Desfasurarea eperimentuluiExperimentul lui Jane Elliott, realizat pentru prima oara in 1968, a aratat un lucru pe cat de simplu, pe atat de cutremurator: folosindu-se foarte putine cuvinte, aspecte nesemnificative ale fiintei umane pot fi percepute ca fiind cardinale in aprecierea semenilor.
In seara zilei de 4 aprilie 1968, activistul pentru drepturile populatiei de culoare si laureat al Premiului Nobel pentru pace in 1964, pastorul baptist Martin Luther King Jr., a cazut victima unui asasinat in Memphis, Tennessee. A fost un eveniment ce a incordat teribil o atmosfera oricum foarte tensionata dintr-o America a anului 1968 macinata de razboiul din Vietnam si de numeroase conflicte rasiale.
La o zi dupa ce Martin Luther King Jr. a fost asasinat, Jane Elliott, profesoara de scoala generala, a vrut sa-i invete pe elevii ei de clasa a treia despre rasism. In locul unei discutii lungi si monotone despre acest subiect, s-a gandit ca ar fi mai bine sa le arate copiilor ce inseamna rasismul recurgand la un experiment care a ramas celebru.
Elliott i-a incurajat pe elevi sa discute despre cum a fost posibil sa se intample ceva atat de groaznic ca asasinarea lui Martin Luther King Jr., intrebandu-i daca au habar cum este sa te simti altfel decat alb in America. Copiii s-au aratat dornici sa invete asa ca Elliott a stabilit regulile jocului.
Metoda sa a fost de a-si imparti elevii, toti albi, in 2 grupuri pe baza culorii ochilor: albastri sau caprui (cei cu alte culori au mers in grupul cu nuanta cea mai apropiata de nuanta ochilor lor). Elliott a incurajat, intr-o prima faza, o atitudine de superioritate din partea celor cu ochi albastri, spunandu-le acestora ca a avea ochi albastri e semnul inteligentei superioare a “purtatorilor”, drept pentru care acestia merita anumite privilegii.
Figura autoritara reprezentata de doamna Elliott ofera elevilor un scenariu conform caruia copiii cu ochi albastri sunt mai buni, mai inteligenti, mai indemanatici, in care acestia sunt favorizati in ceea ce priveste durata pauzelor, accesul la locurile de joaca din curtea scolii sau accesul la apa potabila. Micutilor cu ochi caprui li se interzice sa bea apa alaturi de ceilalti, li se impune sa poarte pe unul din brate niste banderole, ca semn al inferioritatii decretate de doamna Elliott si, de asemenea, doar celor cu ochi albastri le este permis sa ceara portii suplimentare in timpul meselor.
Copiii cu ochi caprui trebuiau sa foloseasca aceeasi cana pentru a bea apa, sa manance dupa ceilalti copii si sa merga la baie dupa ce fusesera ceilalti, nu aveau voie sa vorbeasca cu copiii cu ochi albastrii. Erau considerati cei care faceau toate lucrurile rele si invatau mai greu. Experimentul a durat o zi intreaga insa dupa numai 15 minute, Elliott vedea schimbarile care se petreceau in randul copiilor. Copiii cu ochi albastri se credeau superiori iar cei cu ochi caprui deveanu nesiguri si intimidati.
In foarte scurt timp cei defavorizati devin foarte tristi si se izoleaza de ceilalti. Apar porecle precum “albastruii” sau “maroniii” si chiar incep sa fie folosite stereotipii de limbaj si atitudini discriminatorii venite din zona elevilor cu ochi albastri. Se isca si un conflict. Unul dintre copiii cu ochi caprui isi loveste colegul care cu doar 15 minute in urma ii era foarte apropiat pentru simplul motiv ca acesta il numise “brownie”, termen care deja capatase o conotatie peiorativa pe care baietelul agresat verbal o compara cu cea asociata termenului “negro”- termen folosit in cazul populatiei americane de culoare.
Devine evident faptul ca un grup de copii extrem de comunicativi, cooperanti si prietenosi isi schimbase in doar cateva zeci de minute comportamentul doar pentru ca mediul social in care se miscau isi modificase in mod radical caracteristicile.
Copiii cu ochii albastri erau dominanti, aroganti, critici si se considerau mult mai inteligenti. Iar convingerea era atat de puternica incat copiii care pana atunci aveau probleme cu cititul acum erau foarte cursivi. Iar copiii cu ochii caprui care erau unii dintre cei mai inteligenti din clasa, dintr-o data au devenit prostuti, inspaimantati, frustrati, furiosi, cu resentimente si fara incredere de sine.
A doua zi rolurile se inverseaza si comportamentele celor doua grupuri se modifica in consecinta. Din punctul de vedere al profesoarei cel mai interesant aspect monitorizat de ea este faptul ca in ambele zile ale exercitiului, cei “marcati” ca fiind inferiori au dezvoltat comportamente de elevi realmente inferiori, cu rezultate inferioare celorlalti la jocurile de grup si testele de verificare administrate, pe cand elevii “superiori” au excelat in activitatile lor si au dezvoltat atitudini discriminatorii fata de grupul defavorizat.
Copiii timizi de altadata au devenit extrem de comunicativi, chiar cu veleitati de lideri, in momentul in care au fost “investiti” cu atribute de superioritate, in timp ce micuti care pana la exercitiu se incadrau printre cei mai isteti si mai expansivi au devenit retrasi si supusi din ce in ce mai des erorilor.
Lectia lui Jane Elliott despre discriminare, care se finalizeaza in dupa-amiaza celei de-a doua zile cu o discutie prelungita in care micutii trag invatamintele necesare si redevin un colectiv cald si unit, a avut in mod cert rezultate si efecte pozitive, schimband modul in care copiii intelegeau conceptele de discriminare si interpretau prejudecatile de orice natura.
Cand isi intrasera in roluri, copiii imitau comportamentul parintilor, oamenilor maturi din jur, ceea ce vazusera la televizor. Nu era nevoie sa existe minoritati in comunitatea lor ca sa stie ce inseamna rasismul si sa-l practice. Acesti copii stiau fiecare sterotip pe care il auzisera despre persoanele de culoare, cu toate ca in zona lor nu existau.
In primul an al acestui experiment ziarul local a scris o serie de articole legate de lectia de discriminare pe care Elliott o preda insa a trecut neobservat. Abia dupa un an a inceput sa apara pe prima pagina, sa fie subiectul a o serie de documentare si Elliott sa apara la emisiunea "The Tonight Show".
Dupa ce a aparut la aceste emsiuni, Elliott si familia sa au fost exclusi din comunitate. Clientii ocoleau hotelul la care tatal ei era manager, lumea striga si o insulta pe strada, a fost data afara din echipa de bowling din care facea parte de multi ani. Copiii ei au fost amenintati si chiar batuti de alti copii si casa vandalizata. Asta pentru ca a fost una dintre primele persoane albe care si-a exprimat public parerea ca albii detin mai multe privilegii, fara sa le merite.
Concluzii
O prima concluzie este aceea ca prejudecatile de natura rasiala, stereotipiile si tendintele discriminatorii sunt latente in fiecare dintre noi. Este suficient un context social nefericit pentru ca acestea sa iasa in evidenta in orice individ.
In al doilea rand, acest experiment trebuie privit din perspectiva faptului ca mediul social pus in scena este dominat de figura autoritara pe care Jane Elliott o reprezinta in relatia sa cu elevii. Asa cum au aratat si alte studii (Milgram si Zimbardo), in relatiile superior-subordonat este de asteptat ca in cazul majoritatii subordonatilor sa apara efectul unei obediente aproape oarbe.
Omul este prin definitie o fiinta sociala si sociabila, care se adapteaza la mediul inconjurator. Daca se reuseste pentru un timp indelungat controlarea mediului, omul poate fi literalmente “incarcerat” intr-o realitate subiectiva, deformata, in care abilitatile de a gandi critic sa-i fie intr-o mare masura suprimate. Este remarcabil cum in acest caz mici diferente intre oameni pot declansa prejudecati in fiecare dintre subiecti si cat de greu este sa te debarasezi de ele.
Studiul lui Jane Elliott demonstreaza ca poate fi creata aproape instantaneu o constructie alternativa a realitatii pentru a-i defini pe cei care ne displac sau pe cei de care ne temem pentru ca sunt diferiti. Elevii lui Elliott demonstreaza cat de usor este sa alterezi realitatea obiectiva si sa-i substitui o conceptie alternativa, arbitrara, despre lume. Oricat de mici sau de superficiale ar fi diferentele dintre copiii din Riceville, in momentul in care acestea devin indicatorii superioritatii, respectiv ai inferioritatii , ai acceptabilitatii sau respingerii sociale, ai valorizarii ori devalorizarii, ele sunt de indata institutionalizate, nasc reguli si creeaza norme, dand nastere unor asteptari fata de comportamentul oamenilor investiti cu un anumit statut.
O perspectiva interesanta este si cea a felului in care asteptarile, pozitive sau negative, pe marginea abilitatilor unei persoane, pot influenta situatia si performantele respectivului. Este usor de facut o paralela cu studiile lui Robert Rosenthal privind efectul Pygmalion, fenomen psihologic denumit astfel dupa piesa omonima a lui Bernard Show. Asa cum asteptarile pozitive ale profesorilor din studiul lui Rosenthal determina in mod clar o imbunatatire a rezultatelor si abilitatilor subiectilor, in cazul celor etichetati artificial ca "inferiori", unde asteptarile scad, rezultatele sunt mai slabe.
In cazul experimentului din Riceville, elevii artificial etichetati ca inferiori aveau rezultate mai slabe atat din cauza tensiunilor create de prejudecatile create in jurul lor, cat si din cauza slabelor asteptari pe care Jane le avea, in mod artificial, fata de ei, pe cale de consecinta din cauza atitudinii pe care o afisa fata de ei. Realitatea subiectiva capata forta de obiectivare, suprascriind faptele si situatiile initiale.
Un alt unghi din care putem privi experimentul „Jane Elliott” si care este cel mai important, pentru ca in aceasta zona se situeaza intentiile initiale ale autoarei, se refera la efectul de reducere a prejudecatilor si discriminarii pe care aceste experimente il au asupra subiectilor.
Surse si Adrese Web Utile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu