Totalul afișărilor de pagină

duminică, 23 octombrie 2011

Tendinţe Toamnă/Iarnă 2011-2012 : accesorii femei


Pantofi/Botine/Cizme
Acest sezon este unul al revenirii , al reinterpretării unor piese clasice dar stilizate modern şi cu un uşor iz de futurism. Vedete pentru Toamnă/Iarna 2011-2012 sunt pantofii , botinele şi cizmele ascuţite . De asemenea un alt detaliu des intâlnit la încălţămintea acestui sezon sunt şireturile . Culorile predominante :  alb , negru , roşu şi maro .  

 

Genţi  
Accesoriului care ar trebui să scoată în evidenţă orice ţinută ( sau să o salveze J ) trebuie să-i oferiţi deosebită atenţie în acest sezon . Se tinde spre minimizarea acestuia , spre o dimensiune practică şi uşor de purtat. Toartele sunt din ce în ce mai scurte sau chiar deloc . Nuanţele indicate : negru , roşu , galben , maro .


Mânuşi
Acest sezon marile case de modă au propus atât mânuşi fără degete , mânuşi scurte dar şi lungi . Materiale : tricot şi piele . Un sfat : accesorizaţi peste cu o brăţară sau un ceas.  J


Pălării
Anii 60 şi 70 ,  perioadele care au influenţat major colecţiile acestui sezon , sunt reprezentaţi cu succes de către pălării : pălăria cu bor mare (vezi Gucci , Lanvin , Christian Dior ) , pălăriile de inspiraţie militărească ( Louis Vuitton , Prada ),  pălăriile ruseşti de blană .


Curele
Accesoriul de talie acest sezon îşi retrăieşte utilitatea pe care nu a avut-o de la inventarea lui . Cureluşe subţiri sau centuri late ,toate accentuează talia şi evidenţiază feminitatea tinutelor .


Fulare
În acestă Toamnă/Iarnă fularele „infinity” şi gulerele de blană sunt cele mai întâlnite accesorii pentru gât .

Tendinţe Toamnă/Iarnă 2011-2012 : 5 piese must-have pentru bărbaţi !



Pentru acest sezon , în urma unui research aprofundat în marile magazine de fashion dar şi prin prisma celor văzute în show-urile de modă , cele 5 piese indispensabile unui bărbat care se respectă sunt :
- Jacheta Aviator sau „Leslie Leroy Irvin” (denumirea vine de la numele inventatorului - aviatorul care a inventat şi paraşuta) .
( Sursa foto : www.zara.com )

La origini această jachetă a fost creată din blană de oaie şi deservea aviatorii în timpul zborului în perioada celui de-al II-lea Război Mondial.  Popularizarea aviatorilor şi prezentarea lor ca adevaraţi eroi , a făcut ca această jachetă să fie cerută de către oamenii de rând şi fabricată în serie din anul 1979 .Variantele întâlnite azi diferă puţin de original ca materiale (blană de oaie /piele îmlănită sintetic/piele ecologică/fâş ) ,croi (clasic/cambrat) şi detalii ( guler normal , rever , catarame , patent etc. ) , însă poartă aceaşi denumire de jachetă aviator .
Găsiţi astfel de jachete la Zara la 399 RON (piele ecologică) , la Takko la 129 RON (sintetic) , la C&A de la 299 RON (piele naturală îmblănită) , la Bershka (piele ecologică) , la H&M la 159 RON (fâş ) .
- Ghetele „Desert Boots” (cu istorie şi ele ca şi jacheta amintită) 
( Sursa foto : www.zara.com )

Au fost lansate spre producţie în anii 50 de către Nathan Clarks , acesta inspirându-se din încălţămintea soldaţilor americani aflaţi în misiune în zonele deşertice . Caracteristica principală este materialul din care sunt realizate ( pielea întoarsă ) dar şi lipsa de cusături de pe suprafaţa bombeului şi a caputei .(partea frontală a ghetei) . Le recomand în culori precum : cognac , gri , maro sau bleumarin .
Găsiţi „Desert Boots” la Zara (de la 279 RON) , Clujana ( de la 199 RON) , H&M  (la 159 RON ) , Benvenutti (de la 269 RON) .
- Imprimeul Jaqcuard ( e cunoscut şi sub numele de imprimeu nordic) sau imprimeul Fair Isle 
( Sursa foto : www.hm.com )

Fie că este vorba de pulovere , cardigane , fulare sau căciuli , piesele cu imprimeu Jacquard/Fair Isle sunt versatile , se asortează uşor şi dau un aer „Oldies but goldies” purtătorului .
Item-uri cu imprimeu Jacquard şi Fair Isle găsiţi la C&A ( Căciuli de la 24,90 RON , Mânuşi de la 24,90 RON , Fulare de la 49,90 RON ) , la H&M (Căciuli de la 24,90 RON , Fulare de la 89,90 RON , Pulovere de la 99 RON , Cardigane de la 129 RON ) , Zara ( Căciuli de la 59,90 RON , Pulovere de la 199 RON , Cardigane de la 229 RON ) .
Pantalonii cu turul lăsat ( Low Rise Pants / Wide Trousers ) 
( Sursa foto : www.hm.com )

Nu mă refer aici la „blugii” de rapper ci la pantalonii Chinos , casual sau chiar de costum . Au făcut furori în show-ul celor de la D&G şi marii retail-eri au considerat că trebuie aduşi pe piaţă . Purtaţi la teneşi , ghete Desert Boots sau pantofi , cu siguranţă veţi capta atenţia. Nuanţe recomandate : camel , mustard , burgundy .
Se găsesc la : Bershka ( de la 109 RON ) , la H&M ( de la 129 RON ) , Zara ( de la 189 RON ) .
- Ochelarii „Fake” (sau cu lentile transparente)
( Sursa foto : www.zara.com )

Ştiu : i-au contestat mulţi , e un trend deja expirat blahblah însă „se ţine bine” .Dovada? Sunt prezenţi pe rafturile magazinelor . Fie că optezi pentru clasici Reader pe negru , fie că alegi un model mai îndrăzneţ ( viu colorat sau cu imprimeu leopard ) cu siguranţă vei fi văzut cu alţi ochi .
Ochelari cu lentile transparente găsiţi la : C&A (19,90 RON ) , H&M ( 29,90 RON) Bershka (49,90 RON ) , Zara ( 99 RON ) .


În concluzie : aceste piese pot fi purtate împreună, dar se pot crea şi alte outfit-uri pornind de la ele. Fiţi creativi şi în trend!

sursa:http://modasicevamaimult.blogspot.com/

Experimentul ochi albastri - ochi caprui


“Rasismul este o consecinta in plus a ignorantei.” - Marcio Barrios

 

Desfasurarea eperimentului
Experimentul lui Jane Elliott, realizat pentru prima oara in 1968, a aratat un lucru pe cat de simplu, pe atat de cutremurator: folosindu-se foarte putine cuvinte, aspecte nesemnificative ale fiintei umane pot fi percepute ca fiind cardinale in aprecierea semenilor.
In seara zilei de 4 aprilie 1968, activistul pentru drepturile populatiei de culoare si laureat al Premiului Nobel pentru pace in 1964, pastorul baptist Martin Luther King Jr., a cazut victima unui asasinat in Memphis, Tennessee. A fost un eveniment ce a incordat teribil o atmosfera oricum foarte tensionata dintr-o America a anului 1968 macinata de razboiul din Vietnam si de numeroase conflicte rasiale.
La o zi dupa ce Martin Luther King Jr. a fost asasinat, Jane Elliott, profesoara de scoala generala, a vrut sa-i invete pe elevii ei de clasa a treia despre rasism. In locul unei discutii lungi si monotone despre acest subiect, s-a gandit ca ar fi mai bine sa le arate copiilor ce inseamna rasismul recurgand la un experiment care a ramas celebru. 


Elliott i-a incurajat pe elevi sa discute despre cum a fost posibil sa se intample ceva atat de groaznic ca asasinarea lui Martin Luther King Jr., intrebandu-i daca au habar cum este sa te simti altfel decat alb in America. Copiii s-au aratat dornici sa invete asa ca Elliott a stabilit regulile jocului.
Metoda sa a fost de a-si imparti elevii, toti albi, in 2 grupuri pe baza culorii ochilor: albastri sau caprui (cei cu alte culori au mers in grupul cu nuanta cea mai apropiata de nuanta ochilor lor). Elliott a incurajat, intr-o prima faza, o atitudine de superioritate din partea celor cu ochi albastri, spunandu-le acestora ca a avea ochi albastri e semnul inteligentei superioare a “purtatorilor”, drept pentru care acestia merita anumite privilegii.
Figura autoritara reprezentata de doamna Elliott ofera elevilor un scenariu conform caruia copiii cu ochi albastri sunt mai buni, mai inteligenti, mai indemanatici, in care acestia sunt favorizati in ceea ce priveste durata pauzelor, accesul la locurile de joaca din curtea scolii sau accesul la apa potabila. Micutilor cu ochi caprui li se interzice sa bea apa alaturi de ceilalti, li se impune sa poarte pe unul din brate niste banderole, ca semn al inferioritatii decretate de doamna Elliott si, de asemenea, doar celor cu ochi albastri le este permis sa ceara portii suplimentare in timpul meselor.
Copiii cu ochi caprui trebuiau sa foloseasca aceeasi cana pentru a bea apa, sa manance dupa ceilalti copii si sa merga la baie dupa ce fusesera ceilalti, nu aveau voie sa vorbeasca cu copiii cu ochi albastrii. Erau considerati cei care faceau toate lucrurile rele si invatau mai greu. Experimentul a durat o zi intreaga insa dupa numai 15 minute, Elliott vedea schimbarile care se petreceau in randul copiilor. Copiii cu ochi albastri se credeau superiori iar cei cu ochi caprui deveanu nesiguri si intimidati. 
In foarte scurt timp cei defavorizati devin foarte tristi si se izoleaza de ceilalti. Apar porecle precum “albastruii” sau “maroniii” si chiar incep sa fie folosite stereotipii de limbaj si atitudini discriminatorii venite din zona elevilor cu ochi albastri. Se isca si un conflict. Unul dintre copiii cu ochi caprui isi loveste colegul care cu doar 15 minute in urma ii era foarte apropiat pentru simplul motiv ca acesta il numise “brownie”, termen care deja capatase o conotatie peiorativa pe care baietelul agresat verbal o compara cu cea asociata termenului “negro”- termen folosit in cazul populatiei americane de culoare.
Devine evident faptul ca un grup de copii extrem de comunicativi, cooperanti si prietenosi isi schimbase in doar cateva zeci de minute comportamentul doar pentru ca mediul social in care se miscau isi modificase in mod radical caracteristicile.
Copiii cu ochii albastri erau dominanti, aroganti, critici si se considerau mult mai inteligenti. Iar convingerea era atat de puternica incat copiii care pana atunci aveau probleme cu cititul acum erau foarte cursivi. Iar copiii cu ochii caprui care erau unii dintre cei mai inteligenti din clasa, dintr-o data au devenit prostuti, inspaimantati, frustrati, furiosi, cu resentimente si fara incredere de sine.
A doua zi rolurile se inverseaza si comportamentele celor doua grupuri se modifica in consecinta. Din punctul de vedere al profesoarei cel mai interesant aspect monitorizat de ea este faptul ca in ambele zile ale exercitiului, cei “marcati” ca fiind inferiori au dezvoltat comportamente de elevi realmente inferiori, cu rezultate inferioare celorlalti la jocurile de grup si testele de verificare administrate, pe cand elevii “superiori” au excelat in activitatile lor si au dezvoltat atitudini discriminatorii fata de grupul defavorizat.
Copiii timizi de altadata au devenit extrem de comunicativi, chiar cu veleitati de lideri, in momentul in care au fost “investiti” cu atribute de superioritate, in timp ce micuti care pana la exercitiu se incadrau printre cei mai isteti si mai expansivi au devenit retrasi si supusi din ce in ce mai des erorilor.
Lectia lui Jane Elliott despre discriminare, care se finalizeaza in dupa-amiaza celei de-a doua zile cu o discutie prelungita in care micutii trag invatamintele necesare si redevin un colectiv cald si unit, a avut in mod cert rezultate si efecte pozitive, schimband modul in care copiii intelegeau conceptele de discriminare si interpretau prejudecatile de orice natura.
Cand isi intrasera in roluri, copiii imitau comportamentul parintilor, oamenilor maturi din jur, ceea ce vazusera la televizor. Nu era nevoie sa existe minoritati in comunitatea lor ca sa stie ce inseamna rasismul si sa-l practice. Acesti copii stiau fiecare sterotip pe care il auzisera despre persoanele de culoare, cu toate ca in zona lor nu existau. 
In primul an al acestui experiment ziarul local a scris o serie de articole legate de lectia de discriminare pe care Elliott o preda insa a trecut neobservat. Abia dupa un an a inceput sa apara pe prima pagina, sa fie subiectul a o serie de documentare si Elliott sa apara la emisiunea "The Tonight Show". 
Dupa ce a aparut la aceste emsiuni, Elliott si familia sa au fost exclusi din comunitate. Clientii ocoleau hotelul la care tatal ei era manager, lumea striga si o insulta pe strada, a fost data afara din echipa de bowling din care facea parte de multi ani. Copiii ei au fost amenintati si chiar batuti de alti copii si casa vandalizata. Asta pentru ca a fost una dintre primele persoane albe care si-a exprimat public parerea ca albii detin mai multe privilegii, fara sa le merite.

Concluzii 
O prima concluzie este aceea ca prejudecatile de natura rasiala, stereotipiile si tendintele discriminatorii sunt latente in fiecare dintre noi. Este suficient un context social nefericit pentru ca acestea sa iasa in evidenta in orice individ.
In al doilea rand, acest experiment trebuie privit din perspectiva faptului ca mediul social pus in scena este dominat de figura autoritara pe care Jane Elliott o reprezinta in relatia sa cu elevii. Asa cum au aratat si alte studii (Milgram si Zimbardo), in relatiile superior-subordonat este de asteptat ca in cazul majoritatii  subordonatilor sa apara efectul unei obediente aproape oarbe.
Omul este prin definitie o fiinta sociala si sociabila, care se adapteaza la mediul inconjurator. Daca se reuseste pentru un timp indelungat controlarea mediului, omul poate fi literalmente “incarcerat” intr-o realitate subiectiva, deformata, in care abilitatile de a gandi critic sa-i fie intr-o mare masura suprimate. Este remarcabil cum in acest caz mici diferente intre oameni pot declansa prejudecati in fiecare dintre subiecti si cat de greu este sa te debarasezi de ele.
Studiul lui Jane Elliott demonstreaza ca poate fi creata aproape instantaneu o constructie alternativa a realitatii pentru a-i defini pe cei care ne displac sau pe cei de care ne temem pentru ca sunt diferiti. Elevii lui Elliott demonstreaza cat de usor este sa alterezi realitatea obiectiva si sa-i substitui o conceptie alternativa, arbitrara, despre lume. Oricat de mici sau de superficiale ar fi diferentele dintre copiii din Riceville, in momentul in care acestea devin indicatorii superioritatii, respectiv ai inferioritatii , ai acceptabilitatii sau respingerii sociale, ai valorizarii ori devalorizarii, ele sunt de indata institutionalizate, nasc reguli si creeaza norme, dand nastere unor asteptari fata de comportamentul oamenilor investiti cu un anumit statut.
O perspectiva interesanta este si cea a felului in care asteptarile, pozitive sau negative, pe marginea abilitatilor unei persoane, pot influenta situatia si performantele respectivului. Este usor de facut o paralela cu studiile lui Robert Rosenthal privind efectul Pygmalion, fenomen psihologic denumit astfel dupa piesa omonima a lui Bernard Show. Asa cum asteptarile pozitive ale profesorilor din studiul lui Rosenthal determina in mod clar o imbunatatire a rezultatelor si abilitatilor subiectilor, in cazul celor etichetati artificial ca "inferiori", unde asteptarile scad, rezultatele sunt mai slabe.
In cazul experimentului din Riceville, elevii artificial etichetati ca inferiori aveau rezultate mai slabe atat din cauza tensiunilor create de prejudecatile create in jurul lor, cat si din cauza slabelor asteptari pe care Jane le avea, in mod artificial, fata de ei, pe cale de consecinta din cauza atitudinii pe care o afisa fata de ei. Realitatea subiectiva capata forta  de obiectivare, suprascriind faptele si situatiile initiale.
Un alt unghi din care putem privi experimentul „Jane Elliott” si care este cel mai important, pentru ca in aceasta zona se situeaza intentiile initiale ale autoarei, se refera la efectul de reducere a prejudecatilor si discriminarii pe care aceste experimente il au asupra subiectilor.


Surse si Adrese Web Utile 

Experimentului Philadelphia „Daca as fi stiut la ce va duce descoperirea mea, m-as fi facut ceasornicar” – Albert Einstein


Enigmele Experimentului Philadelphia
Pe marginea misteriosul Proiect Rainbow (Curcubeul), cunoscut mai degraba ca Experimentul Philadelphia, au curs rauri de cerneala timp de aproape sapte decenii, fara ca vreun singur cercetator sa poate oferi un raspuns multumitor legat de ceea ce se presupune ca s-ar fi intamplat cudistrugatorul USS Eldridge in 1943. Daca pentru unii, totul nu este decat o farsa a unor minti prea infierbantate, realitatea unor cazuri, multa vreme secrete (vezi Proiectul Manhattan prin care se realiza prima bomba atomica, sau Proiectul Habbakukprin care se construia un portavion de gheata), nu a facut decat sa dea apa la moara celor care cred ca bizara teleportare a vasului american, din timpul celui de al doilea Razboi Mondial, este si acum o realitate bine ascunsa de autoritatile de la Washington.
Experimentul Philadelphia este un presupus experiment militar in care nava USS Eldridge (DE-173) ar fi trebuit sa fie facuta invizibila.
Inca din 1930, cercetatorii americani analizau la Universitatea din Chicago posibilitatea de a face un corp invizibil prin intermediul electricitatii, activitate condusa, din cate se pare, de controversatul om de stiinta sarb, Nikola Tesla. Noua ani mai tarziu, proiectul era mutat la Universitatea de Studii Aprofundate din Princetown, acolo unde era cooptat in echipa de cercetatori si germanul Albert Einstein. Rezultatele studiilor nu au fost date niciodata publicitatii, sporind aura de mister a acestora, desi legendele urbane tesute in jurul lor spun ca invizibilitatea obiectelor fusese atinsa, chiar daca reusita nu implica decat obiecte de mici dimensiuni. Era punctul de plecare al celui ce avea sa devina unul dintre cele mai bizare si mai controversate proiecte din istorie, Experimentul Philadelphia.
Datorita cercetarilor sale, Einstein a avut un rol esential in celebrul “Experiment Philadelphia”.Einstein lucra inca la teoria sa despre lumina, la dualitatea ei de unda sau particula. Se stie ca lumina, in speta fotonii, au natura electromagnetica, adica poseda complementar doua campuri, unul electric, altul magnetic. In aceste conditii, la o anumita intensitate a unui camp electro-magnetic, acesta poate interactiona cu fotonii, schimbandu-le traiectoria. Acest fenomen a fost de fapt ceea ce s-a intamplat in timpul experimentului. Campul urias creat de antenele vasului a interactionat cu imaginea vasului constituita din fotoni, pe care i-a deviat, si privitorul automat nu a mai vazut vasul. Se pare ca antenele au creat un camp magnetic rotitor, un fel de vortex, care a putut sa distorsioneze sau sa creeze un fel de lentila, cu ajutorul careia a putut fi vazut si portul Norfolk. Sa nu uitam ca cei de pe vasul alaturat au vazut urmavasului in apa, deci vasul nu s-a deplasat nicaieri. Mai mult, bombardamentul urias de fotoni creati de campul electro-magnetic al vasului a avut efect de radiatie electro-magnetica (posibil gama), cu efecte ucigatoare asupra fiintelor vii. Asadar, cum noi fiintele umane percepem lumea cel mai mult cu ochii, putem fi usor inselati de efectele unor fenomene optice pe care le percepem. Dar, de aici si pana la calatorii in timp este o cale lunga, cu legaturi totusi in perceptia noastra asupra lumii vizuale, nu materiale.
Daca Experimentul Philadelphia avea loc in anul 1943, in plin Razboi Mondial, primele referiri la acest caz apareau, in mod straniu, de abia 12 ani mai tarziu, in 1955.
In 13 ianuarie 1955, un cunoscut cercetator al fenomenelor misterioase, in special a fenomenului OZN,Morris K. Jessup, a primit o scrisoare ciudata de la un oarecare Carlos Allende. Scrisoarea continea date dezvaluite de acest Carlos despre implicarea lui in ceea ce el a numit "Experimentele din Philadelphia". Pe scurt, Carlos Allende spunea ca a fost membru al echipajului distrugatorului USS Eldridge, vas american de lupta implicat, pe tot parcursul anului 1943, intr-o serie de experimente legate de capacitatea de a ascunde radarului vasele de lupta. Experimentele au inceput la inceputul anului 1943, pe santierul naval militar din portul Philadelphia, seria de experimente strict secrete au primit indicativul Rainbow. Experientele au fost conduse de fizicianul dr. Franklin Reno, dar anumiti martori intervievati mai tarziu de Jessup au declarat ca l-au observat pe fizicianul Albert Einstein, iar cu un an inainte, pe Nikolai Tesla. In vara lui 1943, mai precis in iulie, experimentele erau aproape de succes. Aparatura instalata la bordul lui USS Eldridge a functionat perfect, astfel incat vasul a devenit invizibil pe radare. Problema care a aparut a fost ca uriasul vapor era invaluit, in timpul experimentelor, intr-un nor cenusiu, puternic incarcat electrostatic. Martorii de pe vas spuneau ca echipamentele metalice scoteau scantei ciudate, albastru-verzui.
Apoi, la 28 octombrie 1943, s-a reluat experimentul, se pare pentru a face vasul invizibil pentru ochi, la fel cum dispare o margea de sticla intr-un pahar cu apa. Dimineata a pornit experimentul, vaporul a fost inconjurat de faimosul nor cenusiu, apoi energia pulsata in echipamente a fost intensificata treptat. Marinarii au auzit zbarnaitul echipamentului iar martorii au vazut, de pe chei, cum vasul dispare, impreuna cu ceata cenusie. Interesant a fost ca urma vasului era vizibila in apa, ca o impresiune de pantof gigantic. Apoi si aceasta urma a disparut. Vasul se volatilizase. Imediat au sunat telefoanele in baza navala din Philadelphia si cei din portul Norfolk, situat la 600 km, au anuntat speriati ca vasul USS Eldridge se afla la intrarea in portul lor. N-au apucat sa se dumireasca ce si cum, pentru ca cei din Norfolk au sunat nervosi sa spuna ca nu mai vad distrugatorul, iar vasul a reaparut la locul lui. Marinarii au povestit scene de cosmar, unii disparusera, altii pur si simplu arsesera prin combustie spontana, oricum, cei care mai erau pe vas sufereau cumplit.
Marina militara americana a ordonat imediat incetarea oricaror experimente, iar vasul USS Eldridge a fost vandut, dupa razboi, flotei militare a Greciei.
Jessup a cercetat mai indeaproape cele declarate de Allende, care intre timp disparuse, si a intrebat Marina SUA despre evenimentele din portul Philadelphia pe parcursul anului 1943. Desi initial a negat vehement, Marina SUA a admis in cele din urma ca au avut loc niste cercetari legate de "aplicarea fortei electromagnetice" pentru a ascunde navele de radar. Jessup stransese deja destule dovezi, dar nu a mai apucat sa le faca publice, deoarece s-a sinucis intr-o seara ploioasa, aruncandu-se de la etajul unui hotel. Aparent, omul nu avea nici un motiv sa moara, era in culmea gloriei publicistice, dar ancheta politiei a stabilit ca s-a aruncat singur de la fereastra... Dosarul care continea dovezile legate de "primul experiment reusit de teleportare" a disparut, iar opinia publica a ramas cu o legenda care probabil nu va fi elucidata niciodata: Ce a fost in dimineata aceea de octombrie 1943 in portul Philadelphia?

Argumente pro si contra 
Pentagonul a negat in repetate randuri orice implicare in presupusul proiect de teleportare/invizibilitate al navei USS Eldrige din 1943. Cu toate acestea, chiar daca argumentele aduse de oficialii armatei americane par pertinente la o prima vedere, pentru adeptii teoriei conspirationiste, si nu numai pentru ei, Experimentul Philadelphia nu este altceva decat unul dintre sutele de cazuri reale, ascunse cu grija de privirile curioase ale opiniei publice.
Pare greu de crezut, asa cum sustine Pentagonul, ca un proiect de o asemenea amploare sa fie realizat ziua in amiaza mare, intr-un port in care oricine putea sa vada presupusa teleportare. De altfel, marturiile veteranilor de pe distrugatorul american, precum si jurnalul de bord din acea perioada, aratau clar ca USS Eldrige nu numai ca se afla in misiune in Bahamas, dar nici macar nu a acostat in portul Philadelphia in decursul anului 1943. Mai mult, singurul martor al acestui eveniment, misteriosul Carl Allen, era de negasit.
Controversele apar insa in momentul in care, studiind arhivele mai multor ziare, oponentii variantei oferita de Pentagon descopereau primele declaratii oficiale ale reprezentantilor armatei americane. Din acestea reiesea faptul ca nicio nava nu fusese implicata in experiment dar, in mod ciudat, se recunoaste existenta unui proiect in care erau studiate efectele invizibilitatii asupra minelor marine.
Nu a fost trecuta cu vederea nici moartea bizara a lui Nikola Tesla, cel care se retrasese oficial din proiect inainte de presupusul Experiment Philadelphia, sustinand ca descoperirile sale vor fi folosite in detrimentul umanitatii si nu in folosul acesteia, asa cum intentionase. Dupa acest episod, Tesla este scos din sfera oamenilor de stiinta, fiind catalogat drept un savant nebun. La numai doua luni dupa evenimentul in discutie, Tesla este gasit mort in camera hotelului in care locuia, in timp ce toata arhiva, cuprinzand studii, note si schite ale experimentelor sale, a fost sustrasa de catre FBI si catalogata, pana in prezent, drept una secreta. Nu mai putin important in aceasta ecuatie este si misteriosul proiect initiat de Tesla, despre care savantul sarb sustinuse, in repetate randuri, ca va oferi lumii o arma care sa puna capat tuturor razboaielor.
La fel de ciudata pare si declaratia lui Albert Einstein, savantul care intr-un interviu acordat unei publicatii americane sustinea: „Daca as fi stiut la ce va duce descoperirea mea, m-as fi facut ceasornicar”. De altfel, se pare ca genialul fizician si-ar fi distrus, cu buna stiinta, o parte dintre documente, declarand celor apropiati ca omenirea nu este inca pregatita sa faca fata descoperirilor sale.
Ca si cum nu era de ajuns, moartea misterioasa a matematicianului Moriss K. Jessup, precum si scrisorile sau notele scrise de mana pe cartea sa, nu au facut decat sa adanceasca misterul din jurul Experimentului Philadelphia.


Surse si Adrese Web Utile