…incepe demult, acum cateva mii de ani. Continua si astazi in orice frizerie sau coafor de la colt de strada. Blond, saten, negru abanos sau roscat, podoaba capilara defileaza cu noi zi de zi. Asemenea, pilozitatea faciala expusa sub forma de mustata, barba, barbison, favoriti, “cioc”. iar pentru asta, parul trebuie tratat cu respect si atentie. Si numai spre a nu ne parasi foarte curand.
Ii vom dedica aici, la Domni de Romania, editii speciale intru ajutorarea necunoscatorilor sau dezvoltarea celor invatati. Ne va ajuta Valentin, iar astazi vom debuta in demersul nostru cu o serie de pasaje istorice din capitolul “Stiati ca?”. Iata-le:
Inca din vremuri indepartate oamenii isi aranjau parul cu diferite tendinte, in functie de regiune / continent, clima, diverse evenimente.
La egipteni, de exemplu, barbatii aveau parul scurt, nu purtau barbi sau mustata, in timp ce femeile isi purtau parul pe umeri.
In lumea timpurie si primitiva, stilul cel mai simplu, purtat de oamenii de rand, il constituia parul lasat lung sau taiat, purtat uneori strans intr-un fileu sau o banda. Aristocratia a dezvoltat stiluri distinctive, mai elaborate.
Pe vremea geto-dacilor se purta parul lung cu barba lasata mare.
La musulmani, in mod traditional, parul era strans modest si ascuns sub turban sau fes, iar la femei, sub val. Si femeile si barbatii mergeau, de regula, la hammam-uri (bai publice), unde barbatii erau barbieriti (uneori rasi pe tot capul, cu exceptia unei suvite din crestet).
In China, dupa traditie, barbatii isi radeau parul de pe jumatatea frontala a craniului, iar restul era impletit cu par de cal sau matase neagra. A trage pe cineva de coada era cea mai grava insulta. Femeia chineza isi pieptana parul pe spate si il purta legat intr-un nod simplu, care putea fi decorat cu piepteni pretiosi, ace de par sau flori. Fetele tinere purtau plete lungi.
Africanii si-au dezvoltat stiluri complexe, care indicau pozitia sociala. Unele presupuneau capul ras si pictarea scalpului cu argila si unsoare sau decolorarea parului cu amoniac si fixarea cu balegar.
In America pre-columbiana, capetele indienilor nord-americani de pe Coasta de Est erau rase in intregime cu lame facute din scoica sau piatra, cu exceptia unei creste sau coame de par lung. Indienii de la ses purtau parul in plete despartite printr-o carare pe mijloc, care era de altfel si stilul obisnuit al tuturor femeilor indiene.
In mod cert, oamenii au fost preocupati de felul in care aratau inca din antichitate. Parul si felul in care il aranjau au fost elemente care intregeau statutul social al acestora. Astfel se evidentiau diferentele dintre indivizi.
sursa:domnideromania.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu