Totalul afișărilor de pagină

joi, 20 octombrie 2011

Pozitia ghiocelului



Cu 25 de ani in urma, era vorba despre un ghiocel pe care il lipeai alaturi de fotografia ta, la grupa mare a gradinitei si pe care seara il daruiai mamei. Era un gest devenit popular, de la stadiul initial de intim. Caci era vorba de egalitate si toti trebuia sa avem aceiasi poveste. Povestea tinutelor identice, a cravatelor de pionier, a carourilor de pe uniforme si a celorlalte 100 de elemente ce ne-au definit copilaria.
Mama a imbatranit. Si-a ta si-a mea. Dupa ani intregi de exersare a socialismului stiintific, astazi nu mai intelege nimic. Nu i se mai leaga. Si doar a vazut lumea. Cu bune si cu rele, cu sau fara uniforme, cu sau fara “domnii de la cadre”, cu sau fara “tatuc”. Incerc s-o feresc de urateniile lumii asteia si sa-i explic ideea, subliniata magic de Tutea, ca “….a ramane socialist si a crede in egalitatea de sanse, dupa ce-ai implinit 30 de ani, e o dovada de retard.”.
Accept lupta in toate formele ei. Mai ales atunci cand plec inarmat, crezand naiv in sanse egale. Si ma imbrac corect, asa cum te sfatuiesc s-o faci. Asta inseamna o tinuta adecvata pentru orice ocazie care ti s-ar ivi in planul de a doua zi. Deghizat astfel poti pleda ce personaj alegi tu sa fii. Caci interlocutorul tau va sti despre tine exact ceea ce-i zici tu. O cravata aleasa gresit sau o pereche de pantofi ce sunt mai putin decat impecabili le va distrage in sens negatriv atentia si vei pierde puncte.
Exersarile acestea iti sunt necesare intre 20 si 30 de ani pentru supravietuire. In rastimpul acesta e bine sa asculti foarte mult. Si sa taci. Sa zambesti entuziast si sa te faci ca faci. Dar urechea sa-ti fie plecata de jur-imprejur. Cine stie, poate la masa de alaturi e chiar un personaj de la care ai ce invata. Uita-te atent si genereaza, in afara prieteniilor de sambata seara, tovarasii interesate. Iti va fi de folos mai tarziu. In lipsa de fonduri de investit, investeste in oameni.
Vei spune ca ai urmat reteta aceasta, tocmai ai trecut de 30 de ani si nu vezi lumina. Nici macar de 8 Martie. Reteta ar fi functionat linear ascendent intr-o lume normala. Aici, local, e o bula atemporala. Foarte functionala in felul ei, dar o bula. Singurele elemente la care te poti raporta sunt, in continuare, cele vizuale: tinutele. Nu face rabat de la acestea. Si nu neaparat pentru a te aseza la masa si a vorbi decent, “cersind” atentie. Nu. E un altfel de vreme – vremea in care, daca ai curaj, te duci cu pas apasat spre centrul localului plin de oameni si-l executi in public pe cel ce se considera sef. Ramane astazi cam singura cale pentru a prelua puterea. Caci toate celelealte elemente inconjuratoare vor pleca fruntile intru ascultare dintr-o singura ratiune – frica.
Nu e neaparat un monolog ce incita la violenta. Textul poate avea aplicatie directa asupra gandurilor tale. Incearca sa-l anihilezi din mintea ta pe cel ce te pune in fiecare dimineata in pozitia ghiocelului, invocand varii motive. Iar daca gestul va fi destul de brutal si neasteptat, restul sinapselor vor reactiona in consecinta. Vor incepe sa te asculte pe tine, iar nu pacla mocirloasa de factori exteriori.
De 8 Martie ma uit la mama. A facut totul ca la carte. A urmat caile cele drepte – profesionale, familiale, sociale. Si-a platit zi de zi ce avea de platit, ca persoana “inmatriculata” in acest stat. Si, conform unui  algoritm bine definit, e un pensionar in marea masa de pensionari ai acestui sistem. Nu-i e rau, dar n-o vad plimbandu-se in jurul lumii, asa cum o fac pensionarii tarilor pe care le-am tot vizitat. In esenta nu are parte de nimic din ceea ce a platit anticipat.
Nu ma servesc decat de exemplul ei. De ce as mai plati ceva pentru simplul fapt ca sunt “inmatriculat” aici? Eram nascut si fara certificatul lor de nastere. Exist si fara CNP. Iar daca nu pentru alta ratiune, macar de dragul mamei, voi incerca, corect imbracat, sa razbun timpurile. Sustin cu mana pe reverul stang ca e vremea ta. E vremea sa te duci in costumul tau impecabil si sa-i executi. In mod public si asumat. Caci ei nu conteaza, iar pensia ta nu va sa vina. Niciodata. Timpul chiar nu este despre trecut sau viitor, e despre acum.

sursa:domnideromania.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu