Totalul afișărilor de pagină

vineri, 18 noiembrie 2011

Camasa in carouri


E un model consacrat. Nu de ieri, de azi. As spune dintotdeauna. Dintre toate modelele existente de jur imprejur, au ramas consacrate cele cu dungi maro inchis, verzi, rosii, albastre sau negre.
Carourile sunt Tattersall. Asa li se spune. Dupa numele unui faimos administrator al unei piete de cai din Anglia condusa de un anume Richard Tattersall, ce obisnuia sa acopere caii cu paturi ce aveau acelasi fel de model regasit de noi astazi la camasile in carouri. Actiunea se petrecea, conform cronicarului, in Hyde Park, Londra, in jurului lui 1766. Asa sa-i ramana numele.
Numele Tattersall a ramas de atunci, prin traditie, asociat cu doua elemente: pardesiele, iar mai apoi camasile in carouri si una din cele mai celebre licitatii de cai de rasa ce se organizeaza sezonier la Newmarket, localitate in Anglia, la care participa peste 5000 de cai de rasa in fiecare an. Iar traditia a ramas in picioare: caii sunt evaluati in silingi, iar nu lire sterline.
De la acest domn sustinem ca ne-a parvenit modelul. Dar materialul specific din care sunt facute camasile in carouri? Ei bine, se numeste Viyella – un material ajuns clasic pentru vestimentatia de week-end, tesatura mixta care combina caldura lanii cu confortul bumbacului.
Acest material isi are propria istorie. Daca la inventia si inceputul uzitarii sale, la inceput de secol, era considerat un material calduros si durabil, in amestecul amintit, acesta a fost transformat cu timpul si adaptat spre fabricarea altor diverse elemente de tinuta: pulovere pentru doamne, pardesie subtiri si chiar haine pentru copii. Mai mult, ofiterii coroanei britanice, considerandu-l un material de foarte buna calitate, l-au solicitat ca materie prima pentru camasile folosite pe front. Mai tarziu, spre finele secolului 20, materialul a fost reinventat si i s-a dat de catre designeri o noua utilizare: colectii sau elemente din colectiile vintage. Asta, dupa 1985.
Povestea producatorului de tesaturi Viyella e si ea una foarte complicata. Un drum sinuos de cateva decenii aduce pe 6 februarie 2009 grupul Viyella in mana actualului detinator Austin Reed, investitor de origine americana.
O camasa tipic englezeasca din materialul amintit mai gasiti in forma aproape originala – textura si modele, la Cordings. Ii gasiti aici. Studiul personal ma face sa inclin a da dreptate celor ce au afirmat aceste spuse.
Legenda spune ca insasi Eric Clapton, undeva in 2003, absolut indragostit de modelul camasii in carouri de stil englezesc, a devenit co-actionar, iar mai apoi designer pentru cei de la Cordigans.
Nu sunt de ignorat nici cei de la Barbour cu modele de calitate superioara, avand la baza acelasi material: viyella.
La o privire foarte atenta, indiciile devin mai mult decat evidente. Culorile inserate in carouri au tente pamantii: brun, kaki, verde – in diverse nuante. Culorile pamantului, si nu doar pentru subiectul de fata, le-au adus si transpus in vestimantatia masculina, englezii. Cum asa? In mare parte a timpului sau, englezul din popor si-a petrecut zilele la ferma, pe camp, in padure la vanatoare de vulpi sau la o partida de pescuit. Iar ceea ce l-a inspirat mereu, inclusiv in tinuta, a fost natura si luminile sau umbrele sale.
Din comoditatea vanatorului sau a pescarului englez tattersall a ajuns la oras. Cu o conformatie un pic diferita, subtila, a inceput sa-si faca prezenta pe strazile metropolei.
Mai intai barbatii si vestele lor
Iar mai apoi, o intreaga gama de variante si culori.
In mod evident, camasa in carouri, in varianta originala a tesaturii, nu va face parte niciodata din tinuta formala a unui domn. Ar fi o evidenta elegere gresita. Dar ca si vestimentatie de week-end, in combinatie cu tweed sau pantaloni de moleskin, doc sau corduroy ar fi perfect.
Atentie insa la detalii. Caroiajul materialului face casa buna cu materialele uni. Incercarea de combinare cu alte carouri sau imprimeuri e treaba un pic mai dificila si trebuie lasata pe mana specialistilor. Intregul complex ar trebui sa cuprinda si altele, pentru a nu gresi: esarfa, vesta, sosete, pantofi dintr-o anumita gama. Sunati un specialist.
Un amic m-a intrebat daca poate purta cravata la acest tip de camasa. Raspunsul este da. Dar cum? De care fel?
O textura mai groasa a materialului, pe langa alegerea unui costum de tweed sau de flanel, impune automat si alegerea unei cravate cu textura mata si dintr-un material ce exprima volum. Pentru acuratete.
Nu ignora nici imprimeul materialului cravatei. Evita suprapunerea dungilor si a carourilor. Daca e sa suprapui carouri, fa in asa fel incat cele din imprimeul cravatei sa fie mai mari si mai pronuntate decat imprimeul camasii. Valabil si la dungi.
Ramai, de principiu, in zona cravatelor de o culoare sau cu imprimeuri subtile. Nu vei rata nicicum.
Poti sa pasesti la birou, dar doar in zilele de vineri, intr-o tinuta care sa cuprinda acest fel de camasa. Asta, daca regulile locului nu dicteaza altfel.
Poti incerca oricand ceva mai relaxat folosind aceeasi camasa tattersall. De data asta, ar trebui sa ceri si o opinie secundara. Urmatoarea combinatie vestimentara, intru telul pe care si-l propune, tine foarte mult si de forma corpului.
Nu pot nega. Blue-jeansii sunt unii din cei mai buni prieteni ai camasii in carouri. Dar iti spun ca n-ar trebui sa fie aruncati pur si simplu, langa aceasta camasa. Reinventeaza – armele sunt la indemana ta.  Atentie la incaltarile purtate. In functie de compozitia de deasupra lor, poti opta pentru o pereche cu tenta vintage sau  de unii care sa inspire atmosfera de street style.
sau asa
Si intr-o varianta si in cealalta accesorizeaza cu o vesta matlasta, care sa nu paraseasca foarte mult gama de culori a edificiului creat.
sau
Carourile nu vin si nu se duc. Carourile raman. Poate pentru ca sunt foarte practice. Poate pentru ca petele ce le incununeaza, cu greu se zaresc. Greu de stiut. Ideea e, ca orice barbat ar trebui sa-si intregeasca garderoba, daca n-a facut-o inca cu o camasa in carouri. Recomandarea ce ti-o fac e si una din preferatele mele. Ca si model e de dincolo de ocean, in rosu cu negru, guler moale. Stiu ca-ti aduce aminte de cowboy. Dar e un must have. Asortata la un costum de lana gri inchis face ravagii negresit. Imagine completata cu o usoara mutra plictisita de dandy.
Creatorii au luat si au invartit carourile pe toate degetele posibile. Au reiesit modele maiastre sau mai putin maiastre. Dar au incercat.
Reiterez: nu incerca sa alaturi diverse texturi, mai ales carouri, fara a te sfatui cu un specialist. Risti sa iasa un macel. Ai rabdare, studiaza. Si uita-te cu atentie imprejur. Natura iti da intotdeauna indicii cromatice.
Nu uita de nonsalanta. E un accesoriu obligatoriu. Iar daca nu esti la clasa dandy, te poti transfera la clasa interpreti. Nu vei scapa nici acolo de un clasic: camasa in carouri.




sursa:domnideromania.ro

Gulerul “mandarin”


Vei realiza, la un moment dat, o evidenta – aceea ca cea mai vorbita limba din lume nu e nici pe departe engleza, ci chineza, cu dialectele sale specifice.
Asta mi-a trecut prin minte cand, zilele trecute, am zarit in lobby-ul uneia din salile de conferinte ale companiei o gramada ordonata de ochi oblici, sub care zambetele largi, invatate de mici, scruta curioasa orice posibilitate de a aborda un interlocutor. Baietii sunt pusi pe treaba din insasi setarea rasei. De apreciat si de tinut minte. Mai greu de aplicat.
In mod particular l-am apreciat pe cel ce venise imbracat in tinuta traditionala – compleu, format din pantalon si jacheta, cu particularitatea celei din urma, ca reverele nu se mai rasfrangeau pe piept, ci urcau spre partea de sus si protejau gatul in forma, parca, a unei camasi neterminate. L-am intrebat daca nu-l jeneaza un astfel de guler si mi-a spus ca e, in fapt, unul din cele mai comode modele de guler pe care le stie. Si mi-a mai spus ca face parte din traditia familiei lui sa se imbrace asa, de secole, inclusiv la reuniuni de afaceri. Dupa care a zambit si mi s-a inclinat in semn de respect. Am plecat umerii si privirea intr-un gest identic, aproape fara sa vreau.
M-a impresionat tinuta lui. Proiectand rapid un model identic, din memorie, i-am revazut tinutele lui Dinescu, purtate cu o consecventa de invidiat. Si le-ar putea patenta in dosarul imaginii proprii.
In ce ma priveste, amintirea prima despre un guler de gen nu face referire la o tunica, ci mai degraba la o camasa din bumbac, verde, pe care o purtam in anii de scoala primara. Erau inca anii in care influenta sovietica mai trimitea inca ecouri in mijlocul familiilor de romani – fie prin parinti, fie prin generatia celui de-al doilea razboi mondial si a anilor ce au urmat. Am inteles astfel ca port o rubasca (din rusescu – rubaska), o camasa fara gulere, cu prindere pe umar si care se purta in afara pantalonilor, asa cum indica croiala. Avea eticheta in litere chirilice, semn ca industria textila sovietica era in anii sai de glorie.
Studiind cataloage cu ilustratii vestimentare i-am inteles si sorgintea – cea militara. Caci acest fel de tunica, acest model de guler a penetrat spatiul sovietic si a intrat in linia croielilor uniformelor militatre ale ofiterilor. Bumbii metalici si epoletii sunt doar doua elemente pe care le vei regasi in istoria costumului, alaturi de acest tip de guler.
Dat fiind forma tubulara a desenului sau, recomand cu mare caldura purtarea pe sub acest tip de jacheta a unei camasi de acelasi fel, cu acelasi desen al gulerului. Daca te vei stradui, vei reusi sa desenezi o astfel de tinuta, inclusiv pentru participarea la ceremonii.
Cu referire directa la conformatia corpului, nu e indicat purtarea unui astfel de costum daca ai o conformatie astenica sau un gat subtire si lung. Forma unui astfel de costum nu face altceva decat sa alungeasca silueta si mai mult. Daca ai o astfel de constitutie, ramai la linia costumelor clasice.
Ce mai apreciez la acest model? Iese din tipare – dat fiind ca are cinci, sase nasturi, ce inchid aproape ermetic jacheta, “pana in gat”, nu mai functioneaza regulile, sper, bine invatate, despre inchiderea corecta a nasturilor unui sacou clasic.
In plus, in civilizatia occidentala, gulerul scurt si drept e asimilat cu haina preoteasca si solemnitatea pe care o incumba acestea – provoaca traditionalul “Sar’na, parinte! …Fii binecuvantat, fiule!”. La noi, mai rar. Sau, cel mult, la sarbatorile pascale sau de Craciun. Ca sa nu cumva sa nu spui ca ti-am zis exista si teritorii, mai ales in Europa, in care purtarea unui astfel de guler este asimilata cu apartenenta la anumite secte religioase.
Daca ne ducem spre extrema superioara, pretioasa, a tinutelor barbatesti – tinutele formale – o camasa cu un astfel de guler nu va fi asezata niciodata alaturi de, sa spunem, un frac, parte integranta a unei tinutewhite-tie.
Daca revin la prietenul meu asiatic de la inceputul discutiei de astazi si ma gandesc la ce spunea, tind sa-i dau crezare, intru comoditatea si, in acelasi timp, solemnitatea purtarii unei astfel de tinute. Am ca probatoriu un masiv Steven Seagal sau un marunt Bruce Lee, ce se miscau maiestuos in scenele filmate – kung fu style, baby!


sursa:domnideromania.ro