicarea prevederilor Legii 15/1990 se reorganizează ca regii autonome.

ARTICOLUL 58

Sistemul financiar public

(1)               Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege;

(2)               Moneda naţională este leul iar subdiviziunea acestuia este banul;

(3)               Emisia monetară este atributul exclusiv al Băncii Naţionale a României, instituţie din structura guvernului;

(4)               Masa monetară în circulaţie va fi reglată de Banca Naţională a României, în raport de evoluţia economiei tării, în vederea asigurării stabilităţii preţurilor şi a creşterii continue a puterii de cumpărare a populaţiei;

(5)               Pentru stabilizarea valorii monedei naţionale, Banca Naţională a României este responsabilă de extracţia de aur şi alte metale sau nemetale preţioase ce se vor constitui în Tezaurul Naţional al României;

(6)               În România sunt interzise speculaţiile financiare de orice fel. Cursul de schimb valutar în relaţiile comerciale externe se stabileşte prin contractele economice încheiate de agenţii publici sau privaţi, sub controlul Băncii Naţionale a României;

(7)               Se interzic împrumuturile externe ce nu pot fi rambursate pe o perioadă mai mare de 4 ani.

(8)               Se interzic constituirea de depozite bancare publice sau private în străinătate, cu excepţia conturilor curente necesare derulării relaţiilor economice;

(9)               Toate tranzacţiile se efectuează în moneda naţională;

(10)           Controlul respectării obligaţiilor financiare ale instituţiilor publice, agenţilor publici şi privaţi revin Gărzii Financiare, din structura Ministerului de Finanţe.

ARTICOLUL 59

Impozite, taxe şi alte contribuţii

(1)               Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege;

(2)               Se interzice introducerea de taxe şi impozite pentru compensarea lipsei de performanţă a agenţilor economici publici şi privaţi sau în afara intereselor publice;

(3)               Principiile de impozitare trebuie să fie unitare atât pentru angajaţi cât şi pentru angajatori şi  trebuie să descurajeze crima organizată, viciile umane, specularea viciilor şi slăbiciunilor psihice, precum şi  speculaţii economice şi financiare de orice fel;

(4)               Procentele de impozitare vor ţine seama de diferenţele de viteză de rotaţie a capitalului din diferite sectoare şi subsectoare economice, asfel încât să frâneze migraţia capitalului spre sectoarele economice cu rata mai mare a profitului;

(5)               Sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora. Deturnarea acestor fonduri de către ordonatorii de credite, constituie infracţiune.

ARTICOLUL 60

Bugetul public naţional

(1)               Bugetul public naţional cuprinde bugetul central şi bugetele locale;

(2)               Se interzice elaborarea bugetului public naţional cu deficit bugetar;

(3)               Se interzice elaborarea unei rectificări a bugetului public naţional cu deficit bugetar;

(4)               Guvernul elaborează anual proiectul bugetului central pe capitole. Următoarele capitole vor fi evidenţiate în mod distinct:

(a)                Fondul Naţional al Cercetării şi Educaţiei;

(b)                Fondul Naţional pentru Sănătate;

(c)                Fondul Naţional pentru Investiţii;

(d)               Fondul Naţional al Asigurărilor Sociale de Stat;

(e)                Fondul Naţional de Pensii;

(f)                 Fondul National pentru Garantarea Locurilor de Muncă şi al Salariilor.

(5)               Deturnarea de fonduri constituie infracţiune;

(6)               Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete;

(7)               Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.

ARTICOLUL 61

Rolul statului în economie

(1)               Statul meritocrat, prin instituţiile sale, garantează drepturile şi libertăţile fundamentale, ocroteşte şi asigură celelalte drepturi şi libertăţi prin utilizarea rezultatelor economiei în interes naţional. În acest scop statul are următoarele obligaţii:

(a)                Verifică respectarea conţinutului şi principiilor referitoare la proprietatea publică şi privată, ia măsuri de corectare a erorilor sau abuzurilor săvârşite şi stabileşte răspunderea administrativă sau penală împotriva celor vinovaţi de abuzuri, rea credinţă sau gravă neglijenţă în aplicarea prevederilor constituţionale;

(b)                Previzionează şi planifică indicatorii de creştere economică şi socială a tuturor componentelor ţării, pe baza ştiinţelor conducerii şi dezvoltării durabile;

(c)                Indicatorii de plan, aprobaţi prin lege, sunt obligatorii pentru regiile autonome publice şi orientativi  pentru agenţii economici privaţi;

(d)               Planificarea economiei trebuie astfel realizată încât să se asigure în permanenţă o balanţă comercială excedentară;

(e)                Repartizează capitalul monopol public pentru administrare în interes naţional,  regiilor autonome, în responsabilitatea ministerelor;

(f)                 Asigură dezvoltarea echilibrată a tuturor judeţelor ţării şi a tuturor sectoarelor economice prin investiţiile publice planificate;

(g)                Facilitează vânzararea produselor agenţilor economici publici şi privaţi cu respectarea indicatorilor economici planificaţi. În afara acestor indicatori, agenţii publici şi privaţi pot exporta bunuri şi servicii în orice cantităţi, în condiţiile dreptului comercial internaţional, fără a aduce prejudicii ţării. Statul poate garanta, în condiţiile legii, iniţiativele publice şi private din afara graniţelor;

(h)                Asigură competiţia loială între agenţii economici publici şi agenţii economici privaţi prin furnizarea de energie şi materii prime la preţuri echitabile;

(i)                  Protejează interesele naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

(j)                  Introduce profitul neinvestit al regiilor autonome în Fondul Naţional Public de Garantare a Drepturilor Fundamentale ale Cetăţenilor;

(k)                Stimulează cercetarea ştiinţifică, creativitatea şi introducerea de tehnologii de vârf, în vederea creşterii productivităţii muncii şi, în consecinţă, a nivelului de garantare şi ocrotire a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti;

(l)                  Promovează interesele economice ale României peste hotare, pentru toţi agenţii economici, publici şi privaţi, fără discriminări;

(2)               Pentru a îndeplini rolul de arbitru al competiţiei echitabile între agenţii economici publici şi agenţii economici privaţi, reprezentanţii statului, prin funcţiile ce le deţin, nu vor avea interese economice private directe sau prin rude până la gradul 2. Salarizarea şi motivarea funcţionarilor publici va fi stabilită exclusiv în raport de evoluţia pozitivă a indicatorilor socio-economici planificaţi ai sferei de răspundere, prin lege organică.

TITLUL IV

Instituţiile statului şi  instituţii de interes public major

CAPITOLUL I

Instituţiile statului

ARTICOLUL 62

Structură, constituire şi principii de funcţionare

(1)               Statul român are în componenţă următoarele instituţii:

(a)                Instituţiile Statului;

(b)                Instituţiile de Interes Public Major.

Instituţiile Statului sunt:

(a)                Preşedinţia;

(b)                Guvernul;

(c)                Justiţia.

Instituţiile de interes public major sunt:

(a)                Autoritatea Naţională Meritocrată;

(b)                Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

(c)                Curtea de Conturi;

(d)               Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune;

(e)                Institutul Naţional de Statistică şi Calitate a Vieţii;

(f)                 Academia Română;

(g)                Avocatul Poporului;

(h)                Monitorul Oficial.

(2)               Instituţiile statului şi Instituţiile de interes public major sunt independente una faţă de cealaltă. Ele se supun voinţei poporului român prin eligibilitatea şi suspendarea titularilor de posturi rezultată în urma acordului sau dezacordului asupra problemelor de interes naţional, acordate prin referendum;

(3)               Puterea statului constă în capacitatea instituţiilor sale de a produce transformări economice, sociale si ecologice de o anumită mărime, într-un an calendaristic;

(4)               Caracterul prodemocratic al statului constă în utilizarea puterii sale pentru a produce transformări pozitive, de prosperitate, a tuturor cetăţenilor săi, pentru o dezvoltare durabilă, în armonie cu mediul natural;

(5)               Statul român este conducătorul ţării şi are rolul de asigurare a convergenţei acţiunii, creativităţii şi competenţelor tuturor cetăţenilor săi pentru progresul propriu şi al ţării, evitând risipa de energie, materii prime, materiale şi timp,  generate de orice formă de haos şi conflicte. În domeniul economic îndeplineşte obligaţiile de la art. 61;

(6)               Instituţiile de Interes Public Major au rolul de conexiune inversă informaţională pentru Instituţiile Statului,  astfel încât eventualele disfuncţii dintre instituţii să fie sesizate şi corectate la timp;

(7)               Selectarea  înalţilor demnitari de stat se realizează pe baza competenţelor profesionale, manageriale şi morale ale candidaţilor, demonstrate prin examene, teste şi fapte, conform legii electorale;

(8)               Conducătorii instituţiilor statului şi instituţiilor de interes public major sunt aleşi prin votul majorităţii cetăţenilor sau prin referendum, dintre candidaţii declaraţi eligibili, conform legii electorale;

(9)               Pentru diminuarea tentaţiilor materiale şi morale în exercitarea atribuţiilor, înalţii funcţionari de stat şi funcţionarii publici nu vor putea avea funcţii economice publice sau private sau orice alte interese economice legate de astfel de funcţii. Încălcarea prevederilor acestui articol constituie infracţiune;

(10)           Salarizarea demnitarilor aleşi din instituţiile statului şi instituţiile de interes public major sau a funcţionarilor publici respectă principiul ierarhic al valorii şi al contribuţiei aduse la prosperitatea poporului şi a ţării;

(11)           Principiile ierarhizării salariale ale tuturor demnitarilor si ale functionarilor publici vor fi reglementate la nivel naţional prin lege.

CAPITOLUL II

Instituţia Preşedintelui

ARTICOLUL 63

Rolul Preşedintelui

(1)               Instituţia Preşedintelui se compune din:

(a)                Preşedintele României;

(b)                Serviciul de Consilieri;

(c)                Serviciul de Protecţie şi Pază;

(2)               Organizarea şi funcţionarea Instituţiei Preşedintelui se vor stabili prin lege organică;

(3)               Preşedintele României reprezintă poporul român. El este garantul independentei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a tării şi al prosperităţii cetăţenilor ei;

(4)               Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei, la  funcţionarea  convergentă a autorităţilor publice către prosperitatea cetăţenilor şi armonia cu natura. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între instituţiile statului, precum şi între stat şi societate.

ARTICOLUL 64

Alegerea Preşedintelui

(1)               Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, dintre candidaţii ce întrunesc condiţiile profesionale şi morale recunoscute potrivit legii, propuşi de Autoritatea Meritocrată Naţională;

(2)               Este declarat ales candidatul care a întrunit în primul tur de scrutin majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale;

(3)               În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi;

(4)               Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.

ARTICOLUL 65

Validarea mandatului şi depunerea jurământului

(1)               Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este validat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

(2)               Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie următorul jurământ:

(3)               “Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală, morală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenta, unitatea şi integritatea teritorială a României. În caz contrar, voi suporta consecinţele legii.”

ARTICOLUL 66

Durata mandatului

(1)               Mandatul Preşedintelui României este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului;

(2)               Preşedintele României îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de Preşedintele nou ales;

(3)               Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

ARTICOLUL 67

Incompatibilităţi şi imunităţi

(1)               În timpul mandatului său preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate avea interese economice private, inclusiv prin rudele sale până la gradul 2;

(2)               Preşedintele României se bucură de imunitate numai în exercitarea funcţiilor sale.

ARTICOLUL 68

Numirea Guvernului

(1)               Prim-ministrul supune spre numire Preşedintelui pe membri guvernului selectaţi conform art. 62 alin.(8);

(2)               În caz de remaniere guvernamentală sau de vacantă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului;

(3)               Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru.

ARTICOLUL 69

Consultarea Guvernului

(1)               Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.

ARTICOLUL 70

Participarea la şedinţele Guvernului

(1)               Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind strategia economică şi socială,  politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii;

(2)               Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.

ARTICOLUL 71

Mesaje

(1)               Preşedintele României poate adresa poporului  mesaje cu privire la principalele probleme interne şi externe ale naţiunii.

ARTICOLUL 72

Referendumul cerut de preşedinte

(1)               Preşedintele României are dreptul de a cere  poporului să-si exprime prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional, de cel mult doua ori pe an.

ARTICOLUL 73

Atribuţii în domeniul politicii externe

(1)               Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, cu respectarea prevederilor constituţionale;

(2)               Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege;

(3)               Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice;

(4)               Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României.

ARTICOLUL 74

Atribuţii în domeniul apărării

(1)               Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;

(2)               El poate declara, cu acordul Guvernului, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Guvernului, în cel mult 24 ore de la adoptare;

(3)               În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţă Guvernului, printr-un mesaj.

ARTICOLUL 75

Măsuri excepţionale

(1)               Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Guvernului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 24 ore de la luarea acesteia;

(2)               Dacă Guvernul respinge cererea Preşedintelui, măsurile excepţionale încetează de la data respingerii.

ARTICOLUL 76

Alte atribuţii

(1)               Preşedintele României mai îndeplineşte şi următoarele atribuţii:

(a)                conferă decoraţii şi titluri de onoare;

(b)                acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral pe baza meritelor militare;

(c)                numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;

ARTICOLUL 77

Suspendarea din funcţie şi demiterea

(1)               În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care se încalcă prevederile Constituţiei, sau neasigurării evoluţiei pozitive a economiei şi a nivelului de trai al populaţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele poate da populaţiei explicaţii cu privire la faptele ce i se impută;

(2)               Decizia  de suspendare din funcţie trebuie aprobată de cel puţin două treimi din judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

(3)               În  cel mult 30 de zile Guvernul  organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui;

(4)               Respingerea prin referendum a propunerii de demitere a Preşedintelui, implică de drept dizolvarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi reorganizarea acesteia potrivit legii organice;

(5)               Propunerea de suspendare a Preşedintelui mai  poate fi iniţiată şi de:

(a)                  Sfatul Înţelepţilor, printr-un memoriu justificativ supus dezbaterii publice şi depus la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Respingerea prin referendum a propunerii de revocare din funcţie atrage după sine excluderea iniţiatorilor memoriului din Sfatul Înţelepţilor şi reorganizarea acestuia potrivit legii organice;

(b)                 Prin solicitarea  unui  număr de cel puţin 500.000 de cetăţeni, din majoritatea judeţelor ţării şi depusă de către Avocatul Poporului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit legii organice;

(c)                  În condiţiile alin. (5) litera (a) şi (b), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune suspendarea Preşedintelui şi se aplică dispoziţiile alin. (3).

ARTICOLUL 78

Punerea sub acuzare a Preşedintelui

(1)               Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de Guvern, Ministerul Public sau Serviciul Român de Informaţii;

(2)               De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii, Preşedintele este suspendat de drept;

(3)               Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Termenul de judecată este de maxim 60 de zile. Preşedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

ARTICOLUL 79

Vacanta funcţiei de preşedinte

(1)               Vacanta funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces;

(2)               În termen de maxim 3 luni de la data la care a intervenit vacanta funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte, în condiţiile articolelor 64 şi 65.

ARTICOLUL 80

Interimatul funcţiei de preşedinte

(1)               Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă, dacă preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-si exercita atribuţiile, interimatul se asigură de către primul ministru;

(2)               Atribuţiile prevăzute la articolele 72, 73, 74, 75, 76 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.

ARTICOLUL 81

Răspunderea preşedintelui interimar

(1)               Dacă persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al României săvârşeşte fapte grave prin care se încalcă prevederile Constituţiei, se aplică articolele 77 si 78;

(2)               Sfatul Înţelepţilor se va reuni în maxim 48 de ore, vor face propuneri, vor dezbate şi vor vota un membru de-al lor pentru preluarea funcţiei de preşedinte interimar. În caz de egalitate se va vota din nou, în maxim 24 de ore, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute;

(3)               Persoana care are cele mai multe voturi devine preşedinte interimar;

(4)               Preşedintele interimar va depune jurământul în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Se aplică articolul 65 alin.(3).

ARTICOLUL 82

Actele Preşedintelui

(1)               În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României în termen de maxim 48 ore din momentul emiterii. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului;

(2)               Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 74 alin.(2) şi alin.(3), articolul 75 alin.(1), se contrasemnează de primul-ministru.

ARTICOLUL 83

Indemnizaţia şi celelalte drepturi

(1)               Indemnizaţia şi celelalte drepturi ale Preşedintelui României se stabilesc prin lege;

(2)               Nici un alt salariat din sectorul public nu poate avea un salariu egal sau mai mare ca al Preşedintelui României.

ARTICOLUL 84

Serviciul de Consilieri

(1)               Serviciul de Consilieri este un organ consultativ de specialitate al Preşedintelui Romaniei;

(2)                Serviciul de Consilieri se compune din:

(a)                Consiliul Legislativ care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaţii. El ţine evidenţa oficială a legislaţiei României;

(b)                Consilieri pe alte probleme, care pot fi maxim zece. Preşedintele este singurul care decide domeniile unde poate avea nevoie de aceşti consilieri.

(3)               Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea organului consultativ al Serviciului de Consilieri se stabileşte prin lege organică.

ARTICOLUL 85

Serviciul de Protecţie şi Pază

(1)               Serviciul de Protecţie şi Pază este o autoritate administrativă centrală cu atribuţii în domeniul securităţii statului, specializat în asigurarea protecţiei demnitarilor şi a membrilor lor de familie, precum şi în asigurarea pazei sediilor de lucru şi a reşedinţelor acestora;

(2)               Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pază se stabilesc prin lege organică.

CAPITOLUL III

Instituţia Guvernului

ARTICOLUL 86

Structura şi rolul

(1)               Guvernul este instituţia de conducere administrativă a ţării care pune în aplicare prevederile constituţionale şi prevederile  legilor şi altor acte normative cu putere de lege;

(2)               În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul dispune de Administraţia Publică Centrală, de Prefecturi şi de Administraţia Publică Locală;

(3)               Guvernul este alcătuit din Prim-ministru, Miniştri, Guvernatorul Băncii Naţionale, Directorul General al Fondului Naţional Public de Garantare a Drepturilor Fundamentale ale Cetăţenilor, Procurorul General al României şi alţi membri stabiliţi prin lege organică;

(4)               Primul ministru, Guvernatorul Băncii Naţionale, Directorul General al Fondului Naţional Public de Garantare a Drepturilor Fundamentale ale Cetăţenilor şi Procurorul General al României, constituie Consiliul de Conducere al Guvernului;

(5)                Consiliul de Conducere al Guvernului stabileşte strategiile de dezvoltare durabilă ale ţării, relaţiile economice internaţionale necesare şi indicatorii strategici de dezvoltare naţională;

(6)               Ministerele formează Administraţia Publică Centrală, care detaliază strategia de dezvoltare a ţării la nivelele sectoriale, de care răspund şi urmăresc executarea ei de către regiile autonome de interes naţional şi alţi agenţi economici publici;

(7)               Guvernatorul Băncii Naţionale a României, asigură stabilitatea preţurilor, a puterii de cumpărare a populaţiei şi eliminarea inflaţiei prin controlul masei monetare existente pe piaţă, în conformitate cu strategia de dezvoltare stabilită de Guvern;

(8)               Procurorul General al României informează periodic Guvernul asupra stării de infracţionalitate la nivel naţional, a cauzelor acesteia şi a măsurilor dispuse pentru ca infractorii, indiferent de poziţia socială să nu poată eluda sancţiunile legale;

(9)               Prefecţii sunt reprezentanţi ai Consiliului de Conducere al Guvernului, care veghează la realizarea strategiei de dezvoltare a ţării de către organele Administraţiei Publice Locale;

(10)           Consiliile Judeţene şi Primăriile constituie Administraţia Publică Locală, care implementează strategiile naţionale şi sectoriale de dezvoltare la nivel local, urmăresc nivelul de garantare a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor lor şi dispun măsurile de corecţie ce se impun.

ARTICOLUL 87

Investitura primului ministru

(1)               Primul ministru este ales prin vot universal, egal, direct, secret;

(2)               Primul ministru realizează lista membrilor noului guvern, cu respectarea art. 62 alin. (8), îndată ce este validat în urma  alegerilor;

(3)               Primul ministru va cere, în termen de 15 zile calendaristice de la desemnare, votul de încredere al Preşedintelui asupra programului şi a întregii liste a membrilor guvernului;

(4)               Programul poate fi respins de cel mult două ori, după care se declanşează procedura de consultare a populaţiei, prin referendum, asupra programului de guvernare;

(5)               Dacă prin referendum programul de guvernare este aprobat, se aplică art.77 alin.(3), dacă nu este aprobat, primul ministru îşi pierde dreptul electoral dobândit initial şi se aplică art.95 şi art. 62 alin.(8);

(6)               Lista noilor membri ai guvernului, parţială sau completă, poate fi respinsă de cel mult două ori, după care se declanşează procedura de consultare a populaţiei prin referendum asupra listei membrilor guvernului care au fost respinşi de către preşedinte;

(7)               Dacă prin referendum, lista respinsă a membrilor guvernului este aprobată, primul ministru îşi pierde dreptul electoral dobândit initial şi se aplică art.95 şi art. 62 alin.(8). Dacă nu este aprobată, se aplică art.77 alin.(3).

ARTICOLUL 88

Jurământul de credinţă

(1)               Primul ministru, miniştri şi ceilalţi membri ai Guvernului vor depune individual, în faţa Preşedintelui României, jurământul de la articolul 65 alin.(3);

(2)               Guvernul în întregul său dar şi fiecare membru în parte, îşi exercită mandatul începând de la data depunerii jurământului.

ARTICOLUL 89

Incompatibilităţi

(1)               Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate;

(2)               De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională sau de administrare în firme cu scop comercial, personal şi prin rude până la gradul 2;

(3)               Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

ARTICOLUL 90

Încetarea funcţiei de membru al Guvernului

(1)               Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

ARTICOLUL 91

Primul ministru

(1)               Primul ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia respectând atribuţiile ce-i revin. De asemenea, prezintă Preşedintelui rapoarte şi declaraţii cu privire la strategiile  Guvernului;

(2)               Dacă primul ministru ales se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 90 sau este în imposibilitate de a-si exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna ca prim-ministru interimar un alt membru al Guvernului, pentru a îndeplini atribuţiile primului ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, încetează dacă primul ministru ales îşi reia activitatea în Guvern;

(3)               Prevederile alineatului (2) se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primului ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.

ARTICOLUL 92

Actele Guvernului

(1)               Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă;

(2)               Hotărârile Guvernului au puterea legilor organice, ordonanţele au puterea legilor ordinare iar ordonanţele de urgenţă au regimul legilor speciale;

(3)               Pentru punerea în aplicare a hotărârilor şi ordonanţelor ministerele elaborează Metodologiile de aplicare la specificul domeniului de responsabilitate în cel mult 30 de zile de la promulgarea lor;

(4)               Sfatul Înţelepţilor poate propune primului ministru reconsiderarea conţinutului actelor guvernului, înainte de a le trimite spre promulgare, precum şi hotărârile de guvern ce trebuie aprobate prin referendum;

(5)               Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul ministru, se contrasemnează de miniştri care au obligaţia punerii lor în executare, se promulgă de Preşedinte şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile cu caracter militar sau secret se comunică numai instituţiilor interesate.

ARTICOLUL 93

Răspunderea membrilor Guvernului

(1)               Guvernul răspunde în faţa Preşedintelui pentru întreaga sa activitate. În situaţia evoluţiei economice şi sociale negative pe o perioadă mai mare de un an, Preşedintele împreună cu Sfatul Înţelepţilor poate iniţia procedura de schimbare integrală a Guvernului;

(2)               Fiecare membru al Guvernului răspunde administrativ sau penal, pentru consecinţele economice şi sociale negative produse din gravă neglijenţă, pentru deciziile eronate premeditate, pentru trafic de influenţă sau luare de mită;

(3)               Preşedintele Curţii de Conturi, Prim-ministrul sau Preşedintele pot dispune cercetarea penală a membrilor Guvernului;

(4)               Dreptul de punere sub urmărire penală a membrilor guvernului revine  Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

(5)               Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie;

(6)               Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Termenul de judecată este de maxim 30 de zile;

(7)               Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.

ARTICOLUL 94

Încetarea mandatului guvernului

(1)               Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării noului guvern de către Preşedinte;

(2)               Guvernul este demis dacă primul ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 90, ori este în imposibilitatea de a-si exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile;

(3)               În situaţiile prevăzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 87;

(4)               Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern.

ARTICOLUL 95

Interimatul funcţiei de Prim-ministru

(1)               Dacă funcţia de Prim-ministru devine vacantă ori dacă primul ministru este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-si exercita atribuţiile, preşedintele ales al României va desemna ca prim-ministru interimar un alt membru al Guvernului, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern.

ARTICOLUL 96

Suspendarea din funcţie a primului ministru

(1)               În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care se încalcă prevederile Constituţiei, sau neasigurării evoluţiei pozitive a economiei şi a nivelului de trai al populaţiei, primul ministru poate fi suspendat din funcţie de Sfatul Înţelepţilor printr-un memoriu justificativ, supus dezbaterii publice, şi depus la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Primul ministru poate da populaţiei explicaţii cu privire la faptele ce i se impută;

(2)               Decizia  de suspendare din funcţie trebuie aprobată de cel puţin două treimi din judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

(3)               În cel mult 30 de zile Guvernul interimar organizează un referendum pentru demiterea primului ministru;

(4)               Propunerea de suspendare a primului ministru mai  poate fi iniţiată şi de solicitarea  unui  număr de cel puţin 500.000 de cetăţeni, din majoritatea judeţelor ţării, depusă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

(5)               Respingerea prin referendum a propunerii de revocare din funcţie propusă de Sfatul Înţelepţilor atrage după sine suspendarea Sfatului Înţelepţilor, excluderea iniţiatorilor memoriului din Sfatul Înţelepţilor şi reorganizarea acestuia potrivit legii organice;

(6)               Acceptarea prin referendum a propunerii de revocare din funcţie a primului ministru propusă de Sfatul Înţelepţilor atrage după sine demisia întregului guvern. Se aplică articolul 94.

ARTICOLUL 97

Punerea sub acuzare a Primului Ministru

(1)               Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de Ministerul Public sau de Serviciul Român de Informaţii;

(2)               De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii primul ministru este suspendat de drept;

(3)               Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Termenul de judecată este de maxim 30 de zile. În acest caz se aplică prevederile articolul 95;

(4)               Primul ministru este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Acest lucru atrage după sine demisia întregului guvern. În acest caz se aplică prevederile articolul 94.

ARTICOLUL 98

Răspunderea primului ministru interimar

(1)               Dacă persoana desemnată de preşedinte, care asigură interimatul funcţiei de prim-ministru, săvârşeşte fapte grave prin care se încalcă prevederile Constituţiei, se aplică articolele 96 şi 97;

(2)               Sfatul Înţelepţilor se va reuni în maxim 48 de ore, vor face propuneri, vor dezbate şi vor vota un membru de-al lor pentru preluarea funcţiei de prim-ministru interimar. În caz de egalitate se va vota din nou, în maxim 24 de ore, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute;

(3)               Persoana care are cele mai multe voturi devine prim-ministru interimar;

(4)               Primul ministru interimar va depune jurământul în faţa preşedintelui. Se aplică articolul 65 alin.(3).

CAPITOLUL IV

Instituţia Justiţiei

SECŢIUNEA I

Instanţe judecătoreşti

ARTICOLUL 99

Înfăptuirea justiţiei

(1)               Justiţia se înfăptuieşte în numele legii şi al dreptăţii;

(2)               Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi se asigură prin juraţi;

(3)               Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii;

(4)               Nici un proces nu trebuie să depăşească termenul de 1 an în prima instanţă şi de 6 luni pentru fiecare cale de atac la instanţele superioare;

(5)               Pedepsele vinovaţilor vor fi efective, fără suspendare, fără reduceri sau eliberări condiţionate, fără excepţii.

ARTICOLUL 100

Statutul judecătorilor şi al juraţilor

(1)               Judecătorii sunt aleşi prin vot secret pentru o perioadă  de 8 ani şi sunt inamovibili pe perioada mandatului, în condiţiile legii;

(2)               Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior;

(3)               Juraţii sunt aleşi de comunitate şi sunt selectaţi aleatoriu pentru fiecare cauză, în parte, conform legii;

(4)               Corupţia judecătorilor şi a juraţilor se pedepseşte cu închisoare pe viaţă.

ARTICOLUL 101

Instanţele judecătoreşti

(1)               Instanţele judecătoreşti sunt:

(a)                Judecătoria;

(b)                Tribunalul;

(c)                Curtea de Apel;

(d)               Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(2)               Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege;

(3)               Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii;

(4)               Managementul instanţelor judecătoreşti se asigură de către Ministerul Justiţiei, conform legii organice;

(5)               Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Preşedintele şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.

ARTICOLUL 102

Caracterul public al dezbaterilor

(1)               Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.

ARTICOLUL 103

Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie

(1)               Procedura judiciară se desfăşoară în limba română;

(2)               Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii organice;

(3)               Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alin.(2), inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiţiei şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi;

(4)               Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua la cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin intermediul unui interpret. În procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.

ARTICOLUL 104

Folosirea căilor de atac

(1)               Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii;

(2)               Pe timpul desfăşurării proceselor penale se interzice cauţiunea sau orice altă formă de favorizarea inculpaţilor.

ARTICOLUL 105

Poliţia instanţelor

(1)               Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă în serviciul lor.

ARTICOLUL 106

Aplicarea sentinţelor definitive şi irevocabile

(1)               Sentinţele definitive şi irevocabile se pun în aplicare de Poliţia instanţelor judecătoreşti.

