Cabala (Kabbala) este o tradiţe esoterică ebraică, existând de pe vremea lui Rabbi Simion ben Yochai (sec.2 d.C.), completată în Evul Mediu (Zohar), apoi în epoca modernă (Hasidism).
Cabala (de la cuvântul neo- hebreu gabala) înseamnă în ebraică primire, transmisiune, tradiţie, adică receptarea unui patrimoniu de natură divină, transmiterea lui de către adepţii acestei credinţe, precum şi interpretarea şi îmbogătirea lui.
Se greşeşte când este considerată o lucrare magică, supranaturală.
Este vorba despre un patrimoniu general al iudaismului, existând o relaţie între concepţia ştiinţifică a Cabalei şi ştiintele naturii.
Cabala, filozofia religioasă a poporului iudaic, formează şi esenta filozofiei progresiste francmasonice.
Cabala a furnizat Francmasoneriei sceptrul lui Solomon, Steaua lui David, simbolismul numerelor şi faimosul Arbore Serfirot (al lumii), precum şi originea celor Trei Mari Coloane masonice: Înţelepciunea, Frumuseţea şi Forţa.
În afara de Francmasonerie, mai sunt şi alte ordine, mai ales religioase, care îşi au originea în Cabala.
Cele patru teme principale ale Cabalei sunt:
1. Dumnezeu e o energie inteligentă multidimensională, inaccesibilă organelor noastre de simţ, dar omniprezentă, participantă nemijlocit în toate formele de materie din care este creat universul vizibil.
2. În creaţia materială sunt prezente pretutindeni ambele sexe; orice lucru este în acelaşi timp masculin şi feminin.
3. Spre a-şi oferi o autocunoaştere, în forţa hiperinteligentă numită Dumnezeu – deci în oricare fiinţa din Creaţie – exista simultan atât binele cât si răul (dualism).
4. Reîncarnarea este un fapt incontestabil (tema este prezentată pe larg în cartea Zohar).
În încheiere putem afirma că prin întregul ei conţinut Cabala este un adevărat sistem esoteric, în care învăţătura veche era transmisă sub forma unui cod hermeneutic. Ea este precursoarea Hasidismului şi a influenţat şi mari spirite creştine (Pico della Mirandola, Reuchlin, Böhme).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu