Peste 200 de imobile din centrul istoric al Timişoarei, unele fiind monumente protejate, au fost 
transformate în ultimii 15 ani în veritabile palate ţigăneşti. La fel, Aleea CFR este dominată de palate noi, cu 20 sau chiar 30 de camere, toate aparţinând celor câteva clanuri ale "romilor de catifea" din Timişoara. Oraşul este stăpânit, în mare parte, de familiile extinse ale doi dintre cei mai proeminenţi lideri ai acestei mafii: Ionelaş Cârpaci şi Vişinel Stancu, veşnici rivali, cât şi de clanul Stancu. În 15 ani, aceştia au reuşit să ocupe la propriu, uneori cu acte legale, alte ori cu falsuri, cele mai scumpe vile din centrul istoric al Timişoarei, dar să se împroprietărească şi cu terenuri pe care au apărut hoteluri şi vile.
Spre deosebire de clanurile ţigăneşti din sudul ţării sau din Ardeal, romii timişoreni evită cât pot bătăile de stradă şi altercaţiile cu autorităţile. Motivul îl reprezintă discreţia absolut necesară şi buna cooperare cu oameni-cheie din Primăria Timişoara, dar şi cu magistraţi şi procurori şi chiar cu unii poliţişti, de la simpli agenţi la ofiţeri de la Biroul de Combatere a Crimei Organizate. Modul lor de operare în a pune mâna pe imobile este folosirea de interpuşi, avocaţi şi notari. Asta pentru că majoritatea romilor din Timişoara au dublă cetăţenie româno-germană. Ionelaş Cârpaci, primul lider al romilor cercetat pentru escrocherii financiare şi imobiliare, fals şi uz de fals în înscrisuri oficiale, are de exemplu şi buletin de Germania. Acelaşi om, aceeaşi fotografie, însă o altă identitate: Johann Sandner, cu reşedinţa în Germania. Aşa se explică de ce sutele de membri ai acestor clanuri vin acasă, la Timişoara, doar de două-trei ori pe an: de Sărbători sau la nunţi, botezuri şi înmormântări în familie. Atunci, pe străzile oraşului apar zeci de maşini de lux, de la BMW şi Mercedes, la cei modeşti, şi până la Bentley, Porsche, Ferrari şi Lamborghini. Provenienţa unor astfel de bunuri nu a prezentat niciodată în ultimul deceniu vreun semn de întrebare pentru cei din Poliţie sau din Administraţia financiară. Motivul este simplu: automobilele de lux sunt înmatriculate în München sau Offenbach, în regiunea Hesse.
Cum reuşesc nişte oameni care nu au nici o sursă de venit în România, iar în Germania trăiesc oficial din ajutoare sociale de la stat, oameni care nu cunosc limba germană şi, mulţi dintre ei, nu ştiu să scrie şi să citească în româneşte să agonisească astfel de averi? "Povestea lor vine de dinainte de 1989. Majoritatea aveau aur în cantităţi mari. «Clienţi» perfecţi pentru fosta Securitate, care i-a trimis peste hotare, s-a folosit de ei, iar după 1990 le-au dat mână liberă să facă bani în Europa şi să cumpere la Timişoara centrul oraşului. Lucrurile nu s-au oprit aici. Autorităţile române, cu excepţia SRI şi a câtorva anchete palide asupra lui Ionelaş, nu i-au întrebat niciodată de unde au atâţia bani şi dacă plătesc undeva impozit pe case sau averi. fii asta spune multe... oameni din aparatul statului român le ţin spatele contra unor sume de bani sau a unor maşini scumpe. Terenuri sau bunuri de lux", a declarat pentru Jurnalul Naţional T.R., fost ofiţer din Departamentului Securităţii Statului, Timiş, care a avut ca obiect de lucru clanurile ţigăneşti până în 1989.
Cât despre bolizii şi limuzinele de sute de mii de euro ori care bat milionul, cum e cazul maşinilor Lamborghini, ţiganii timişoreni din Germania au găsit diverse metode de a le cumpăra. "Când vin în ţară aduc maşinile pe roţi, deci intră prin vamă. Pe multe dintre taloanele maşinilor scumpe sunt trecute nume ale unor cetăţeni nemţi care nu au văzut vreodată România. Din câte ştiu, sunt nemţi care, contra unor sume de bani, sunt de acord să meargă la vânzătorii din Germania şi să ia maşinile pe numele lor. Ţiganii le dau «comisionul» promis, le dau bani pentru a plăti asigurarea şi întreţinerea şi evident plătesc maşina. Prin mâna mea au trecut astfel de taloane auto. Cât timp au împuternicire şi totul e legal, noi nu avem ce să le facem", a povestit un poliţist de frontieră din Punctul de Trecere a Frontierei Cenad, judeţul Timiş.
Unii dintre aceşti romi de catifea au chiar propriile afaceri cu vânzare de maşini în Germania, în landurile Bavaria şi Hesse. Aşa se explică de ce mulţi avocaţi care îi apară, dar şi oameni de afaceri precum şi demnitari au cumpărat contra unor sume modice ori au primit în contrapartidă pentru diverse servicii astfel de maşini de lux.
Marele semn de întrebare şi cheia afacerii este tocmai în Germania, acolo unde, cel puţin de un deceniu, autorităţile statului, în special Poliţia economică, BKA – cei de la combaterea crimei organizate sau cei de la Fiscul german nu i-au luat niciodată la întrebări vizavi de averi şi surse de venit. Un lucru sesizat de mulţi cetăţeni germani, dar şi de etnici germani care au emigrat din România. "Este o lege a tăcerii şi e clar că romii din România au oamenii lor, de la funcţionari de primării, avocaţi şi notari şi persoane dornice de un câştig rapid. Ei nu se rezumă la furturi din magazine sau la cerşetorie. Sunt infracţiuni care nu le aduc venituri consistente. Monitorizăm cazuri de evaziune fiscală, spălare de bani, trafic de fiinţe umane şi chiar trafic de droguri", a declarat pentru Jurnalul Naţional un ofiţer german de poliţie din München, om de legătură al Interpolului pe problematica romilor de catifea.
Occidentul dă semne de trezire
Sub presiunea comunităţii internaţionale, Franţa şi Germania par a se fi trezit la realitate. Astfel au început timid unele descinderi la domiciile din Timişoara, Lugoj sau Recaş ale unor romi bogaţi care trăiesc în Germania, Franţa sau Italia. Pe 21 noiembrie 2007, palatele din Timişoara ale familiilor Cărpaci şi Căldăraş, dar şi ale altor clanuri interlope din Timişoara, Lugoj şi Recaş au fost luate cu asalt de poliţişti români şi francezi, alături din procurori din ambele ţări. Este doar una dintre operaţiunile de combatere a criminalităţii transfrontaliere. Iniţial, razia a vizat şefii reţelelor de cerşetori copii şi handicapaţi care sufocă oraşele europene. În mai puţin de zece ani, oraşe precum Roma, Milano, Florenţa, Paris, Lyon, Londra, Berna, Geneva, Viena, Berlin şi München au fost luate cu asalt de "handicapaţii" şi "orfanii" români şi romi. Aceştia ajung acolo sub coordonarea unor reţele de crimă organizată, despre care însă nici francezii, nici nemţii nu făcut publice date. Motivul cel mai probabil: implicarea unor autorităţi locale şi poliţişti din ţările respective. Afacerea aduce anual, conform celor de la Interpol, venituri ilicite în valoare de milioane de euro. Evident, banii sunt spălaţi, sub forma unor investiţii imobiliare şi funciare, pe teritoriul României.
La o evaluare sumară, investiţiile romilor din oraşul de pe Bega se ridică la peste 250 de milioane de euro şi au crescut până la momentul crizei, când mulţi au renovat palatele şi le-au scos la vânzare. Nici unul nu a fost însă vândut, din cauza sumelor cerute: între 1 şi 5 milioane de euro. La razia din 2007, o comisie rogatorie franco-română a descins consecutiv în şase locaţii de pe raza oraşului Lugoj, cunoscut ca fieful principal al clanurilor ţigăneşti şi al traficanţilor de droguri. Ulterior, nici o informaţie nu a fost făcută publică despre eventuala condamnare a unora dintre romii reţinuţi sau despre complicitatea unor cetăţeni din cele două ţări vestice.
La patru ani de la această acţiune, pe 13 octombrie 2011, Jandarmii de la Gruparea Mobilă, coordonaţi de procurorii DNA Timişoara, au descins la mai multe palate ţigăneşti din zona Parcului Rozelor din Timişoara. Percheziţiile s-au făcut după ce autorităţile din Germania, dar şi din alte ţări vest-europene s-au sesizat vizavai de faptul că majoritatea acestor romi au dublă cetăţenie, cu nume diferite în actele străine faţă de cele româneşti. Principalele suspiciuni sunt de trafic de persoane, spălare de bani şi alte infracţiuni din sfera financiară. Prejudiciul estimat în acest dosar se ridică la peste un milion de euro. Anchetatorii au ridicat mai multe documente, cât şi alte probe din palatele percheziţionate. Ceea ce este mai puţin explicabil este de ce aceste mandate s-au emis pentru domiciliile din România ale romilor bogaţi, deoarece se ştie că aceştia vin în România cel mult de două ori pe an, restul timpului ei trăind în Germania şi, în cazul clanurilor din oraşul Lugoj, în Italia. Aici revine suspiciunea, confirmată de surse ale Interpolului, privind acceptarea tacită a autorităţilor din ţările respective, posibila corupere a unor funcţionari din oraşele vestice unde ţiganii trăiesc, dar şi dovada existenţei unor reţele transfrontaliere de criminalitate organizzata care implică romii de catifea.
Piaţa Operei cotropită de manele
Dacă nemţii şi francezii nu fac publice rezultatele acţiunilor lor, la Timişoara Poliţia închide ochii de câte ori vine vorba despre romii influenţi. Aceşti sunt singurii cetăţeni ai oraşului pe care Fiscul nu îi întreabă despre provenienţa averilor din care şi-au amenajat sau construit palate de milioane de euro, cu marmură de Carrara, cu lemn masiv sculptat, zeci de camere şi lux exorbitant.
De câte ori ajung la Timişoara, clanurile preferă să îşi arate opulenţa aici. Numai în acest an au avut loc trei nunţi şi un botez, toate în aceeaşi lună, la care s-a făcut paradă cu maşini de lux cum au doar milionarii din Monte Carlo, s-au închiriat elicoptere şi au fost aduşi cei mai în vogă manelişti, peste care a plouat cu banconte de o sută şi cinci sute de euro. Sub privirile impotente ale poliţiştilor, aceştia paralizează traficul din oraş şi uneroi defilează cu bolizii chiar prin Piaţa Operei, un loc exclusiv pietonal, unde zeci de timişoreni au murit în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Amenzile le achită pe loc sau efectiv le aruncă sub privirile poliţiştilor. Deşi evenimentele blochează traficul şi adună sute de persoane, ei nu au autorizaţie de la Primărie, conform legii, însă nici Primăria nu apelează la Poliţie şi Jandarmerie, aşa cum o face când zece-douăzeci de români cer autorizaţie pentru un miting sau adunare publică.
Tot când vin la Timişoara, clanurile îşi tranşează neînţelegerile, pentru că aici Poliţia le dă amenzi minime, insignificante pentru banii lor. În plus, poliţiştii cu care se cunosc mai demult vin la faţa locului unde se întâmplă altercaţia şi întocmesc procese-verbale de aşa natură, încât cotizantul generos să iasă bine în cazul vreunei cercetări sau al unui proces. Trebuie spus că, deşi în scandaluri s-au folosit săbii, topoare şi chiar pistoale, nici un rom implicat nu a fost reţinut de Poliţie pentru cercetări amănunţite, totul rezumându-se la aplanarea confliectelor la faţa locului sau la simple declaraţii la secţia de Poliţie.
Romii de catifea au primit denumirea de "mafia imobiliară ţigănească" după ce au pornit, în urmă cu aproape 20 de ani, o adevărată vânătoare prin care să pună mâna pe imobilele istorice din centrul oraşului. Reţeta a fost simplă: cu ajutorul unor funcţionari din Primărie, romii, direct sau prin avocaţi şi notari, au aflat cine sunt moştenitorii cărora urma să li se retrocedeze aceste vile de milioane de euro. Aceeaşi romi au reuşit să convingă moştenitorii retrocedărilor să le vândă vilele. Acolo unde vilele erau divizate în apartamente, aceştia au cumpărat pe bucăţi de la proprietari, prin intimidări şi ameninţări repetate, iar pe chiriaşi i-au scos, în majoritatea cazurilor, cu forţa. Evident, că Primăria nu a luat nici o măsură vizavi de aceste practici. Aşa a apărut o mişcare împoriva acaparării centrului istoric de ţigani, a cărei epopee poate fi găsită pe blogul lui Vladimir Voiasciuc, unul dintre puţinii timişoreni care nu renunţă la spaţiul său legal obţinut şi la lupta cu mafia imobiliară ţigănească. Un blog extrem de documentat, care poate fi accesat la adresa: http://nusuntcarnat.com. Luptătorul nu este însă singur. Intimidările romilor au adus procurorilor pe masă zeci de plângeri de la chiriaşi sau propretari, iar Mişcarea Noua Dreaptă face regulat mitinguri împotriva fenomenului ţigănesc.
În zilele următoare vă vom prezenta istoria expansiunii clanurilor "de mătase" care au pus, încet, încet, stăpânire pe oraş. În urma acetei recapitulări, Garda Financiară, Parchetul şi Primăria îşi vor face bilanţul eficienţei şi utilităţilor faţă de cetăţenii oraşului.
Ionelaş Cârpaci, ţapul ispăşitor
Mafia imobiliară ţigănească a primit o primă lovitură în februarie 2008. fii nu din partea autorităţilor, ci a Jurnalului Naţional. Atunci, în premieră, reporterii au realizat un filaj care a fost refuzat să fie făcut de procurorii timişoreni. Rezultatul: prima dovadă că romii cu bani folosesc falsuri, printre care şi semnături ale primarului privind punerea în posesie pe anumite imobile şi terenuri. Cazul a fost extrem de mediatizat, Ionelaş Cârpaci în România, alias Johhan Sandner în Germania, a petrecut luni bune în arest şi este cercetat în continuare, alături de doi complici. Ionelaş este însă singurul dintre romii din Timişoara care a ajuns în faţa procurorilor pentru escrocherii funciare şi fals. Cât despre cât de falsă ori autentică era semnătura primarului Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, pe anumite înscrisuri, procurorii nu au mai spus nimic. Cu toate că, existând copii ale documentelor, s-au făcut expertize grafologice independente. Timişoara a ajuns să fie acaparată de clanurile ţigăneşti Cârpaci, Stancu şi Covaci. Nume ca Ionelaş Cârpaci, Vişinel Stancu şi alţii sunt notorii în oraş. Aceste clanuri s-au îmbogăţit în ultimii zece ani, sub aceeaşi administraţie: Ciuahndu. Afacerile au fost făcute cu imobile retrocedate, prin vicierea proceselor de retrocedere. S-au produs moştenitori fictivi, identităţi false, s-au plăsmuit documente oficiale. Nimic din toate acestea nu se putea face fără informaţiile depozitate la Primăria Timişoara. Ionelaş Cârpaci este, momentan, cercetat în stare de libertate şi este primul, dar şi singurul rom cercetat din toate clanurile care operează în mafia imobiliară. Alături de el apar doi complici, un român şi un cetăţean maghiar. Nici un alt rom, nici un notar sau vreun funcţionar din Primărie, care au fost direct implicaţi. Mai mult, procuroarea care s-a ocupat de caz a trecut între timp în avocatură. Dosarul este tărăgănat de mai bine trei ani.
Prefecţi ameninţaţi
Dacă romii reuşesc să "ungă" sufletele unor magistraţi, poliţişti, funcţionari publici, notari şi avocaţi, cu prefecţii este mult mai greu. Fostul prefect de Timiş Ovidiu Drăgănescu a cerut în repetate rânduri clarificări vizavi de activităţile abuzive sau ilegale ale romilor de catifea. Urmarea? Scrisori de ameninţare cu moartea venite direct pe adresa Prefecturii. Mai mult, pe 20 august 2008, fostul prefect a fost la un pas de a fi atacat de o familie de romi. Mai recent, actualul prefect Mircea Băcală a fost şi el agresat verbal de mebri ai clanului Cârpaci. El este pe cale să nu-şi mai poată parca maşina în garajul instituţiei. Garajul Instituţiei Prefectului Timiş este pe C.D. Loga, în spatele sediului PSD. Însă, clădirea de la numărul 40/A, din ce spune prefectul, este pe cale să fie cumpărată de un singur proprietar, iar accesul maşinilor Prefecturii să fie interzis acolo. Noul proprietar al imobilului în care se află garajele Prefecturii Timiş, Vladimir Cârpaci, nu mai vrea să permită accesul maşinilor acestei instituţii.
sursa:jurnalul.ro
transformate în ultimii 15 ani în veritabile palate ţigăneşti. La fel, Aleea CFR este dominată de palate noi, cu 20 sau chiar 30 de camere, toate aparţinând celor câteva clanuri ale "romilor de catifea" din Timişoara. Oraşul este stăpânit, în mare parte, de familiile extinse ale doi dintre cei mai proeminenţi lideri ai acestei mafii: Ionelaş Cârpaci şi Vişinel Stancu, veşnici rivali, cât şi de clanul Stancu. În 15 ani, aceştia au reuşit să ocupe la propriu, uneori cu acte legale, alte ori cu falsuri, cele mai scumpe vile din centrul istoric al Timişoarei, dar să se împroprietărească şi cu terenuri pe care au apărut hoteluri şi vile.Spre deosebire de clanurile ţigăneşti din sudul ţării sau din Ardeal, romii timişoreni evită cât pot bătăile de stradă şi altercaţiile cu autorităţile. Motivul îl reprezintă discreţia absolut necesară şi buna cooperare cu oameni-cheie din Primăria Timişoara, dar şi cu magistraţi şi procurori şi chiar cu unii poliţişti, de la simpli agenţi la ofiţeri de la Biroul de Combatere a Crimei Organizate. Modul lor de operare în a pune mâna pe imobile este folosirea de interpuşi, avocaţi şi notari. Asta pentru că majoritatea romilor din Timişoara au dublă cetăţenie româno-germană. Ionelaş Cârpaci, primul lider al romilor cercetat pentru escrocherii financiare şi imobiliare, fals şi uz de fals în înscrisuri oficiale, are de exemplu şi buletin de Germania. Acelaşi om, aceeaşi fotografie, însă o altă identitate: Johann Sandner, cu reşedinţa în Germania. Aşa se explică de ce sutele de membri ai acestor clanuri vin acasă, la Timişoara, doar de două-trei ori pe an: de Sărbători sau la nunţi, botezuri şi înmormântări în familie. Atunci, pe străzile oraşului apar zeci de maşini de lux, de la BMW şi Mercedes, la cei modeşti, şi până la Bentley, Porsche, Ferrari şi Lamborghini. Provenienţa unor astfel de bunuri nu a prezentat niciodată în ultimul deceniu vreun semn de întrebare pentru cei din Poliţie sau din Administraţia financiară. Motivul este simplu: automobilele de lux sunt înmatriculate în München sau Offenbach, în regiunea Hesse.
Cum reuşesc nişte oameni care nu au nici o sursă de venit în România, iar în Germania trăiesc oficial din ajutoare sociale de la stat, oameni care nu cunosc limba germană şi, mulţi dintre ei, nu ştiu să scrie şi să citească în româneşte să agonisească astfel de averi? "Povestea lor vine de dinainte de 1989. Majoritatea aveau aur în cantităţi mari. «Clienţi» perfecţi pentru fosta Securitate, care i-a trimis peste hotare, s-a folosit de ei, iar după 1990 le-au dat mână liberă să facă bani în Europa şi să cumpere la Timişoara centrul oraşului. Lucrurile nu s-au oprit aici. Autorităţile române, cu excepţia SRI şi a câtorva anchete palide asupra lui Ionelaş, nu i-au întrebat niciodată de unde au atâţia bani şi dacă plătesc undeva impozit pe case sau averi. fii asta spune multe... oameni din aparatul statului român le ţin spatele contra unor sume de bani sau a unor maşini scumpe. Terenuri sau bunuri de lux", a declarat pentru Jurnalul Naţional T.R., fost ofiţer din Departamentului Securităţii Statului, Timiş, care a avut ca obiect de lucru clanurile ţigăneşti până în 1989.
Cât despre bolizii şi limuzinele de sute de mii de euro ori care bat milionul, cum e cazul maşinilor Lamborghini, ţiganii timişoreni din Germania au găsit diverse metode de a le cumpăra. "Când vin în ţară aduc maşinile pe roţi, deci intră prin vamă. Pe multe dintre taloanele maşinilor scumpe sunt trecute nume ale unor cetăţeni nemţi care nu au văzut vreodată România. Din câte ştiu, sunt nemţi care, contra unor sume de bani, sunt de acord să meargă la vânzătorii din Germania şi să ia maşinile pe numele lor. Ţiganii le dau «comisionul» promis, le dau bani pentru a plăti asigurarea şi întreţinerea şi evident plătesc maşina. Prin mâna mea au trecut astfel de taloane auto. Cât timp au împuternicire şi totul e legal, noi nu avem ce să le facem", a povestit un poliţist de frontieră din Punctul de Trecere a Frontierei Cenad, judeţul Timiş.
Unii dintre aceşti romi de catifea au chiar propriile afaceri cu vânzare de maşini în Germania, în landurile Bavaria şi Hesse. Aşa se explică de ce mulţi avocaţi care îi apară, dar şi oameni de afaceri precum şi demnitari au cumpărat contra unor sume modice ori au primit în contrapartidă pentru diverse servicii astfel de maşini de lux.
Marele semn de întrebare şi cheia afacerii este tocmai în Germania, acolo unde, cel puţin de un deceniu, autorităţile statului, în special Poliţia economică, BKA – cei de la combaterea crimei organizate sau cei de la Fiscul german nu i-au luat niciodată la întrebări vizavi de averi şi surse de venit. Un lucru sesizat de mulţi cetăţeni germani, dar şi de etnici germani care au emigrat din România. "Este o lege a tăcerii şi e clar că romii din România au oamenii lor, de la funcţionari de primării, avocaţi şi notari şi persoane dornice de un câştig rapid. Ei nu se rezumă la furturi din magazine sau la cerşetorie. Sunt infracţiuni care nu le aduc venituri consistente. Monitorizăm cazuri de evaziune fiscală, spălare de bani, trafic de fiinţe umane şi chiar trafic de droguri", a declarat pentru Jurnalul Naţional un ofiţer german de poliţie din München, om de legătură al Interpolului pe problematica romilor de catifea.
Occidentul dă semne de trezire
Sub presiunea comunităţii internaţionale, Franţa şi Germania par a se fi trezit la realitate. Astfel au început timid unele descinderi la domiciile din Timişoara, Lugoj sau Recaş ale unor romi bogaţi care trăiesc în Germania, Franţa sau Italia. Pe 21 noiembrie 2007, palatele din Timişoara ale familiilor Cărpaci şi Căldăraş, dar şi ale altor clanuri interlope din Timişoara, Lugoj şi Recaş au fost luate cu asalt de poliţişti români şi francezi, alături din procurori din ambele ţări. Este doar una dintre operaţiunile de combatere a criminalităţii transfrontaliere. Iniţial, razia a vizat şefii reţelelor de cerşetori copii şi handicapaţi care sufocă oraşele europene. În mai puţin de zece ani, oraşe precum Roma, Milano, Florenţa, Paris, Lyon, Londra, Berna, Geneva, Viena, Berlin şi München au fost luate cu asalt de "handicapaţii" şi "orfanii" români şi romi. Aceştia ajung acolo sub coordonarea unor reţele de crimă organizată, despre care însă nici francezii, nici nemţii nu făcut publice date. Motivul cel mai probabil: implicarea unor autorităţi locale şi poliţişti din ţările respective. Afacerea aduce anual, conform celor de la Interpol, venituri ilicite în valoare de milioane de euro. Evident, banii sunt spălaţi, sub forma unor investiţii imobiliare şi funciare, pe teritoriul României.
La o evaluare sumară, investiţiile romilor din oraşul de pe Bega se ridică la peste 250 de milioane de euro şi au crescut până la momentul crizei, când mulţi au renovat palatele şi le-au scos la vânzare. Nici unul nu a fost însă vândut, din cauza sumelor cerute: între 1 şi 5 milioane de euro. La razia din 2007, o comisie rogatorie franco-română a descins consecutiv în şase locaţii de pe raza oraşului Lugoj, cunoscut ca fieful principal al clanurilor ţigăneşti şi al traficanţilor de droguri. Ulterior, nici o informaţie nu a fost făcută publică despre eventuala condamnare a unora dintre romii reţinuţi sau despre complicitatea unor cetăţeni din cele două ţări vestice.
La patru ani de la această acţiune, pe 13 octombrie 2011, Jandarmii de la Gruparea Mobilă, coordonaţi de procurorii DNA Timişoara, au descins la mai multe palate ţigăneşti din zona Parcului Rozelor din Timişoara. Percheziţiile s-au făcut după ce autorităţile din Germania, dar şi din alte ţări vest-europene s-au sesizat vizavai de faptul că majoritatea acestor romi au dublă cetăţenie, cu nume diferite în actele străine faţă de cele româneşti. Principalele suspiciuni sunt de trafic de persoane, spălare de bani şi alte infracţiuni din sfera financiară. Prejudiciul estimat în acest dosar se ridică la peste un milion de euro. Anchetatorii au ridicat mai multe documente, cât şi alte probe din palatele percheziţionate. Ceea ce este mai puţin explicabil este de ce aceste mandate s-au emis pentru domiciliile din România ale romilor bogaţi, deoarece se ştie că aceştia vin în România cel mult de două ori pe an, restul timpului ei trăind în Germania şi, în cazul clanurilor din oraşul Lugoj, în Italia. Aici revine suspiciunea, confirmată de surse ale Interpolului, privind acceptarea tacită a autorităţilor din ţările respective, posibila corupere a unor funcţionari din oraşele vestice unde ţiganii trăiesc, dar şi dovada existenţei unor reţele transfrontaliere de criminalitate organizzata care implică romii de catifea.
Piaţa Operei cotropită de manele
Dacă nemţii şi francezii nu fac publice rezultatele acţiunilor lor, la Timişoara Poliţia închide ochii de câte ori vine vorba despre romii influenţi. Aceşti sunt singurii cetăţeni ai oraşului pe care Fiscul nu îi întreabă despre provenienţa averilor din care şi-au amenajat sau construit palate de milioane de euro, cu marmură de Carrara, cu lemn masiv sculptat, zeci de camere şi lux exorbitant.
De câte ori ajung la Timişoara, clanurile preferă să îşi arate opulenţa aici. Numai în acest an au avut loc trei nunţi şi un botez, toate în aceeaşi lună, la care s-a făcut paradă cu maşini de lux cum au doar milionarii din Monte Carlo, s-au închiriat elicoptere şi au fost aduşi cei mai în vogă manelişti, peste care a plouat cu banconte de o sută şi cinci sute de euro. Sub privirile impotente ale poliţiştilor, aceştia paralizează traficul din oraş şi uneroi defilează cu bolizii chiar prin Piaţa Operei, un loc exclusiv pietonal, unde zeci de timişoreni au murit în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Amenzile le achită pe loc sau efectiv le aruncă sub privirile poliţiştilor. Deşi evenimentele blochează traficul şi adună sute de persoane, ei nu au autorizaţie de la Primărie, conform legii, însă nici Primăria nu apelează la Poliţie şi Jandarmerie, aşa cum o face când zece-douăzeci de români cer autorizaţie pentru un miting sau adunare publică.
Tot când vin la Timişoara, clanurile îşi tranşează neînţelegerile, pentru că aici Poliţia le dă amenzi minime, insignificante pentru banii lor. În plus, poliţiştii cu care se cunosc mai demult vin la faţa locului unde se întâmplă altercaţia şi întocmesc procese-verbale de aşa natură, încât cotizantul generos să iasă bine în cazul vreunei cercetări sau al unui proces. Trebuie spus că, deşi în scandaluri s-au folosit săbii, topoare şi chiar pistoale, nici un rom implicat nu a fost reţinut de Poliţie pentru cercetări amănunţite, totul rezumându-se la aplanarea confliectelor la faţa locului sau la simple declaraţii la secţia de Poliţie.
Romii de catifea au primit denumirea de "mafia imobiliară ţigănească" după ce au pornit, în urmă cu aproape 20 de ani, o adevărată vânătoare prin care să pună mâna pe imobilele istorice din centrul oraşului. Reţeta a fost simplă: cu ajutorul unor funcţionari din Primărie, romii, direct sau prin avocaţi şi notari, au aflat cine sunt moştenitorii cărora urma să li se retrocedeze aceste vile de milioane de euro. Aceeaşi romi au reuşit să convingă moştenitorii retrocedărilor să le vândă vilele. Acolo unde vilele erau divizate în apartamente, aceştia au cumpărat pe bucăţi de la proprietari, prin intimidări şi ameninţări repetate, iar pe chiriaşi i-au scos, în majoritatea cazurilor, cu forţa. Evident, că Primăria nu a luat nici o măsură vizavi de aceste practici. Aşa a apărut o mişcare împoriva acaparării centrului istoric de ţigani, a cărei epopee poate fi găsită pe blogul lui Vladimir Voiasciuc, unul dintre puţinii timişoreni care nu renunţă la spaţiul său legal obţinut şi la lupta cu mafia imobiliară ţigănească. Un blog extrem de documentat, care poate fi accesat la adresa: http://nusuntcarnat.com. Luptătorul nu este însă singur. Intimidările romilor au adus procurorilor pe masă zeci de plângeri de la chiriaşi sau propretari, iar Mişcarea Noua Dreaptă face regulat mitinguri împotriva fenomenului ţigănesc.
În zilele următoare vă vom prezenta istoria expansiunii clanurilor "de mătase" care au pus, încet, încet, stăpânire pe oraş. În urma acetei recapitulări, Garda Financiară, Parchetul şi Primăria îşi vor face bilanţul eficienţei şi utilităţilor faţă de cetăţenii oraşului.
Ionelaş Cârpaci, ţapul ispăşitor
Mafia imobiliară ţigănească a primit o primă lovitură în februarie 2008. fii nu din partea autorităţilor, ci a Jurnalului Naţional. Atunci, în premieră, reporterii au realizat un filaj care a fost refuzat să fie făcut de procurorii timişoreni. Rezultatul: prima dovadă că romii cu bani folosesc falsuri, printre care şi semnături ale primarului privind punerea în posesie pe anumite imobile şi terenuri. Cazul a fost extrem de mediatizat, Ionelaş Cârpaci în România, alias Johhan Sandner în Germania, a petrecut luni bune în arest şi este cercetat în continuare, alături de doi complici. Ionelaş este însă singurul dintre romii din Timişoara care a ajuns în faţa procurorilor pentru escrocherii funciare şi fals. Cât despre cât de falsă ori autentică era semnătura primarului Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, pe anumite înscrisuri, procurorii nu au mai spus nimic. Cu toate că, existând copii ale documentelor, s-au făcut expertize grafologice independente. Timişoara a ajuns să fie acaparată de clanurile ţigăneşti Cârpaci, Stancu şi Covaci. Nume ca Ionelaş Cârpaci, Vişinel Stancu şi alţii sunt notorii în oraş. Aceste clanuri s-au îmbogăţit în ultimii zece ani, sub aceeaşi administraţie: Ciuahndu. Afacerile au fost făcute cu imobile retrocedate, prin vicierea proceselor de retrocedere. S-au produs moştenitori fictivi, identităţi false, s-au plăsmuit documente oficiale. Nimic din toate acestea nu se putea face fără informaţiile depozitate la Primăria Timişoara. Ionelaş Cârpaci este, momentan, cercetat în stare de libertate şi este primul, dar şi singurul rom cercetat din toate clanurile care operează în mafia imobiliară. Alături de el apar doi complici, un român şi un cetăţean maghiar. Nici un alt rom, nici un notar sau vreun funcţionar din Primărie, care au fost direct implicaţi. Mai mult, procuroarea care s-a ocupat de caz a trecut între timp în avocatură. Dosarul este tărăgănat de mai bine trei ani.
Prefecţi ameninţaţi
Dacă romii reuşesc să "ungă" sufletele unor magistraţi, poliţişti, funcţionari publici, notari şi avocaţi, cu prefecţii este mult mai greu. Fostul prefect de Timiş Ovidiu Drăgănescu a cerut în repetate rânduri clarificări vizavi de activităţile abuzive sau ilegale ale romilor de catifea. Urmarea? Scrisori de ameninţare cu moartea venite direct pe adresa Prefecturii. Mai mult, pe 20 august 2008, fostul prefect a fost la un pas de a fi atacat de o familie de romi. Mai recent, actualul prefect Mircea Băcală a fost şi el agresat verbal de mebri ai clanului Cârpaci. El este pe cale să nu-şi mai poată parca maşina în garajul instituţiei. Garajul Instituţiei Prefectului Timiş este pe C.D. Loga, în spatele sediului PSD. Însă, clădirea de la numărul 40/A, din ce spune prefectul, este pe cale să fie cumpărată de un singur proprietar, iar accesul maşinilor Prefecturii să fie interzis acolo. Noul proprietar al imobilului în care se află garajele Prefecturii Timiş, Vladimir Cârpaci, nu mai vrea să permită accesul maşinilor acestei instituţii.
sursa:jurnalul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu