“Până când politicienii chiar vor face ceva în legătură cu mersul economiei globale…temeţi-vă”. Acesta este mesajul de pe coperta celui mai recent număr al prestigioasei reviste The Economist.
"Până când politicienii chiar vor face ceva în legătură cu mersul economiei globale…temeţi-vă". Acesta este mesajul de pe coperta celui mai recent număr al prestigioasei reviste The Economist. În acelaşi ton pesimist, Bloomberg a prezentat rezultatele unui sondaj de opinie din care reiese că aproap trei sferturi dintre traderi, analişti şi investitori se aşteaptă ca reintrarea zonei euro în recesiune dar şi măsurile de austeritate impuse de majoritatea statelor să ducă la tensiuni sociale.
În vremuri grele, oamenii caută, în mod natural, motive de speranţă,
scrie The Economist . Aşa se explică faptul că pieţele financiare, lovite de mult timp de criza zonei euro, şi-au revenit la începutul acestei săptămâni, pe fondul speculaţiilor că, după ce au fost strânşi cu uşa de ceilalţi lideri globali, liderii europeni vor pune în aplicare, în sfârşit, un "mare plan" de a salva moneda europeană. Investitorii au părăsit zona de risc scăzut a titlurilor de stat şi s-au aventurat, din nou, pe piaţa de capital şi în alte active mai riscante. În doar două zile valoarea titlurilor băncilor franceze cu probleme au crescut cu aproape 20%.
Această speranţă însă are şanse mari să nu se îndeplinească, din trei mari motive, susţine publicaţia citată.
Cele trei motive din cauza cărora salvarea zonei euro pare, în acest moment, încă departe
Sursă: The Economist
Primul motiv este că, în ciuda titlurilor alerte ale ştirilor apărute după întâlnirea din oficialii Băncii Mondiale şi cei ai FMI, care a avut loc la finele săptămânii trecute la Washington, liderii europeni sunt departe de a fi ajuns la o înţelegere privind modul în care vor salva moneda unică europeană. Cea mai corectă exprimare ar fi în acest caz că, de fapt, ei au acum un plan de a pune la cale un plan, cel mai probabil undeva la nivelul lunii noiembrie.
Al doilea motiv este că şi în situaţia în care este evitată o catastrofă în Europa, perpesctivele economiei globale se înrăutăţesc, pe măsură ce măsurile de austeritate fiscale adoptate în statele bogate se intensifică iar economiile emergente nu mai reprezintă, ca până acum, o sursă consistentă de creştere economică globală.
Al treilea motiv este că politicienii americani ameninţă, din nou, să strice procesul de revenire economică prin măsuri fiscale iresponsabil de riscante. Toate cele trei motive, la un loc, indică un viitor sumbru pentru economia globală, scrie The Economist.
Creşterea economică trimestrială a zonei euro în ultimii cinci ani
Sursă: TradingEconomics.com, pe baza datelor Eurostat
Vinovaţi sunt factorii de decizie, în special Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy, care nu au fost suficient de fermi
Cea mai mare parte a vinei pentru actuala situaţia ar trebui pusă pe umerii liderilor europeni. Avertismentele şi predicile americanilor dar şi ale altor lideri globali, de săptămâna trecută, au avut totuşi un rezultat: factorii de decizie din Europa recunosc acum că trebuie să depună un efort mai mare pentru a stabiliza situaţia. Măcar acum sunt preocupaţi de problemele adevărate, cum ar fi ridicarea acelui "gard" financiar care să separe statele cu probleme, cum ar fi Italia, de restul zonei euro, pentru a evita contagiunea, recapitalizarea băncilor precum şi atacarea problemei Greciei într-un mod mult mai direct. Planul lor momentan ar fi să aibă un plan concret în aplicare până la începutul lui noiembrie, cu ocazia sumittului G 20, ale celor mai puternice economii, care va avea loc la Cannes.
Asta înseamnă însă o perioadă destul de lungă de aşteptare iar liderii UE nu au căzut încă de acord privind felul în care trebuie rezolvată problema zonei euro. Germania, de exemplu, crede că problema centrală este risipa fiscală, astfel încât a fost destul de reticentă când a venit vorba despre majorarea arsenalului fondului de salvare al UE (EFSF).
Cele mai strigente probleme, printre care se numără şi restructurarea datoriei Greciei, trebuie abordate cu foarte mare atenţie, pentru a construi acel zid protector în jurul Italiei dar şi al altor state cu probleme. Mai mult decât atât, ele necesită un curaj politic deosebit, curaj pe care atât Angela Merkel, cancelarul german cât şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy nu l-au arătat până acum. Cu cât vor fi mai puţin speriaţi, cu atât ceilalţi lideri europeni vor fi tentaţi să pună în practică un plan de salvare care chiar să îşi atingă scopul, notează publicaţia citată.
Evoluţia indicelui care reflectă percepţia mediului de afaceri dar şi al consumatorilor faţă de mersul economiei UE
Sursă: Comisia Europeană
O mare parte a economiei globale plăteşte acum preţul timidităţii acestor lideri în a ataca frontal problemele din zona euro. Din ce în ce mai mulţi indicatori economi indică faptul că grupul de state care folosesc moneda unică europeană alunecă înapoi în groapa recesiunii, pe fondul scăderii exporturilor Germaniei, a înăspririi fiscalităţii, a scăderii încrederii în revenirea economiei dar şi a faptului că probleme întâmpinate de bănci înseamn, în final, credite mai scumpe, care sunt de natură să "taie" din eventuala revenire a consumului. Chiar şi în cazul în care criza din zona euro ar fi rezolvată mâine, PIB-ul regiunii este de aşteptat să scadă în următoarele luni.
America este, la rândul ei, departe de a fi scăpat de griji
De cealaltă parte a oceanului, economia SUA "scârţâie" şi ea la rândul ei iar evoluţia din ultima perioadă, respectiv scăderea acţiunilor pe piaţa de capital şi scăderea încrederii consumatorilor par să indice o viitoare înrăutăţire a situaţiei. Banca centrală a Statelor Unite, Fed, încearcă noi măsuri de a impulsiona economia, însă şi aceste încercări sunt făcute cu jumătate de inimă. Indiferent de ceea ce va face, SUA se îndreaptă acum spre cea mai drastică ajustare fiscală a vreunui stat cu o economie puternică din 2012.
La finalul analizei, The Economist prezintă cele două mari greşeli făcute de factorii de decizie la nivel global. Prima este miza prea mare pusă pe măsurile de austeritate fiscală în defavoarea creşterii economice iar a doua este lipsa sincerităţii. În Germania, unde rata şomajului este mai mică decât cea din 2008, când a pornit criza mondială, oamenii tind să considere că actuala criză este legată de "leneşii de greci şi de italieni". În America, republicanii, care se opun planului de austeritate propus de administraţia Obama, se fac vinovaţi de împrăştierea de jumătăţi de adevăr sau de informaţii interpretare în mod voit altfel decât în mod normal.
72% dintre investitori, traderi şi analişti se aşteaptă la tensiuni sociale - sondaj Bloomberg
Aproape trei sferturi dintre respondenţi se aşteaptă ca zona euro să reintre în recesiune în următorul an, în timp ce 53% dintre ei se aşteaptă ca situaţia să se înrăutăţească pe o piaţă financiară în care băncile au o expunere atât de mare pe titluri de stat. Eşantionul este de 1.031 de economişti, analişti, investitori şi traderi abonaţi ai Bloomberg. Aproape jumătate dintre ei cred că în următorul an cel puţin un stat va fi "dat afară" din zona euro.
La nivelul pieţei financiare, tensiunile dintre liderii europeni privind planul de salvare a Greciei s-a resimţit prin tendinţa investitorilor de a-şi muta capitalul înafara zonei euro, pentru a reduce riscurile asumate.
La polul opus, ca nivel ridicat de încredere al investitorilor, se află Franţa şi Marea Britanie, despre care 90% dintre respondenţi sunt siguri că nu vor da faliment. Nu a fost uitată nici Germania, despre care 38% dintre cei intervievaţi susţin că are o bonitate "excelentă" în timp ce alţi 45% spune că aceasta este "bună".
În ceea ce priveşte percepţia asupra viitorului Italiei şi Spaniei, 64% dintre persoanele din eşantion susţin că acestea vor continua să îşi onoreze obligaţiile, respectiv că nu vor intra în incapacitate de plată.
Sondajul de opinie a fost derulat pe 26 septembrie de către Selzer&Co. şi are o marjă de eroare de plus minus 3,1%.
sursa:gandul.info
În industria luxului, brandul şi notorietatea înseamnă mai mult decât în oricare alt sector. Consumatorii sunt dispuşi să cheltuieasca o grămadă de bani pentru calitatea produsului, pentru design, dar în primul rând pentru renumele firmei. Aşa se explică, de exemplu, de ce o mulţime de oameni cumpără produse false, cu mult mai ieftine, doar pentru că au pe ele numele unei firme renumite.
