Svastica

Termenul englezesc si german “swastica” deriva de la cuvantul in sanscrita “svastikah”, care inseamna “a fi norocos”. Primul simbol de acest tip a fost descoperit in perioada Paleolitica pe dintii de fildes ale unui mamut, gasite in Ucraina, si au ca origine anul 10.000 i.H.

Svastica e un simbol universal cunoscut si foarte antic, fiind gasit in Asia, Mongolia, India si in America Centrala. Cunoscuta in multe culture din antichitate dar si din lumea moderna, o cunosteau atat celtii, cat si antichii greci, etruschii, egiptianii si mesopotamii. In China, India si Israel in America Centrala, aztechii si civilizatia Maya au folosit acest simbol pe momunente funerare, pe haine si bijuterii.

The World Book Encyclopedia scrie in acest sens: “Este un simbol antic folosit des ca ornament dar ci ca simbol religios. S-a gasit svastica pe cladiri bizantine, in scrieri budiste, pe morminte celtice si monede grecesti. Svastica era un simbol foarte des folosit de indianii din America de Nord si America de Sud.” In Transilvania ( Siebenbuergen) Romania, s-au gasit vase cu gravuri in forma de svastica. De asemenea, arheologii au scos la lumina svastiche si din fosta Troie, oras antic al Asiei, iar pe statuia Artemide, zeita vietii erau gravate mai multe svastiche, toate acestea determinandu-ne sa ne gandim ca avea in acel timp un semnificat de viata si fertilitate.

In Europa, acest simbol a fost gasit pe catacombe romane, pe biserici, pe pavimentele pietelor si pe morminte. In Betleem, pe pavimentul bisericii Nasterii, se gaseste o imensa svastica. De asemenea se poate vedea si deasupra intrarii intr-un templu din Bali, Indonezia, dar si pe o reprezentare a amprentelor lui Buddha. In perioda preistorica in Babilonia (anii 2000 i.C.), svastica era vazuta ca un simbol religios inconjurat de o aura magica, un talisman aducator de noroc.

In India era unit semnificatul religios la simbolismul astronomic: cu cirligele orientate spre dreapta era emblema Soarelui, al binelui, in sens contrar aducea ghinion. Dupa anul 700 d.H. are un semnificat al numarului zecemii si deci al infinitului. In sistemul indo-budist, svastica vine insa considerata ca un sigil si se regaseste des imprimata pe inima lui Buddha iar in Tibet e purtatoare de noroc, considerata un talisman. In religia indiana a Gianismului cele patru brate a acestei cruci reprezinta etapele existentei: lumea zeilor, lumea oamenilor, lumea animalelor, infernul.

Svastica e numita si “CRUX GAMMATA” deoarece carligele sale reproduc de 4 ori litera G (gamma) a alfabetului grec. Ceea ce este cert, e ca svastica nu a fost niciodata atat de faimoasa ca in perioada in care a reprezentat o stema politica. Pana astazi nu este cu putinta a afirma cu certitudine unde apare ea pentru prima data, deci opera carui popor este. Diferite cercetari au ca rezultat Babilonia, altele insa se opresc la o perioada cu mult inaintea acestui popor.

Totusi, revista “Natural History” din ianuarie 1980, publicand un studiu aprofundat privind originea si uzul svasticii, scrie: “Svastica e un puternic simbol purtator de noroc, un talisman. Aceasta particularitate a sa, cat si aura sa magica, simbolismul sau are radacini adanci, in cele mai antiche civilizatii mesopotamiche si iraniene. In India, e folosita in mod comun in ceremoniile indù dar si ca motiv ornamental, svastica unind astfel simbolul astronomic la cel religios. Svastiche descoperite la Samarra, in nordul Baghdad-ului, pe raul Tigru, si sapaturile arheologice din Susa (sau Susan) demonstreaza antica origine a simbolului in Mesopotamia. Pare deci ca Babilonia era locul de origine al acestui simbol, numit svastica.

Dupa parerea altor cercetatori insa ar fi fost adusa pe Pamant in Noaptea Timpurilor de catre alte lumi. In cartea “A Douasprezecea Planeta” de Zecharia Sitchin a fost reprodus simbolul sumerian, asemanator al celui hindù, a celui yogi “Pratuk”, alcelui care se gaseste in Cartea Tibetana a Mortilor, al celui raelian si a catorva Crop Circles. Este unul si acelasi. Poate se trateaza de cel mai antic simbol existent, legat de originea noastra cosmica.

Introducerea svasticii in Germania si Austria are loc datorita calugarului Adolf Lanz, care in 1895 cu ocazia unei calatorii in India, cumpara cu putini bani un inel de la un preot dintr-un targ de langa Calcutta. Acest inel avea gravat un semn, mai precis o svastica, considerata de catre indieni un simbol de viata eterna. Hitler vazu acest simbol pentru prima oara cand era inca un copil si traia in Austria.

In mica localitate Lambach unde locuia, erau imprimate svastici pe usile manastirii, si acelasi semn se gasea si pe stema personala a preotului Theodorich Hang din aceasta manastire. Desigur, alegea sa de mai tarziu nu s-a bazat doar pe faptul ca el vedea incontinuu acest semn. Si nu a fost desigur unicul motiv pentru care el a adoptat acest simbol ca emblema a “Natiunii”. Hitler a ales svastica mai intai ca simbol al partidului national-socialist si apoi al celui de-al treilea Reicht, cand imprimata sub acvila imperiala devine emblema acestuia. Hitler insa cunostea bine originale antiche ale svasticii, fiind vrajit de umbra de mister si de aura magica ce invaluia acest simbol.

Pentru o perioada de timp, canta in corul manastirii unde si traieste, in iarna anului 1897-1898. Era fiul unui tata extrem de autoritar. Isi pierde mama, de care era foarte legat, moarte ce lasa o rana adanca in sufletul sau. Poate chiar din aceasta perioada a vietii sale Adolf Hitler ramane impresionat de acest simbol?

Opiniile sunt diverse. In cartea Aus Adolf Hitler Jugendland und Jugendzeit (“Perioada si localitatea tineretii lui Adolf Hitler”) sunt descrise urmatoarele, in ceea ce priveste manastirea din Lambach: “Acolo, Adolf Hitler vede pentru prima data svastica…. Chiar daca Adolf Hitler a adoptat pe urma acest simbol pentru motive diverse, nu se poate uita faptul ca el a trait o buna parte a copilariei sale in contact cu acest simbol…” In cartea sa Oberdonau, die Heimat des Fuehrers (“Dunarea superioara, locuinta Fuehrer-ului”) Robert Lenk scrie: “Baiatul din cor Adolf Hitler vede pentru prima oara semnul de cruce cu carlige, al soarelui, pe scutul …..”(pag.102) In aceeasi carte scriitorul mentioneaza sase biserici din zona Muehlviertel considerate catolice in Austria Superioara, locuri in care era prezent acest simbol.

Dictatorul era oricum un intelectual avand insa si cunostinte esoterice, ce l-au condus in mod fatal sa creada ca rasa Ariana era superiora, deoarece, spunea el, erau semidei, iar poporul sau trebuia cu orice pret sa recastige superioritatea pierduta. Ideile sale l-au condus sa vada in evrei niste dusmani deoarece era un popor care nu folosea svastica, ereditatea Arianilor lasata anumitor popoare, in afara evreilor, deci nedemni. “Svastica era Soarele iar evreii se inchinau lunei, deci dusmani al simbolului Arianilor.”

Astfel, svastica intuneca cerul Europei, un simbol antic si magic, de milenii simbol de prosperitate si noroc, devine reincarnarea raului si a unui nebun, in numele caruia au fost sacrificate mii de vieti omenesti pentru cele mai aberante si scelerate experimente. Esoterismul a fost studiat e Hitler cu intentia de a dezvolta o societate “mistico-politica”, un exemplu de aceste intentii ale sale sunt si culorile oficiale ale nazistilor: negrul, rosul si alb, culorile sacre ale alchimiei. Tot national-socialismul a fost legat de mistica esoterica, conferma fiind multitudinea de simbole folosite, ca si svastica pe emblema principala. Cum afirma insusi Hitler, svastica, inca de la prezentarea sa poporului germanic, avu un mare succes.

Bandiera cu crucea cu cirlige debuta in anul 1920 a devenit orgoliul dictatorului si al colaboratorilor sai. Semnul care in scurt timp fu vazut pe clopotele catedralelor germane si pe altare, intra astfel in sufletul unui popor devenind in scurt timp simbolul victoriilor si infrangerilor sale. La sfarsitul anilor 1930 era incisa pe monede, poduri si cartoline din toata lumea. Chiar Coca-Cola a folosit-o in anunturi publicitare in 1925. Felicitari cu acest simbol se gaseau de vanzare in toata America si erau trimise pentru a ura “mult noroc” prietenilor si familiei. Cand Hitler alese svastica ca simbol al nazismului, a ales unul dintre cele mai antiche simboluri misterioase si cu o putere magica. Descoperi apoi ca aceasta a creat chiar efectul dorit. In cartea sa “Mein Kampf” Hitler scrie ca in momentul in care in vara anului 1920 a prezentat pentru prima oara publicului steagul cu svastica, aceasta a “creat efectul unei flacari”.

Multimea era entuziasta. Friedrich Heer, catolic si profesor de istorie la Universitatea din Viena, in cartea sa “God’s First Love” a scris: “In cruda realitate a istoriei germane, crucea si svastica au fost intotdeauna unite, deoarece svastica a proclamat mesajul victoriei, de la clopotele catedralelor germane, bandiere cu svastica au aparut pe urma si pe altarele teologilor, pastorilor, ecleziasticilor fie catolici sau protestanti, care au primit cu intentie buna alianta cu Hitler. “ .

Modul in care Hitler a folosit acest simbol l-a facut sa devina ceva degradant in aproape toata lumea chiar daca in Orient a continuat in mod normal sa fie folosita in mod religios sau sacru, in sens pozitiv. Rudyard Kipling (autorul Cartii Junglei) il elimina din cartile sale dupa 1935, iar in 1945 in Germania este interzis de catre Aliati. Astazi, insusi legea germana il interzice. S-a scris mult si se va mai scrie. Svastica ramane cel mai controvers simbol din ultimii 100 de ani.

sursa:piatza.net