Baieti care cresc fara tata

De cele mai multe ori baiatul ramane fara tata in urma separarii parintilor  sau a decesului acestuia. Unii baieti nu si-au cunoscut niciodata tatal. Oricum ar fi, am observat ca majoritatea acestora tind sa devina copii “problema” daca nu se iau in considerare anumite riscuri pe care aceasta situatie le presupune. Asa ca m-am decis sa vorbesc despre punctele sensibile ce apar in cazul baietilor care cresc fara tata, in speranta ca le voi ajuta pe mamele singure sa faca fata mai bine situatiei in care se afla.

Riscul numarul 1: Lipsa unui model masculin

Ca sa intelegem mai bine rolul tatalui, sa ne gandim pentru inceput ca parintele este persoana pe care copilul o imita si pe care si-o ia ca model in primii ani de viata. Copilul isi imita parintii in mod natural, le preia gesturile si felul de a fi, fara sa isi puna problema daca este bine ce face, sau daca isi insuseste trasaturi de caracter pozitive sau negative.

Parintii ne transmit si primele notiuni legate de identitatea noastra de sex. De la tata baiatul invata cum sa te porti ca un barbat, si de la mama fetita invata ce inseamna sa fii o femeie. Cand tatal lipseste insa, baiatul nu mai are cu cine sa se identifice. Ii este greu sa stie cum anume sa fie, in lipsa unui model de urmat.

In acest caz, situatia se poate ameliora daca mama reuseste sa introduca in anturajul baiatului un barbat pe care copilul sa il preia ca model. De asemenea pe baiat il ajuta foarte mult sa i se prezinte tatal intr-o maniera pozitiva, pentru ca in felul acesta ii este dat ca exemplu, si el isi face o idee despre ce anume inseamna sa fie un barbat. Cel mai fericit caz este cel in care mama isi gaseste un nou partener, pe care copilul il accepta si il ia ca model.

Riscul numarul 2: Furie si vinovatie

Acest risc apare in cazul in care au existat conflicte intre parinti, si mama a ramas cu resentimente fata de fostul sot. Mama il va prezinta pe tatal copilului intr-o maniera negativa, ca pe un anti-model, spunand numai lucruri rele despre el. In acest caz baiatul traieste un adevarat conflict, pentru ca pe de o parte are tendinta naturala de a-si urma tatal, iar pe de alta parte stie ca daca face acest lucru, este respins si dezaprobat de mama.

Copilul este asadar prins la mijlocul conflictului intre parinti, si el este cel care “incaseaza” loviturile dintre ei. El este impartit intre dorinta de a-i face pe plac mamei si dorinta de a-l urma pe tata. Coalitia cu unul dintre ei inseamna inevitabil o tradare a celuilalt, adica vinovatie si neliniste.

Acest conflict deseori este amplificat de certurile continue intre parinti, chiar si dupa ce au divortat, iar copilul este pus in situatia sa aleaga intre mama si tata. Sper ca va imaginati ce lupta se da in interiorul copilului, si ca intelegeti de ce devin nelinistiti, irascibili si agresivi cu cei din jur.

Cred ca prioritatea in acest caz este sa scoateti copilul din mijlocul conflictelor. Cearta intre parinti nu ar trebui sa il priveasca, caci il tensioneaza si il sperie. Mamele ar trebui sa isi gaseasca alte persoane carora sa le spuna dificultatile lor in relatia cu partenerul, caci copilul are nevoie sa stie ca tatal lui este un om normal, un model de urmat, si nu un om agresiv, iresponsabil, nebun sau alte insulte pe care mama i le adreseaza tatalui de fata cu copilul (valabil si in cazul tatilor care isi ponegresc nevestele).

Oricum copilul trece prin perioade dificile cand parintii se cearta, daca il mai si intoxicam cu “confidente” despre cat de oribil este celalalt parinte, s-ar putea sa fie prea mult pentru el.

