Bar Code (cod barat) este un sistem de codificare numeric alcatuit
dintr-o secventa de linii verticale de grosimi variate, secventa care se aplica azi in mod curent pe toate produsele comerciale. Care este scopul sau?
Motivul crearii unui astfel de sistem este dorinta de a detine controlul absolut asupra datelor privind orice productie economica. De pilda, daca o companie scoate pe piata un nou articol comercial, pentru a avea permisiunea de punere in vânzare trebuie sa solicite unui for international alocarea unui numar unic care caracterizeaza articolul respectiv. Numarul este codificat intr-un sistem de bare (bar code) si se aplica sub forma de eticheta. Astfel, in toata lumea, acest produs economic va fi singurul care detine acel cod, neputând fi confundat cu un altul.
Liniile verticale ale codului barat sunt apoi citite (de pilda, la un magazin) cu ajutorul unui sistem optic – un creion electronic (light pen) – care descifreaza secventa de linii transformând-o intr-o secventa numerica.
Astfel, in memoria computerului care face citirea, fiecarei perechi de linii ii corespunde o anumita cifra, citindu-se deci codul articolului comercial respectiv. Cu acest cod, recunoscându-l in baza de date (deci recunoscândul ca existent in depozitul magazinului), computerul poate face mai apoi diverse operatii economice: scadere din depozit, calcularea costului, bilant de plata etc.
Sistemul bar code a aparut in SUA la inceputul anilor 1970, fiind aplicat initial in citirea rapida a codurilor inscrise pe marile containere de pe vagoanele de trenurilor de marfa. Pentru imensul sau avantaj economic, sistemul a fost apoi generalizat la toate produsele comerciale.
Vazând posibilitatile nelimitate de supraveghere a intregii economii mondiale prin intermediul noului sistem de codificare, cei interesati de avantajul acestei puteri au cautat a infiinta un centru international economic pentru stocarea informa]ionala a datelor economice globale, impunând treptat ca obligativitate, in vederea lansarii pe piata a unui nou produs, cererea de alocare a unui cod barat de catre acest centru. Denumirea sa este Uniform Code Council (UCC). Mai târziu, in 1978, lua nastere in Europa, cu 24000 de membrii fondatori, un consiliu similar denumit European Article Numbering Association (EAN).
Aceste doua organizatii au produs in ultimii ani un intreg evantai de tipuri de codificare barata, pentru diverse aplicatii profesionale. Dintre toate aceste tipuri, doua sunt insa folosite in mod prioritar si anume cele denumite UPC (Universal Product Code – Cod Universal Produs) si EAN-13 (European Article Numbering = Numerotarea Europeana a Articolelor).
In prezent, cele doua tipuri sunt folosite in peste 75 de tari ale lumii, toate datele privind produsele comerciale “marcate” in sistem bar code (date despre tara de origine, despre producator si felul produsului) fiind inregistrate la sediile celor doua organizatii. Schimbul de informatii intre cele doua sisteme este realizat prin adaugarea unui zero la tipul UPC care astfel poate fi citit in sistemul european EAN.
Care este insa implicatia religioasa?
Inca din anii 1970, unii crestini americani au demonstrat ca, in sistemul bar code, tipurile UPC-A si EAN-13 detin in mod invariabil, pentru orice produs, trei perechi de linii usor prelungite care se citesc in memoria computerului prin cifra 6. Aceste linii se numesc caractere de siguranta sau bare de protectie (Guard Bars) si servesc la recunoasterea de catre calculator a sistemului bar code. Cu alte cuvinte, la citirea codului, calculatorul detecteaza mai intâi prezenta celor trei guard bars (care, decodificate alcatuiesc in mod invariabil, pe toate produsele, numarul 666!) si apoi, recunoscând aceasta pecete, declanseaza citirea codului si efectuare operatiilor economice. Puteti verifica singuri faptul ca existenta numarului 666 pe orice produs este o conditie de baza ca aparatul sa poata citi codul, innegrind cu stiloul cele trei guard bars.
Scanner-ul nu mai poate recunoaste pecetea si nu efectueaza citirea.
sursa:piatza.net
