In anul 1692, adica la 200 de ani aproape de la declansarea vanatorii de vrajitoare din Europa si pronuntarea cunoscutului Malleus Maleficarum, in micul oras Salem, din statul Massachusetts, din nordul Statelor Unite, s-a petrecut cel mai nebunesc, aberant si de aceea si arhicunoscut caz real ramas in istorie in care sunt implicati vrajitori, demonizate, judecatori cruzi si bigoti, ucideri aberante si o adunatura de fete bezmetice, tampite, crude, mincinoase, care s-au facut raspunzatoare de moartea a sute de oameni nevinovati. Oamenii acestia parca au vrut sa depaseasca, sa perfectioneze absurdul, idiotenia, groaza.
Totul a inceput atunci cand pastorul Samuel Parris, intorcandu-se din India de Vest, unde plecase in scopuri diplomatice, a adus cu sine o femeie, pe Tituba. Tituba era o initiata si practicanta a ceea ce se numeste Obeah, o forma de adorare a vrajitoriei, larg raspandita in Antilles, in Oceanul Pacific. Ca orice fete fara minte si inconstiente, si unele fete din Salem o vizitau des pe Tituba, pentru a afla ce le rezerva viitorul sau orice altceva ar fi tinut de ghicit. Fetele erau atrase de astfel de acte cu efect imediat desi erau perfect constiente, in acelasi timp, ca manifestarea oricaror practici religioase in afara celor prevazute si recunoscute, era considerata vrajitorie si, in consecinta, constituia colaborarea cu diavolul. Bineinteles ca asta insemna pedeapsa cu moartea. Datorita varstei si curiozitatii -probabil- aceste fete au continuat insa sa apeleze la Tituba, pentru ele, pana in acel moment, ceea ce faceau constituind un fel de joaca si distractie. Incet incet insa, a inceput sa se afle ceea ce aceste tinere fete obisnuiau sa faca. Realizand consecintele grave ce le puteau avea actiunile lor, probabil ca au fost infricosate de moarte. Deja era in joc insasi viata lor.
 |
| Biserica din Salem, acum muzeu |
Aceasta fiind situatia, pastorul a cerut ajutorul celorlalti clerici din orasele invecinate. Acestia au raspuns imediat chemarii si s-au prezentat in Salem pentru a ajuta la salvarea fetelor, cu rugaciuni. De fiecare data insa, cand acestia, in rugaciunile lor, aminteau numele Domnului, fetele erau cuprinse de spasme puternice si clericii erau nevoiti sa intrerupa rugaciunile.
Vazand aceste grozavii, pastorul din Salem a inceput sa o urmareasca pe Tituba pe care, oricum, o banuia ca joaca un rol in toate acestea. La un moment dat, intr-adevar, o vede pe femeie ca scoate ceva din cenusa din semineu si o ofera cainelui sa o manance. Furios, pastorul i-a cerut Titubei sa ii explice ce anume era ceea ce a scos din cenusa din semineu.
Femeia i-a explicat ca era "prajitura vrajitoarelor" si ca a pregatit-o ea insasi, din dorinta de a vindeca fetele. In acest moment, indoinde-se de bunele intentii ale Titubei, pastorul a inceput sa o loveasca fara mila, pana cand femeia a marturisit ca ea este cea care se face vinovata de demonizarea si starea extatica a fetelor. Imediat dupa, pastorul a mers la fiica sa, cerandu-i acesteia sa ii spuna ce se petrece cu adevarat. Fata i-a marturisit totul, de-a fir a par. Trecand insa si la interogarea nepoatei, de la aceasta pastorul a aflat ca unele persoane din Salem au incheiat un pact cu diavolul! Si bineinteles ca a crezut. Era ceea ce-i convenea sa creada si ceea ce vroia sa auda.
Din acest moment s-a declansat o manie ucigasa de persecutie, fara precedent. Abigail a numit drept implicate in aceste povesti de vrajitorie pe Sarah Good, o batrana saraca, singura, fara aparare si fara Dumnezeu, care traia pe camp si care nici nu se ducea vreodata la biserica. De asemenea, a mai acuzat inca o femeie, pe Sarah Osborne.
La data de 29 februarie 1692 au fost emise mandate de arestare pentru Tituba, Sarah Good si Sarah Osborne.
In ziua imediat urmatoare au ajuns in Salem si doi judecatori pentru a examina si rezolva cazurile. Sarah Good a negat orice legatura cu practica magiei sau ca ar avea orice fel de cunostinte de magie. In timp ce aceasta explica despre ce este vorba, una dintre fete a inceput iar sa tremure spasmodic si, ca la comanda, urmandu-i exemplul, au inceput sa faca acelasi lucru si toate celelalte, urland cum ca spiritul lui Sarah Good le musca si le ciupeste cu manie.
Vazand panarama, una dintre femeile prezente in public, Martha Cory, ce asista la tot procesul, s-a ridicat in picioare si a izbucnit in hohote de ras ,numind ceea ce se petrecea drept "de rasu'-plansu'".Atunci cand in cadrul aceluiasi proces a venit si randul lui Sarah Osborne sa dea explicatii, aceasta a negat si ea toate acuzatiile. Auzind ca neaga, fetele au inceput sa joace acelasi teatru. Cele doua acuzate au fost inchise in final, intr-o celula in inchisoare. Dupa doua luni, Osborne a si murit de moarte naturala.
Atunci cand a sosit timpul Titubei sa fie judecata, imediat cum aceasta a intrat in sala, fetele nici nu au mai asteptat-o sa vorbeasca, au inceput direct, fara alte introduceri sau explicatii, sa urle de nebune, din toti rarunchii. Titubei i s-a pus o singura intrebare: "te-ai intalnit vreodata cu diavolul?". Tituba, constienta fiind ca daca ar fi marturisit adevarul cu credintele si practicile sale vrajitoresti ar fi murit, a incercat, initial, sa dea un raspuns diplomatic si fara a implica pe nimeni altcineva: "Diavolul a venit la mine si mi-a cerut sa il slujesc".
Timp de trei zile Tituba a trebuit sa povesteasca insa, judecatorilor, cum se desfasurau Sabbatele vrajitoresti la care asista si, in final, pentru a-si salva pielea si a deveni mai credibila, a amintit si ca in compania diavolului se mai aflau si alte persoane in afara de ea ! Ultima afirmatie a Titubei a ingrozit toti locuitorii din Salem si s-a declansat o ancheta furibunda pentru a fi descoperite celelalte "vrajitoare".
Prima a fost Martha Cory, femeia care a indraznit, prin reactia ei din timpul primului proces, sa numeasca si sa batjocoreasca grotescul situatiei. Aceasta a fost acuzata de Ann Putman. Aceeasi Ann Putman a acuzat-o si pe Repecca Nurse. Ultima acuzatie s-a dovedit o mare greseala tactica insa, Rebecca Nurse fiind o femeie deosebit de respectata si considerata de toti, drept o sfanta si un om exceptional de bun si pios. Din acest moment, populatia din Salem a inceput sa se indoiasca de cele relatate de fete. Dar nu si sa reactioneze eficient.
In acelasi timp, zelul judecatorilor era mult mai mare decat se poate crede si, din acel moment, oricine era numit de fete drept vrajitor, era arestat imediat, judecat si nu mai avea nici o sansa sa ramana in viata. Cu alte cuvinte, sa te fi ferit Dumnezeu sa intri in gura nebunelor! In acest fel, pana in iunie, 100 de persoane au fost acuzate de aceste inconstiente, proaste si satanice. Inchisorile erau pline si, deja nu mai incapeau alti acuzati pe care fetele nu se mai saturau si nu mai pridideau sa numeasca. Data fiind situatia presanta, era timpul, spre bucuria judecatorilor, sa se treaca la aplicarea pedespelor.
Bridget Bishop a fost judecata si i s-a impus, prima, pedeapsa cu moartea prin spanzurare. A fost condusa pe coasta dealului din Salem si spanzurata.
 |
| Azi - Winston Hill, dealul din Salem unde aveau loc executiile |
Vazand aberantul situatiei, acuzatii si-au dat seama ca nu se pot astepta la un tratament rational, asa ca au preferat sa declare toti sa sunt vinovati pentru a-si salva macar viata.
 |
| Cimitirul din Salem unde sunt ingropate victimele a caror memorie a fost reabilitata in prezent |
In septembrie, tribunalul a mai decis condamnarea la moarte a altor 15 inculpati, printre care se numara si Tituba, Martha Cory si sotul in varsta de 80 de ani al acesteia. Deja locuitorii nu mai suportau situatia nebuneasca si au inceput sa se revolte, in sfarsit,spunand ca ceea ce relateaza fetele erau minciuni, absolut imposibil de crezut.
Bineinteles, acest lucru s-a produs si datorita faptului ca fetele, prinzand avant si nemaiavand nici o stavila, au acuzat chiar si pe unii dintre judecatori de magie! Ori, conform logicii vremii, se considera ca judecatorii erau protejati de insusi Dumnezeu!
Astfel, guvernatorul a fost nevoit sa il retraga pe oribilul judecator Stoughton si sa opreasca activitatea tribunalului! A constituit un nou tribunal (nu putea lasa totul balta) si, in sfarsit, la data de 13 iunie 1693, guvernatorul Phips a gratiat toti ceilalti acuzati, punand capat nebuniei.