Riscul numarul 3: Insecuritate

In mod normal cand un copil se simte amenintat, cauta protectie de la parinti, in special de la tata. Chiar daca nu il apeleaza prea des, simpla idee ca exista cineva care sa il apere il linisteste pe copil. A spune “il chem pe tata” inseamna pentru copil “am pe cine sa ma bazez in caz de primejdie”.

Baietii deseori fac intre ei jocuri de putere, vor sa isi demonstreze care e cel mai tare, si apelarea la tata este un avantaj in plus. Baietii care cresc fara tata nu au acest avantaj, si deseori se simt inferiori in aceasta lupta. Mai mult, ei pot trai intr-un mod mult mai dramatic amenintarile din exterior, pentru ca se tem ca nu le  vor face fata,  si se simt vulnerabili cand nu au la cine apela.

In acest caz ” o chem pe mama” este doar partial o solutie pentru ei, caci mama nu este un simbol al fortei. Solutia este si in acest caz gasirea unui barbat care sa preia rolul de protector, care sa il asigure pe baiat ca in cazul unei probleme poate apela oricand la el.

Riscul numarul 4: Dependenta fata de mama

Cand copilul isi pierde un parinte, se teme foarte tare sa nu il piarda si pe celalalt. Aceasta nesiguranta il face sa se apropie si mai mult de mama, de care este foarte legat, si sa se cramponeze de ea, cerand in permanenta atentie, dovezi de dragoste, mangaieri, etc.

Dependenta este deseori accentuata chiar de mama, care dintr-un surplus de afectivitate neimpartasita, are tendinta sa il alinte, sa il supraprotejeze, si sa il tina strans lipit de ea, caci el este sprijinul ei emotional. Unele mame chiar spun ca nu le mai trebuie un alt partener, si ca se vor dedica in totalitate cresterii copilului.

In consecinta, in loc sa se desprinda de mama pentru a deveni un mic barbat (tendinta fireasca a oricarui baiat), acesta va ramane un copil dependent de ea.

In acest caz este foarte important ca mama sa realizeze cat este de important ca baiatul sa se descurce singur si sa invete sa se poarte ca un barbat, si sa ii incurajeze toate actiunile spre independenta si responsabilitate ale baiatului.

Riscul numarul 5: Copilul face numai ce vrea el

Cum tatal este absent, baiatul are un rol privilegiat fata de mama, care isi revarsa toata afectiunea fata de el (daca nu isi gaseste un nou partener). Deseori relatia intre el si mama nu mai este ca de la mama la fiu, ci de la egal la egal. Investit cu aceasta putere, copilul va cauta sa faca numai ce vrea el, si daca mama incearca sa ii puna interdictii el va raspunde cu incapatanare, opozitionism si chiar cu sfidare.

Este foarte important ca mamele sa incerce sa isi pastreze autoritatea in fata copilului, caci el inca nu este capabil sa faca ce e mai bine pentru el, ci va prefera activitatile placute in locul celor utile. Mai mult, cum tatal (in general cel ce impune reguli) este absent, mama va trebui sa preia si aceasta responsabilitate fata de fiul ei.

Mamele care trebuie sa isi creasca singure baietii au dificila sarcina sa fie si pline de iubire, dar si ferme in impunerea de reguli. Ele sunt si cele care il asigura pe baiat ca se pot simti in siguranta, dar il si incurajeaza sa se desprinda de ele si sa devina independenti. E ca si cum au un cumul de functii, de mama si tata in acelasi timp. Asadar este de inteles de ce multe dintre ele nu reusesc sa faca fata situatiei.

A-ti creste baiatul fara ajutorul unui partener este un lucru dificil, insa exemplele pozitive de mame care s-au descurcat in aceasta situatie ma fac sa cred ca este nevoie doar de tact si responsabilitate pentru a face fata acestei provocari.

sursa:psihologpentrucopii.ro