SECŢIUNEA II

Ministerul Public

ARTICOLUL 107

Structura şi rol

(1)               În activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor;

(2)               Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii organice;

(3)               Ministerul Public este condus de Procurorul General al României, ales prin vot egal, direct şi secret, conform legii, cu respectarea articolului 62 alin.(8);

(4)               Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, fără a fi subordonate acestora,  conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 108

Statutul procurorilor

(1)               Procurorii sunt aleşi prin concurs  pentru un mandat de 8 ani şi  îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi sunt inamovibili pe perioada mandatului;

(2)               Statutul procurorilor este precizat prin legea organică de înfiinţare şi funcţionare a Ministerului Public;

(3)               Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

SECŢIUNEA III

Consiliul Superior al Magistraturii

ARTICOLUL 109

Structura şi rol

(1)               Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 17 membri, din care:

(a)                10 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor care fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori. Prima secţie este compusă din 5 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;

(b)                4 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală. Aceştia participă numai la lucrările în plen;

(c)                Ministrul justiţiei, Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Procurorul General al României;

(2)               Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an iar el nu poate fi reînnoit;

(3)               Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 8 ani;

(4)               Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret;

(5)               Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă;

(6)               Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 108 alin.(2).

ARTICOLUL 110

Atribuţii

(1)               Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei Instituţiei Justiţiei în slujba interesului public şi atestă rezultatele alegerii judecătorilor, procurorilor şi juraţilor;

(2)               Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situaţii, Ministrul Justiţiei, Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Procurorul General României, nu au drept de vot.;

(3)               Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

(4)               Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei  şi caracterului prodemocrat al justiţiei.

CAPITOLUL V

Administraţia publică

SECŢIUNEA I

Administraţia Publică Centrală

ARTICOLUL 111

Structura şi rol

(1)               Administraţia Publică Centrală se compune din Ministere şi Guvernatorul Băncii Naţionale a României;

(2)               Ministerele sunt administratorii domeniilor sociale şi economice din sfera de competenţă, potrivit legii organice;

(3)               Guvernatorul Băncii Naţionale, participă la optimizarea financiară a strategiei guvernului în domeniul economic, social şi relaţiilor economice internaţionale.

ARTICOLUL 112

Înfiinţarea

(1)               Ministerele necesare îndeplinirii cerinţelor constituţionale sunt:

(a)         Ministerul Apărării Naţionale;

(b)        Ministerul Justiţiei;

(c)         Ministerul de Interne;

(d)        Ministerul de Externe;

(e)         Ministerul de Finanţe;

(f)         Ministerul Educaţiei Naţionale, Cercetării şi al Invenţiilor;

(g)        Ministerul Industriei, Energiei, Petrolului, Gazelor şi Minelor;

(h)        Ministerul Transporturilor;

(i)          Ministerul Telecomunicaţiilor;

(j)          Ministerul Agriculturii, Mediului, Apelor şi Pădurilor;

(k)        Ministerul Comerţului;

(l)          Ministerul Turismului, Tineretului şi Sportului;

(m)      Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Protecţiei Sociale;

(n)        Ministerul Culturii, Patrimoniului Naţional şi al Cultelor.

(2)               Ministerele se înfiinţează prin lege organică şi vor avea în structura lor Direcţii Centrale şi Locale pentru implementarea strategiilor economice, sociale şi de garantare a drepturilor şi libertăţilor constituţionale  repartizate de Guvern fiecărui minister, prin lege organică;

(3)               Ministerele stabilesc indicatorii de dezvoltare economică şi socială, obligatorii pentru  Regiile Autonomie de interes public central şi local, ce administrează capitalul public din domeniul de autoritate ministerial, stabilit prin lege organică;

(4)               Agenţii economici privaţi pot subscrie la programele de dezvoltare economică şi socială ale fiecărui minister, în aceleaşi condiţii ca şi Regiile Autonome de interes public. În acest caz ei se bucură de aceleaşi condiţii de achiziţionare a energiei şi materiilor prime, precum şi de achiziţionarea bunurilor şi serviciilor rezultate ca şi Regiile Autonome.

SECŢIUNEA II

Siguranţa naţională

ARTICOLUL 113

Definire, structură şi rol

(1)               Prin siguranţa naţionala a României se înţelege nivelul de certitudine existenţială şi de continuitate a ţării, a cetăţenilor ei şi a statutului său naţional, suveran, unitar, independent şi indivizibil, a respectării caracterului prodemocrat al guvernării, prin garantarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor şi asigurarea sau ocrotirea celorlalte drepturi şi libertăţi, potrivit principiilor şi normelor statornicite prin Constituţie;

(2)               Siguranţa naţională se realizează prin cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în alin.(1);

(3)               Cetăţenii români, ca expresie a fidelităţii lor faţă de ţară, au îndatorirea de a contribui la realizarea siguranţei naţionale;

(4)               Se interzice tuturor cetăţenilor ţării deţinerea de arme de orice fel, cu excepţia personalului activ şi în rezervă al forţelor armate, pe timpul îndeplinirii obligaţiilor militare, al personalului Ministerului de Interne aflat în misiune, al membrilor Asociaţiei Vânătorilor şi al Silvicultorilor, pe timpul îndeplinirii activităţilor specifice;

(5)               Siguranţa naţională  este  prioritară pentru România şi se asigură prin:

(a)                Consiliul Suprem de Apărare a Ţării;

(b)                Forţele armate;

(c)                Poliţie şi alte forţe de ordine publică;

(d)               Serviciul Român de Informaţii.

ARTICOLUL 114

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării

(1)               Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională şi a cetăţenilor, participarea la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară;

(2)               Structura şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării se stabilesc prin lege organică.

ARTICOLUL 115

Forţele armate

(1)               Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale;

(2)               Forţele armate  intră în structura Ministerului Apărării Naţionale;

(3)                În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni armate numai  în condiţiile în care partenerul de alianţă este supus unei agresiuni militare;

(4)               Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică;

(5)               Prevederile alin.(1) şi alin.(2) se aplică, în mod corespunzător, şi celorlalte componente ale forţelor armate, stabilite potrivit legii;

(6)               Organizarea de activităţi militare sau paramilitare în afara unei autorităţi statale este interzisă;

(7)               Pe teritoriul României pot intra, staţiona, desfăşura operaţiuni sau trece trupe străine, numai în condiţiile legii sau ale tratatelor internaţionale la care România este parte.

ARTICOLUL 116

Poliţia şi alte forţe de ordine publică

(1)               Poliţia şi alte forţe de ordine publică, sunt în structura Ministerului de Interne;

(2)               Organizarea, statutul şi funcţionarea Poliţiei şi altor forţe de ordine publică se stabilesc prin lege organică.

ARTICOLUL 117

Serviciul Român de Informaţii

(1)               Serviciul Român de Informaţii este în slujba poporului şi are rolul de a achiziţiona, clasifica, păstra şi valorifica în interes public informaţiile legate de siguranţa naţională şi a cetăţenilor, provenite din orice sursă internă şi externă. Obiectivul major al achiziţionării şi procesării informaţiilor vizează prevenirea trădării ţării, apariţiei şi extinderii corupţiei la toate nivelele şi a crimei organizate sub orice formă;

(2)               Serviciul Român de Informaţii sesizează Preşedintele, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi alte componente ale statului vizate, asupra oricăror ameninţări interne şi externe referitoare la siguranţa naţională;

(3)               Informaţiile referitoare la infracţiunile prevăzute în alin.(1) sunt transmise şi Procurorului General al României, care este obligat să declanşeze acţiunile de cercetare penală corespunzătoare. Dosarele de cercetare finalizate devin informaţii de interes public, dacă legea nu dispune altfel;

(4)               Serviciul Român de Informaţii nu poate desfăşura alte activităţi în afara celor prevăzute la alin.(1);

(5)               Organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii precum şi Statutul personalului acestuia sunt stabilite prin lege organică.

SECŢIUNEA III

Administraţia publică locală

ARTICOLUL 118

Principii de bază

(1)               Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile apropierii structurilor de guvernare de specificul nevoilor şi resurselor locale ale cetăţenilor, precum şi de facilitarea accesului cetăţenilor la deciziile de guvernare publică;

(2)               În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorităţii naţionale respective, în scris şi oral, în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu alte servicii publice, în condiţiile prevăzute de legea organică;

(3)               Administraţia publică locală este autonomă în limitele realizării practice a indicatorilor de dezvoltare economică, socială şi de armonie cu mediul natural, stabilite de administraţia publică centrală;

(4)               Administraţia publică locală legalizează sau autentifică orice document privind proprietatea, familia şi alte acte individuale cerute de lege.

ARTICOLUL 119

Autorităţi comunale şi orăşeneşti

(1)               Autorităţile  prin care se realizează administraţia publică locală în comune şi în oraşe sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii electorale, cu respectarea articolului 62 alin.(8);

(2)               Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative locale şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe, în concordanţă cu strategia de dezvoltare naţională;

(3)               Autorităţile prevăzute la alin.(1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.

ARTICOLUL 120

Consiliul judeţean

(1)               Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice locale pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării obiectivelor publice de interes judeţean;

(2)               Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii cu respectarea articolului 62 alin.(8).

ARTICOLUL 121

Prefectul

(1)               Guvernul numeşte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.

(2)               Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi urmăreşte modul de realizare a obiectivelor de guvernare de către structurile publice ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale;

(3)               Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică;

(4)               Între prefecţi, pe de o parte, şi consiliile locale cu primari, precum şi consiliile judeţene cu preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare;

(5)               Prefectul poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ un act al consiliului judeţean, un act al consiliului local sau un act al primarului, în cazul în care consideră acel act ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

CAPITOLUL VI

Instituţiile de interes public major

SECŢIUNEA I

Autoritatea Naţională Meritocrată

ARTICOLUL 122

Structură şi rol

(1)               Autoritatea Naţională Meritocrată este compusă din:

(a)                Sfatul Înţelepţilor;

(b)                Conducerea centrală,

(c)                Birouri judeţene;

(d)               Birouri locale;

(e)                Comisia electorală permanentă;

(2)               Autoritatea Naţională Meritocrată este o instituţie de interes public major, care are următoarele atribuţii:

(a)                Reprezintă structura neguvernamentală de supraveghere a respectării principiilor meritocrate în instituţiile statului, precum şi în exercitarea puterii acestora în interesul dezvoltării durabile a ţării;

(b)                Constituie Sfatul Înţelepţilor, format dintre cei mai valoroşi specialişti, care au o mare experienţă în toate domeniile economice şi de conducere, capabili să interpreteze consecinţele actelor de guvernare şi să prevină erorile de drept şi de decizie socială şi economică;

(c)                Asigură stabilirea criteriilor pentru identificarea şi valorificarea competenţelor specialiştilor de nivel înalt din România, în toate domeniile de specializare;

(3)               Funcţia principală a Autorităţii Naţionale Meritocrate este organizarea de concursuri, teste şi examene de competenţă pentru persoanele compatibile ca titulari ai posturilor eligibile din structurile instituţiilor statului şi ale instituţiilor de interes public major. Pentru îndeplinirea acestei funcţii ea va apela la structurile abilitate ale Ministerului Educaţiei Naţionale, Cercetării şi al Invenţiilor, ale Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, ale Serviciului Român de Informaţii şi altor persoane juridice sau fizice considerate competente;

(4)               Autoritatea Naţională Meritocrată pune la dispoziţie lista persoanelor eligibile pentru posturile din Instituţiile Statului către: Comisia Electorală Permanentă, Preşedintele României, Primul Ministru;

(5)               Lista persoanelor eligibile pentru posturile instituţiilor statului este publică şi poate fi modificată prin contestaţiile înaintate de persoanele fizice şi juridice interesate, şi aprobate ulterior, totul, în timpul stabilit de către legea organică;

(6)               Sfatul Înţelepţilor este constituit din foşti preşedinţi ai României, din foşti prim-miniştri sau din anumiţi foşti miniştri din guvernele ce au asigurat progresul ţării în două mandate consecutive. Deasemenea, mai poate fi constituit din cei mai reputaţi specialişti din ţară sau din strainătate, recunoscuţi prin rezultate remarcabile obţinute în viaţa publică, ştiinţifică şi economică, internă şi externă;

(7)               Preşedintele Sfatului Înţelepţilor face propuneri pentru introducerea de noi membri. Aceste propuneri se vor supune votului tuturor membrilor şi vor fi considerate acceptate numai în cazul votului favorabil a cel puţin două treimi din totalul membrilor;

(8)               Este obligatoriu ca membri Sfatului Înţelepţilor să fie cetăţeni români;

(9)               Sfatul Înţelepţilor nu poate depăşi un numar de 25 de membri;

(10)           Prin Sfatul Înţelepţilor se monitorizează respectarea principiilor democraţiei participative de către instituţiile statului;

(11)           Sfatul Înţelepţilor are dreptul de a contesta caracterul prodemocratic al legilor propuse spre promulgare şi de a dispune modificarea lor prin  referendum;

(12)           Organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Meritocrate se stabileşte prin lege organică;

(13)           Directorul Autorităţii Naţionale Meritocrate se alege pentru un mandat de 4 ani, prin vot egal, direct şi secret dintre persoanele care fac parte din cadrul acestei instituţii,  în condiţiile legii;

(14)           Directorul Autorităţii Naţionale Meritocrate este şi preşedintele Sfatului Înţelepţilor.  Mandatul poate fi prelungit o singură dată exclusiv prin votul favorabil al membrilor Sfatului Înţelepţilor;

(15)           Alte reguli de organizare şi funcţionare a Autorităţii Naţionale Meritocrate se stabilesc prin lege organică.

SECŢIUNEA II

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

ARTICOLUL 123

Structură şi rol

(1)               Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este o instituţie juridică independentă care asigură elaborarea şi aplicarea unitară a sistemului de drept în spiritul guvernării meritocrate;

(2)               Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este structurată pe secţii pentru fiecare categorie de drept, începând cu secţiunea de drept constituţional;

(3)               Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este condusă de un preşedinte ales pe o perioadă de 8 ani, prin vot universal, egal, direct şi secret, în condiţiile legii;

(4)               Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură respectarea Constituţiei de către celelalte instituţii ale statului,  interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale;

(5)               Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de organizare şi funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică.

SECŢIUNEA III

Curtea de Conturi

ARTICOLUL 121

Structură şi rol

(1)               Curtea de Conturi este condusă de un Preşedinte ales prin vot universal, egal, direct şi secret, pentru un mandat de 8 ani;

(2)               Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare publice şi a capitalului public în instituţiile statului şi regiile publice;

(3)               În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate;

(4)               Curtea de Conturi prezintă anual Preşedintelui un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate şi soluţiile rămase definitive. Raportul este document public;

(5)               La cererea Preşedintelui sau Primului ministru,  Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate;

(6)               Consilierii de conturi se selectează din cei mai valoroşi specialişti, prin examen organizat de  Preşedintele Curţii de Conturi, pentru un mandat de 8 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători;

(7)               Revocarea membrilor Curţii de Conturi se face de către Preşedintele României, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

SECŢIUNEA IV

Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune

ARTICOLUL 122

Structură şi rol

(1)               Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune este o instituţie publică autonomă, are personalitate juridică şi îşi desfăşoară activitatea sub controlul poporului, potrivit legii organice;

(2)               Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune are obligaţia să asigure informarea corectă a opiniei publice;

(3)               Conţinutul editorial al agenţiilor de presă, al publicaţiilor, al posturilor de radio şi de televiziune ale Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi  Televiziune trebuie să răspundă standardelor profesionale în materie;

(4)               În îndeplinirea atribuţiilor pe care le are Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune trebuie să respecte principiile ordinii constituţionale din România;

(5)               Produsele media furnizate de Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune nu trebuie să fie folosite ca mijloace de dezinformare şi manipulare a opiniei publice, de defăimare a ţării şi a naţiunii, să nu îndemne la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, să nu incite la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, să nu propage manifestările obscene, contrare bunelor moravuri;

(6)               Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune trebuie să rezerve spaţiu şi timpi de emisie prezentării activităţii organizaţiilor constituite potrivit dreptului de liberă asociere. Zilnic, în perioada de maximă audienţă,  se vor aloca 2 ore de emisie TV şi 2 ore de emisie radio, pentru exprimarea opiniilor asupra caracterului prodemocrat al guvernării. Ca reprezentanţi ai opiniei publice vor fi: specialişti independenţi, consultanţi, asociaţii profesionale, reprezentanţii societăţii civile,  partide politice, sindicate. Ei vor fi planificaţi în ordinea solicitărilor adresate conducerii Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune;

(7)               Programele nu trebuie să prejudicieze demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine;

(8)               Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune este condus de un director ales de popor prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat;

(9)               Funcţia de director al Serviciului Naţional de Presă, Radio şi Televiziune este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior;

(10)           Directorul Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune trebuie să aibă pregătire superioară, înaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani în activităţi media sau în învăţământul superior;

(11)           Cel puţin un post de televiziune şi un post de radio al Serviciului Naţional Public de Radio şi  Televiziune vor funcţiona fără reclame sau alte servicii publicitare;

(12)           Directorul Serviciului Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune este demis din funcţie prin referendum, cu un număr de voturi egal cu cel puţin numărul voturilor cu care a fost ales, la cererea Preşedintelui României, ori a cel puţin 200000 de cetăţeni cu drept de vot.

SECŢIUNEA V

Institutul Naţional de Statistică şi Calitate a Vieţii

ARTICOLUL 123

Structură şi rol

(1)               Institutul Naţional de Statistică este o instituţie de interes public major prin importanţa achiziţionării, prelucrării, structurării şi furnizării către populaţie şi guvernanţi a  informaţiilor corecte asupra stării şi dinamicii ţării sub toate componentele sale;

(2)               Informaţiile statistice stau la baza predicţiilor evoluţiei viitoare a calităţii vieţii românilor şi a indicatorilor de dezvoltare naţională durabilă;

(3)               Organizarea şi funcţionarea Institutului  Naţional de Statistică se stabileşte prin lege organică;

(4)               Directorul Institutului Naţional de Statistică se alege prin vot universal egal, direct şi secret din rândul candidaţilor selectaţi prin examen, conform legii electorale, pentru un mandat de 8 ani.

SECŢIUNEA VI

Academia Română

ARTICOLUL 124

Structură şi rol

(1)               Academia Română este instituţia de interes public major care reuneşte într-un forum cei mai reputaţi oameni de ştiinţă şi creaţie din România;

(2)               Structura şi funcţionarea Academiei Române se stabileşte prin lege organică;

(3)               Membri Academiei Române primesc titlul ştiinţific de „academician”, în condiţiile legii organice;

(4)               Membri Academiei Române nu pot fi membri ai partidelor politice sau ai altor organizaţii secrete sau semisecrete;

(5)               Academia Română şi Autoritatea Naţională Meritocrată, vor colabora pentru asigurarea celui mai înalt ritm de dezvoltare ştiinţifică, economică, socială şi ecologică posibilă;

(6)               Conducerea Academiei Române se alege dintre cei mai valoroşi academicieni, pentru un mandat de 4 ani. Mandatul poate fi prelungit o singură dată;

(7)               Conducerea Academiei Române sau academicienii au obligaţia de a sesiza direct sau în mod public orice instituţie a statului sau de interes public major, asupra neconformităţilor ştiinţifice sau aplicative ce pot afecta principiile democraţiei participative  de guvernare, ori armonia cu mediul natural. Sesizările vor fi analizate de Ministerul Public care se va autosesiza în situaţiile cu conotaţii penale;

(8)               Nici o altă instituţie din România nu poate purta titlu de „academie”.

SECŢIUNEA VII

Avocatul Poporului

ARTICOLUL 125

Structură şi rol

(1)               Avocatul Poporului este instituţia de interes public major care are ca drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice.

(2)               Instituţia Avocatul Poporului poate trata toate problemele care decurg din disfuncţionalităţi în administraţie.

(3)                Avocatul Poporului este obligat să se autosesizeze după care să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în legătură cu orice lege sau prevedere legală care încalcă drepturile şi libertăţile persoanelor.

(4)               Avocatul Poporului este obligat să se autosesizeze atunci când cel puţin 40000 de persoane au strâns semnături pentru organizarea unui referendum, şi să-i urmarească evoluţia.

(5)               În momentul în care semnăturile strânse de cetăţeni au atins procentul de 25% din totalul necesar organizării referendumului, reprezentanţii Instituţiei Avocatul Poporului trebuie să ia act de acest lucru şi să organizeze dezbateri publice săptămânale, pe o perioadă de minim o lună şi maxim trei luni, în care Serviciul Naţional Public de Presă, Radio şi Televiziune este obligat să se implice.

(6)               Reprezentanţii Instituţiei Avocatul Poporului  vor fi pe post de moderatori între reprezentanţii cetăţenilor iniţiatori ai procedurii şi reprezentanţii instituţiei reclamate. Colaborarea celor două instituţii de interes public major are ca scop principal  informarea tuturor cetăţenilor despre motivele declanşării procedurii de strângere a semnăturilor dar şi a motivelor comportamentului reprezentanţilor instituţiei reclamate;

(7)               În momentul în care semnăturile strânse de cetăţeni au atins pragul stabilit de lege, Avocatul Poporului le va depune, împreună cu un memoriu, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cerând acesteia declanşarea procedurilor pentru organizarea referendumului propus de cetăţeni;

(8)               Funcţia de avocat al poporului este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior;

(9)               Instituţia Avocatul Poporului este condusă de un preşedinte având funcţia de Avocat al Poporului, ales pe o perioadă de 8 ani, prin vot universal, egal, direct şi secret, în condiţiile legii.

SECŢIUNEA VIII

Monitorul Oficial

ARTICOLUL 126

Structură şi rol

(1)               Monitorul Oficial este instituţia de interes public major care are ca drept scop asigurarea publicaţiei documentelor oficiale ale statului român;

(2)               Primirea actelor în vederea publicării în Monitorul Oficial se realizează prin intermediul biroului organizat la sediul Guvernului;

(3)               Legile se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei;

(4)               Structura şi funcţionarea Instituţiei Monitorul Oficial al României se stabileşte prin lege organică.

TITLUL V

Referendumul

ARTICOLUL 127

Rol şi consecinţe

(1)               Referendumul reprezintă instrumentul democratic prin care poporul român îşi impune voinţa şi îşi exercită suveranitatea în faţa Instituţiilor Statului;

(2)               Referendumul poate fi de două tipuri:

(a)                de interes naţional;

(b)                de interes local;

(3)               Referendumul de interes naţional poate avea ca scop următoarele:

(a)                Modificarea sau anularea unor legi emise de o instituţie a statului la nivel central;

(b)                Alegerea unei persoane pe o funcţie într-o instituţie a statului la nivel central;

(c)                Demiterea unei persoane care deţine o funcţie într-o instituţie a statului la nivel central;

(d)               Modificarea constituţiei;

(e)                Alte motive care nu produc schimbări în caracterul prodemocrat şi meritocrat al societăţii şi nici nu lezează drepturile şi libertăţile fundamentale ale poporului consfinţite prin constituţie;

(4)               Referendumul de interes local poate avea ca scop următoarele:

(a)                Modificarea sau anularea unor legi emise de o instituţie a statului la nivel local;

(b)                Alegerea unei persoane pe o funcţie într-o instituţie a statului la nivel local;

(c)                Demiterea unei persoane care deţine o funcţie într-o instituţie a statului la nivel local;

(d)               Alte motive care nu produc schimbări în caracterul prodemocrat şi meritocrat al societăţii şi nici nu lezează drepturile şi libertăţile fundamentale ale poporului consfinţite prin constituţie;

(5)               Toate datele unui referendum sunt centralizate de către instituţia care l-a organizat şi sunt transmise în maxim 10 zile de la încheierea lui la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre pronunţare;

(6)               Un referendum poate fi organizat având maxim trei subiecte propuse votului popular;

(7)               Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizează datele primite şi, în maxim 3 zile, trebuie să valideze sau să invalideze subiectele referendumului, după cum urmează:

(a)                Dacă la referendum nu au participat peste 50% din persoanele declarate cu drept de vot la data respectivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie declară toate subiectele referendumului invalide;

(b)                Dacă la referendum participă peste 50% din persoanele declarate cu drept de vot la data respectivă iar din totalul participanţilor la vot, peste 50% dintre persoanele care au votat s-au pronunţat împotriva unui subiect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie declară invalid acel subiect al referendumului;

(c)                Dacă la referendum participă peste 50% din persoanele declarate cu drept de vot la data respectivă iar din totalul participanţilor la vot, peste 50% dintre persoanele care au votat s-au pronunţat în favoarea unui subiect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie declară valid acel subiect al referendumului;

(8)               Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să facă public rezultatul referendumului imediat ce acesta a fost stabilit;

(9)               În cazul validării unui subiect al referendumului Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va comunica în mod oficial acest rezultat Instituţiilor Statului direct interesate;

(10)            Instituţiile statului care au primit din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie documentele cu rezultatul declarat valid al subiectului referendumului vor face schimbările necesare, conform voinţei poporului, în maxim 60 de zile;

(11)           Neadoptarea în termenele stabilite a voinţei poporului român este considerat act de înaltă trădare iar vinovaţii se pedepsesc conform legilor în vigoare.

TITLUL VI

Tratate şi convenţii internaţionale

ARTICOLUL 128

Principii

(12)           Aderarea României la tratate şi convenţii internaţionale nu trebuie să contravină  constituţiei şi intereselor naţionale;

(13)           România poate încheia tratate şi convenţii reciproc avantajoase, pe baza respectului reciproc, al demnităţii şi suveranităţii naţionale, cu oricare din statele lumii;

(14)           Orice tratat, convenţie sau act juridic încheiat cu alte state sau persoane juridice din alte state, ce contravin constituţiei sunt nule de drept;

(15)           Apartenenţa actuală a României la structuri suprastatale va fi supusă referendumului, în cel mult 6 luni de la aprobarea prezentei constituţii. În cazul respingerii apartenenţei de către majoritatea cetăţenilor cu drept de vot, instituţiile statului vor lua deciziile corespunzătoare de restabilire a independenţei şi suveranităţii naţionale în cel mult un an de la  validarea referendumului;

(16)           Aderarea României la alianţe militare, în scopul garantării independenţei, unităţii naţionale şi suveranităţii, se aprobă prin referendum, după o dezbatere publică de cel puţin 1 an, a avantajelor şi dezavantajelor fiecărei opţiuni;

(17)           Prevederile tratatelor şi alianţelor internaţionale aprobate prin referendum nu vor face obiectul modificării constituţiei. Aplicarea lor se va face prin legi organice.

(18)            Prevederile alin. (4) se aplică şi în domeniul alianţelor militare.

TITLUL VII

Revizuirea Constituţiei

ARTICOLUL 129

Iniţiativa revizuirii

(1)               Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României, la propunerea Guvernului,  precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot;

(2)               Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele tării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

ARTICOLUL 130

Procedura de revizuire

(1)               Proiectul sau propunerea de revizuire se depune la Guvern, cu avizul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru conformitatea cu forma şi principiile dreptului constituţional care, în termen de maxim 30 de zile de la sesizare,  emite ordonanţă de urgenţă şi organizează avizarea sau respingerea prin referendum a proiectului sau propunerii de modificare;

(2)               Revizuirea este definitivă, după aprobarea ei prin referendum şi validată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

ARTICOLUL 131

Limitele revizuirii

(1)               Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al naţiunii române, forma republicană de guvernământ,  caracterul ei prodemocrat şi meritocrat,  independenţa justiţiei, constituirea si metodele de folosire a Fondului Naţional Public de Garantare a Drepturilor Fundamentale ale Cetăţenilor,  nu pot fi revizuite;

(2)               De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

(3)               Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război.

TITLUL VIII

Dispoziţii finale şi tranzitorii

ARTICOLUL 132

Intrarea în vigoare

(1)               Prezenta Constituţie intră în vigoare la data aprobării ei prin referendum.

(2)               La aceeaşi dată, prevederile constituţiilor anterioare se abrogă.

ARTICOLUL 133

Conflictul temporal de legi

(1)               Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii;

(2)               Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Preşedintelui sau după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.

ARTICOLUL 134

Dispoziţii tranzitorii

(1)               Proiectele de legi şi propunerile legislative în curs de legiferare, cu prevederi contrare propunerilor de revizuire a constituţiei, se amână până la rezultatul de la referendum;

(2)               Instituţiile prevăzute de Constituţie, existente la data intrării în vigoare a legii de revizuire, rămân în funcţiune până la constituirea celor noi;

Dispoziţiile cu privire la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vor fi aduse la îndeplinire în cel mult 1 an de la data intrării în vigoare a constituţiei revizuite;

(3)               Până la constituirea instanţelor judecătoreşti specializate, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi vor fi soluţionate de către instanţele judecătoreşti ordinare.

ARTICOLUL 135

Republicarea Constituţiei

(1)               Legea de revizuire a Constituţiei se publică în Monitorul Oficial al României în termen de maxim 3 zile de la data adoptării. Constituţia, modificată şi completată, după aprobarea prin referendum, se republică de către Consiliul Legislativ, cu reactualizarea denumirilor, dându-se textelor o nouă numerotare.

AUTORI CONSTITUTIA MERITOCRATA:

–          PRIMO LAURENTIU

–          GHITESCU TEODOR

Contributie:

Boitan Mihai

In realizarea acestei Constitutii au fost folosite si paragrafe – articole din:

– Constitutia Cetatenilor 2013

– Constitutia Romaniei 2003    

Sursa:meritocratia.ro