“A fost cel mai bun om pe care l-am avut” spunea Hitler in vara lui 1944 la primul mare conflict deschis pe care l-a avut cu mana sa dreapta, Hermann Goring.
Mi-a placut dintotdeauna personajul pentru raspunsurile demne si fruste, desi acide, pe care le-a dat in fata procurorului american Robert Houghwout Jackson, cel ce a condus acuzarea in cazul Procesul Principalilor Criminali de Război în fața Tribunalului Militar Internațional (TMI), în care au fost judecați 24 dintre cei mai importanți lideri ai Germaniei naziste, atât capturați cât și în contumacie. Dezbaterile proceslui s-au ținut între 20 noiembrie 1945 și 1 octombrie 1946 la Palatul de Justitie din Nurnberg.
“D-le Goring, ati fost acuzat de eliminarea fizica a tuturor adversarilor politici, aflandu-va, alaturi de Adolf Hitler, in plina ascensiune politica alaturi de partidul national-socialist (nazist), al carei numar doi erati. Este adevarat acest lucru?” Raspuns: “Foarte adevarat. Mi se pare absolut normal si vital a elimina orice ti se opune in devenirea ta. Chiar ca om e indicat sa faci acest lucru. La urma urmelor este un lucru natural sa-ti elimini dusmanii, mai ales cei politici. Vi se pare ceva atat de nefiresc din moment ce acest fapt, chiar daca se petrece dupa perdea, se intampla in tarile dvs: Anglia, Franta, SUA – inca de la inceputurile civilizatiei dvs. ? Eu am fost mai onest, doar atat. I-am executat direct”. – votez pentru.
“D-le Goring, sunteti acuzat, printre altele ca ati fost cel care a pus bazele “solutiei finale” – exterminarea evreilor in lagare de concentrare. Recunoasteti acest fapt?” Raspuns: “Domnule procuror, onorata instanta, chiar nu am avut cunostinta de aceste fapte in amanunt, asa cum le prezentati dvs. Vad aca ati rulat pe acest ecran si cateva dovezi filmate. Aceste lagare au existat, intr-adevar la ordinele mele, dar ceea ce s-a desfasurat practic acolo a tinut de delegarea puterii. Cel de-al treilea Reich a fost o putere extinsa. Nu am avut cum sa stiu toate amanuntele. In alta ordine de idei, nutresc o mare parere de rau ca aceste executii au fost in numar atat de mic, in ceea ce-i priveste pe evrei. As fi vrut sa dispunem de mai mult gaz.”. Parafrazand, e mai mult decat valabila aceasta fraza din moment ce nationalitati conlocuitoare ne stranguleaza prin drepturi europene impuse cu forta, in fapt atacand prin manifestari zilnice specifice, tot ce se cheama valori romanesti.
Atunci cand a fost condamnat la moarte prin strangulare a refuzat. A raspuns: “Sunt soldat. Lasati-mi onoarea sa fiu executat de catre un pluton de soldati.”. Instanta nu a tinut cont de aceasta cerinta. S-a sinucis in celula de detentie de la subsolul Palatului de Justitie din Nurnberg cu o fiola de cianura strecurata de sotia sa la ultima vizita. Aceeasi sotie, la putina vreme, ii omoara pe cei patru copii ai cuplului Goring, dupa care se sinucide.
De ce vorbesc astazi de Goring? Pentru ca in afara hedonismului de care a dat dovada toata viata sa, acesta a murit ca un aristocrat – demn, in picioare, nelasandu-se terfelit de marea instanta a lumii civilizate. N-avea cum sa moara altfel, din moment ce s-a nascuit aristocrat, iar in debutul vietii sale a studiat in scoli militare inalte. I-a fost coleg lui Hitler in primul razboi mondial, acolo unde s-au si cunoscut, devenind prieteni apropiati. Pilot de elita, erou al primului razboi mondial, sufera un grav accident aviatic, cu leziuni severe in zona stomacului. Datorita recuperarii indelungate si interzicerii de activitati ce presupun efort, se ingrasa peste poate. Este cel care sta la baza ideii si la administrarea ulterioara a celebrei Luftwaffe – aviatia militara a lui Hitler, a Gestapo-ului – politia secreta, dar si a diviziei de tancuri Hermann Goring Panzerdivision(divizia de blindate și parașutiști), care a luptat în Africa si Sicilia.
Cu toate acestea, a ramas atat in istorie, cat si in constiinta lui Hitler, ca politicianul din perioada interbelica, in Germania deja nazista, ce aduce cele mai multe dintre voturi. Daca nu dupa voturi, cum altfel poate fi judecata valoarea unui politician activ? Acest rotofei ramane intre marii oratori si una dintre putinele aparitii vestimentare spectaculoase de la nivelul fotografiilor membrilor celui de-al treilea Reich.
Hermann Goring a trait, asa cum a si murit – mandru, exuberant, demn, nerespectand reguli vestimentare ci aparand, conform declaratiilor martorilor, la sedintele de consiliu de razboi, mai ales iarna, in pardesie albe cu guler de hermina si cizme inalte mov sau in haine din piele verde, ornate cu pietre pretioase la incheieturi si umar, lungi pana in pamant. Pentru ca i-a pasat de viata lui si numai de a lui, hainele ce ii compuneau garderoba au fost tesute, asa cum arata fotografiile vremii, din materiale pretioase, adaptand pe ici si colo stilul german, cu multe veste din piele si camasi albe supradimensionate, la imaginea cea adecvata a unui conducator de popor.
sursa:domnideromania.ro
