Totalul afișărilor de pagină

joi, 20 octombrie 2011

Pozitia ghiocelului



Cu 25 de ani in urma, era vorba despre un ghiocel pe care il lipeai alaturi de fotografia ta, la grupa mare a gradinitei si pe care seara il daruiai mamei. Era un gest devenit popular, de la stadiul initial de intim. Caci era vorba de egalitate si toti trebuia sa avem aceiasi poveste. Povestea tinutelor identice, a cravatelor de pionier, a carourilor de pe uniforme si a celorlalte 100 de elemente ce ne-au definit copilaria.
Mama a imbatranit. Si-a ta si-a mea. Dupa ani intregi de exersare a socialismului stiintific, astazi nu mai intelege nimic. Nu i se mai leaga. Si doar a vazut lumea. Cu bune si cu rele, cu sau fara uniforme, cu sau fara “domnii de la cadre”, cu sau fara “tatuc”. Incerc s-o feresc de urateniile lumii asteia si sa-i explic ideea, subliniata magic de Tutea, ca “….a ramane socialist si a crede in egalitatea de sanse, dupa ce-ai implinit 30 de ani, e o dovada de retard.”.
Accept lupta in toate formele ei. Mai ales atunci cand plec inarmat, crezand naiv in sanse egale. Si ma imbrac corect, asa cum te sfatuiesc s-o faci. Asta inseamna o tinuta adecvata pentru orice ocazie care ti s-ar ivi in planul de a doua zi. Deghizat astfel poti pleda ce personaj alegi tu sa fii. Caci interlocutorul tau va sti despre tine exact ceea ce-i zici tu. O cravata aleasa gresit sau o pereche de pantofi ce sunt mai putin decat impecabili le va distrage in sens negatriv atentia si vei pierde puncte.
Exersarile acestea iti sunt necesare intre 20 si 30 de ani pentru supravietuire. In rastimpul acesta e bine sa asculti foarte mult. Si sa taci. Sa zambesti entuziast si sa te faci ca faci. Dar urechea sa-ti fie plecata de jur-imprejur. Cine stie, poate la masa de alaturi e chiar un personaj de la care ai ce invata. Uita-te atent si genereaza, in afara prieteniilor de sambata seara, tovarasii interesate. Iti va fi de folos mai tarziu. In lipsa de fonduri de investit, investeste in oameni.
Vei spune ca ai urmat reteta aceasta, tocmai ai trecut de 30 de ani si nu vezi lumina. Nici macar de 8 Martie. Reteta ar fi functionat linear ascendent intr-o lume normala. Aici, local, e o bula atemporala. Foarte functionala in felul ei, dar o bula. Singurele elemente la care te poti raporta sunt, in continuare, cele vizuale: tinutele. Nu face rabat de la acestea. Si nu neaparat pentru a te aseza la masa si a vorbi decent, “cersind” atentie. Nu. E un altfel de vreme – vremea in care, daca ai curaj, te duci cu pas apasat spre centrul localului plin de oameni si-l executi in public pe cel ce se considera sef. Ramane astazi cam singura cale pentru a prelua puterea. Caci toate celelealte elemente inconjuratoare vor pleca fruntile intru ascultare dintr-o singura ratiune – frica.
Nu e neaparat un monolog ce incita la violenta. Textul poate avea aplicatie directa asupra gandurilor tale. Incearca sa-l anihilezi din mintea ta pe cel ce te pune in fiecare dimineata in pozitia ghiocelului, invocand varii motive. Iar daca gestul va fi destul de brutal si neasteptat, restul sinapselor vor reactiona in consecinta. Vor incepe sa te asculte pe tine, iar nu pacla mocirloasa de factori exteriori.
De 8 Martie ma uit la mama. A facut totul ca la carte. A urmat caile cele drepte – profesionale, familiale, sociale. Si-a platit zi de zi ce avea de platit, ca persoana “inmatriculata” in acest stat. Si, conform unui  algoritm bine definit, e un pensionar in marea masa de pensionari ai acestui sistem. Nu-i e rau, dar n-o vad plimbandu-se in jurul lumii, asa cum o fac pensionarii tarilor pe care le-am tot vizitat. In esenta nu are parte de nimic din ceea ce a platit anticipat.
Nu ma servesc decat de exemplul ei. De ce as mai plati ceva pentru simplul fapt ca sunt “inmatriculat” aici? Eram nascut si fara certificatul lor de nastere. Exist si fara CNP. Iar daca nu pentru alta ratiune, macar de dragul mamei, voi incerca, corect imbracat, sa razbun timpurile. Sustin cu mana pe reverul stang ca e vremea ta. E vremea sa te duci in costumul tau impecabil si sa-i executi. In mod public si asumat. Caci ei nu conteaza, iar pensia ta nu va sa vina. Niciodata. Timpul chiar nu este despre trecut sau viitor, e despre acum.

sursa:domnideromania.ro

Haina de origine militara


Uniforma militara a facut mereu sa se intoarca capetele. Pentru ca ei sunt eroii, luptatorii. Asta in legendele poporului. Unii, activi sau veterani, nu cred ca au inteles nici astazi de ce au luptat. Dar istoria califica astfel de situatii, iar nu noi.
Uniformele s-au intors acasa de pe front. Nu au mai fost predate la garnizoana. Erau din lana groasa, vatuite pe interior si tineau de frig. Asta, pe la noi. Prin alte parti, regimentele de garda sau ofiterii din marina au pastrat din vechea uniforma, spre semn de recunoastere, blazerul. De obicei de culoare inchisa ( in varianta sa cea mai  populara navy-blue, cu nasturi de argint sau bronz masiv) a fost peste ani, mai ales dupa cel de-al doiela razboi mondial, o piesa de rezistenta in garderoba masculina. Fiind un reper atat de important voi face vorbire despre el intr-un post separat. Chiar isi merita atentia.
Astazi facem vorbire insa despre haina de origine militara. Originea e stabilita. Ce o caracterizeaza? Versatilitatea – 3, 4 buzunare, in care poti arunca ce vrei si ce nu vrei, gulerul gen tunica sau cu rever rasfrant, ce se inchide pana sus, bareta din talie pentru unele modele. Concluzie: nu patrunde vantul si chiar nu ti-e frig. Daca vatuiala lipseste, nu insistati cu o military jacket in zilele friguroase de iarna.
Apreciez in materie colectia celor de la Burrbery Prorsum de acum ceva vreme. Incadrarea in tendinte a fost cea a sezonului. Lucru care m-a lasat rece. Dar hainele au avut acel ceva din specia originara. Nu stiu daca a fost vorba de texturi (baietii astia chiar nu fac rabat la calitate) sau de varietatea de lungimi, dar, per all, a fost o linie reusita.
As imbraca o haina de origine militara chiar si numai sa privesc spre dreapta sau spre stanga si sa vad epoletii. Nu stiu daca e semn de masculinitate sau cocosism, dar dau o nota shic intregului ansamblu. Iar cei tineri nu au ezitat sa achieseze la idee.
Imaginea ar trebui sa fie completata de pantaloni, incaltaminte si accesorii pe masura. Puteti pastra o suma simpla a elementelor sau puteti aduga culori. Stilul military, daca nu este dus la extrem, insemnand imbracaminte din material “camuflaj”, chiar are o nota funky.
Nu uitati ce puneti in picioare. Vorbim de un soldat. Soldatul urban. El paseste apasat hotarat, gata de conflict. Picioarele incaltate adecvat, dau nota de varf a stilului. Asa ca nu evitati, sub nici o forma bocancii. Daca gama de haine de acest gen acopera cromatic kaki-urile, in toate nuantele, puteti apela cu incredere la bocanci cu tenta soldateasca pe negru sau maron.
Daca ar fi sa ramanem in nota de gala, pastrand stilul, as apela la tunica. Are istoria ei si initial facea diferenta intre ofiter si soldat. In timp, am observat cum a inceput sa urce pe scena prezentarilor de moda. La un rand de nasturi (bumbi) sau la doi, ramane un reper. Le gasiti in variante restilizate aici, adica dincolo da Canalul Manecii.
In cealalta extrema, armata si insemnele ei sunt purtate in semn de afront fata de tot ce inseamna statutar, sablonar, obedient. Si ii respectam si pe ei. Poarta haina militara.
Elemente de identificare ale hainei militare si-au facut usor loc atat in zona camasilor cat si a puloverelor. Nu fac parte din categoria de elemente formale ale garderobei, dar pot fi purtate fara probleme in week-end sau la partidele de vanatoare si pescuit.
Am pastrat pentru finalul povestirii de astazi cateva imagini cu barbati sud-europeni, italieni get-beget, ce au imbinat fericit haina de origine militara cu alte piese vestimentare. Vi le recomand cu incredere.
Pentru ca variatiunile pe tema data sunt destul de consistente, ne vom aminti de haina de origine militara si la capitolul paltoane. Ca sa ma crezi pe cuvant pana atunci, iti arat cu degetul paltonul scurt la doua randuri (peacot), ce-si are originile in vechile gabardine marinaresti. De o eleganta aparte.
Nu uita. Esti soldat. Timpul e pretios. puncteaza cu ceva la incheietura mainii stangi sau drepte. Iti recomand Bell&Ross. E in prima linie.





sursa:domnideromania.ro

Pardesiul din molton


Observ ca frigul nu se lasa. Din acest motiv incerc sa te imbrac cat mai gros, cel putin o perioada.
Si pentru ca vine week-end-ul, iar costumele se vor odihni cel putin doua zile, te las sa-ti acoperi trupul infrigurat cu pardesiul zilei – pardesiul din molton.
Nu stiu, dar n-as crede, ca iti e o imagine foarte cunoscuta.
O sa intru putin in detalii ca sa-i intelegi povestea.
Poate, in felul acesta, il vei indragi la fel de mult ca mine.
Istoria lui incepe, conform analelor, intr-o mica provincie din Belgia – Brabant, intr-un mic orasel, Duffel-Zandhoven, acolo unde se procesa si materia prima pentru acest model, respectiv lana de oaie. Undeva pe la sfarsit de secol XIX.

