Strada curge de la A la B, intre doua puncte de pe harta. Strada etaleaza, rupe, uneste, rade, plange. Strada te poate face baiat mare daca esti atent. Strada, astazi, mi te arata asa cum esti: mai colorat sau mai tern, cu botine de ultima moda sau cu palarie cu boruri largi, cu pulovere multicolore sau cu pantaloni kaki, adusi si plimbati prin centru de peste mari si tari. Oricum ar fi, iesirea in strada si captarea unei sume de instantanee a fost pentru mine si cei din echipa mea mai mult decat o surpriza placuta: chiar dam dovada de eleganta, de o pedanterie moderata, punctata ici si colo de influentele tendintelor din vitrine.
Da, parem cumva sa ne creem pe zi ce trece, o identitate. Nu, nu exista inca un stil romanesc, asa cum puteai spune despre purtatorii de vestminte masculine din perioada interbelica. Dar fundalul este acelasi: cladiri construite intre 1920 si 1938. Si, cumva, acest decor inspira.
Recreerea cu de-a sila a “micului Paris” e caduca. Ar fi cel putin anacronica. Dar “studiile americane” incep sa aiba dreptate: barbatii sunt din ce in ce mai interesati de aspectul lor: barba, parul, accesoriile, combinatiile cromatice, asortarile fistichii din capitolul: “…uite-te, sunt altfel! Respir prin toti porii “altfel”!”. Iar aceste constatari ma bucura.
Intr-o alta gama, expatii si turistii strainii ies in evidenta de departe. Au “ceva”-ul lor. Ca doar hainele sunt aceleasi. Doar ca atitudinea e total diferita – ceva intre aroganta civilizatiei superioare si relaxarea tipului impacat cu sine. Plus multa bucurie per exemplar. Noi am incadra-o la capitolul naivitate si am incerca, evident, sa-i furam cardurile. Asta e partea noastra de veselie.
Interesant este ca sunt mai multi decat ma asteptam cei care urmeaza cu indemanare indrumarile din capitolul “chic” al vestimentatiei masculine: un cojoc cu maneci retezate peste un pulover din lana cu gluga de un orange pamantiu (vedeta dupa-amiezii), sacouri din reiat, vesta peste sacou (un bravo absolut), ghete inalte in nuante de maro, esarfe ingenios legate la gat, un clasic pardesiu la doua randuri si un duffle-coat. Cel din urma stand semet pe un cetatean italian ce gesticula in cel mai pur stil sudist cu putinta.
Surprinderea instantaneelor descrise s-a facut pe un ger absolut, la un pahar de vin fiert, alaturi de Valentin Niculescu, deja coechipier la Domni de Romania. Cu tot frigul de afara, ne-am retras zambind., excalamand intr-o limba romaneasca aburinda: “….mai este o speranta! Barbatii acestia sunt chiar eleganti!”.
sursa:domnideromania.ro