Lucrurile au evoluat in timp, iar materialul a fost finisat spre obtinerea unor fibre de lana mai elaborate din care a rezultat sibirul – (in engleza duffel - dupa numele orasului), sub forma unei tesaturi asprte si calduroase.
In 1890, asa cum spuneam, in Belgia, John Partridge a inceput timid fabricarea lor.
N-ar fi sperat vreodata ca acest gen de haina, pe care il croise pentru nevoile localnicilor infrigurati, va ajunge chiar in dotarea armatei britanice.
Generalukl Montgomery o purta ca semn al fraternizarii cu trupele dislocate la locurile celebrelor batalii ale celui de-al doilea razboi mondial.
Generalul ramasese un domn chiar la varsta senectutii.
Acest gen de pardesiu a primit si alte denumiri: polish coat sau convoy coat, in functie de purtator sau functionalitatea sa pentru un grup determinat. De obicei in mediu militar.
Odata cu sfarsitul razboiului, civilii au preluat aceasta haina calduroasa in tinuta de zi cu zi.
Este inca un reper in garderoba masculina, din moment ce stocul de haine ramas dupa razboi a fost vandut in anii ’50 si ’60 in totalitate.
Unii producatori s-au gandit si chiar au aplicat cu succes varianta producerii si vinderii modelului la scara larga. Cu rezultate pe masura.
O recunosti dupa urmatoarele elemente:
Gluga, pe care unii o trateaza ca semn al unei radacini mai vechi a pardesiului de fata, respectiv vesmintele calugarilor
E atat de larga, incat sa permita purtarea pe sub ea a unei caciuli.
Gulerul suprainaltat, pentru protectie suplimentara.
Baretele de inchidere din zona gatului, asigura o etansare perfecta a materialului cusut in exces la gluga si feresc astfel purtatorul de intemperii sau frig.
Nu mai e nevoie sa porti un fular.
Inchiderea specifica se face cu brandemburgi – nasture de os, de forma alungita.
Daca ai sa vorbesti despre acest gen de haina cu un englez, iti va spune ca el isi incheie duffel coat cu walrus teeth (dinti de morsa) – denumire data datorita, din nou, formei acestora.
Cate culturi, atatea denumiri.
Multi se plang ca acest gen de nasture este incomod. Sustin contrariul – sunt mai comozi la inchidere decat un nasture obisnuit.
Cea clasica are 4 nasturi.
Fa o proba. In plus, in variantele restilizate de haina de sibir, nasturii migreaza intr-o parte sau in cealalta a pieptului. Detalii.
Tu esti la inceput. Pastreaza-i central.
Vei regasi cate un nasture si la nivelul mansetei, pentru o mai buna etanseizare.
Frontal are aplicat doua buzunare, de obicei cu clapa, destul de generoase ca volumetrie.
Lungimea caracteristica este de trei sferturi.
Captuseala interioara este din tartan – il recunosti dupa imprimeul in carouri. Dar poate lipsi si fii inlocuit de un simplu material de atlas. E corect in ambele variante. Caldura sa tina.
Unii creatori au scurtat-o si ea s-a transformat in jacheta.
Ramai la clasici. E un sfat prietenesc.
Ti-am adus suma de argumente functionale, pentru care poti incadra acest gen de haina ca una din primele optiuni pentru weekend-urile reci.
Coloristica este diversa: negru, albastru – in diverse nuante, marouri, burgund.
Chiar si galben. Zambesc. E trecator.

Ramane insa ca piesa de baza, pentru acest reper, pardesiul de molton de la Gloverall, firma ce le produce inca de la 1950.
Culoarea clasicului monty coat (dupa numele generalului) ramane culoarea nisipului – camel.
Sustin ca vei reusi cu greu sa o alaturi unei tinute elegante. Dar nu e imposibil.
Ramane sa o porti in timpul tau liber.
Si nu incerca sa pacalesti – singurul material din care este croita este sibirul (un soi de lana aspra ce-l face atat de calduros). Nu te lasa pacalit de plasticuri. Evita-le. Desi pare foarte similar.
Ce as accepta cu placere din variatiunile pe tema data, ar fi cojoacele ce imita acest stil. Si cel putin pentru inovatie. Si pentru toata lumea.
M-ai putea blama pentru ca tocmai ti-ai adus aminte ca ai vazut un astfel de pardesiu in filme, ca si parte a vestimentatiei adolescentilor din colegiile si universitatile de afara.
Nimic mai adevarat. Isi demonstreaza, in plus versatilitatea.
Ba chiar te poti extinde catre esaloanele de varsta si mai mica. Si te poti apuca devreme de purtarea ei. Iti da tata voie.

Joaca adecvata, chiar cu vestimentatia, nu face decat sa te pregateasca de viitoarea atitudine de “om mare”.
Unora le place mult joaca. Si raman copii o viata. Ii vezi in fiecare zi.


sursa:domnideromania.ro