Aşa şi-au caracterizat cei de la Richard Mille obsesia de a realiza cel mai uşor ceas mecanic din lume - "un pariu stupid". RM027, un tourbillon care cântăreşte 18 grame cu tot cu curea şi al cărui mecanism nu e mai greu de 4 grame, a apărut după sute sau chiar mii de ore de muncă titanică şi după ce Richard Mille, forţa creatoare din spatele companiei, a acceptat să "arunce" cu banii în stânga şi-n dreapta pentru a face toată cercetarea şi toate experimentele posibile, asigurându-se astfel că rezultatul e perfect.Şi chiar a fost perfect, mai ales că spaniolul Nadal a câştigat pentru a cincea oara Roland Garros purtând ceasul la fiecare meci şi, într-o performanţă de neaşteptat, necedând niciun set din toate meciurile jucate în cadrul turneului. Victoria lui Nadal a fost răzbunarea perfectă pentru Richard Mille, acuzat că, în plină criză, dă dovadă de prost gust făcând paradă, alături de Nadal, cu un ceas de jumatate de milion de dolari.
Ce nu au spus criticii sufocaţi de propria lor revoltă proletară a fost faptul că multe alte piese haute horlogerie se vând la preţuri similare şi nimeni nu se gândeşte să facă paralele cu revoluţia franceză.
Ce-i drept, majoritatea ceasurilor cu preţuri cuprinse între 500.000 şi un milion de dolari se vând fără tam-tam şi nici nu iscă vreo controversă referitoare la performanţa sportivă, dar poate că scandalul i-a facut bine lui Richard Mille care cu siguranţă va vinde rapid celelalte 49 de piese din serie, în primul rând datorită performanţei istorice a spaniolului, dar şi datorită faptului că, după cum bine spun americanii, "everybody loves a good scandal". Spre deosebire de scandalul iscat de RM027 şi decizia lui Rafa de a juca fără a se despărţi de ceas, opusul lui "good scandal" este Tiger Woods – şi el a purtat un ceas realizat de TAG Heuer special pentru a nu-i submina jocul de golf, dar aventurile lui Tiger în ţara animatoarelor de duzină şi a starurilor porno numai bune pentru vânzări nu au fost.
Revenind la Richard Mille şi Rafael Nadal, dacă tenismanul ar fi ratat Roland Garros, cred că RM027 era istorie. Acum, însă, e legendă. Şi chiar merită - deşi nu sunt absolut deloc fanul acestei marci, trebuie să recunosc că performanţa este de excepţie - iar ceasurile de acest calibru (da, ma refer şi la bani), sunt cumpărate, din fericire, şi pentru performanţă. Altfel, sunt convinsă că domnului Richard Mille i-ar fi fost mult mai simplu să trântească vreo 3.000 de diamante pe unul dintre modelele sale, să-l boteze Calea Lactee sau ceva de genul asta şi să aştepte cumpărătorii – dacă a mers pentru Hublot, nu vad de ce nu ar fi fost la fel şi pentru Mille. Dar mi se pare cu atât mai mult de admirat că, în toiul crizei, Mille a ales performanţa. Şi un tourbillon cu rezervă de funcţionare de 48 de ore care nu cântăreşte nici 20 de grame este performanţă. Mecanismul a fost realizat dintr-un aliaj denumit Lital, folosit în industria aerospaţială, iar carcasa e pe baza de carbon, fiind în acelaşi timp foarte uşoară şi foarte rezistentă la orice şocuri sau presiuni. Asta pentru că jocul lui Nadal chiar supune ceasul la şocuri incredibile, ca viteză, presiune, unghiuri, vibraţii, lovituri etc.
Un ceas de jumatate de milion - de ce nu? Nimeni nu e obligat să-l cumpere, dar putem să ne bucurăm că încă există oameni care visează şi creeaza asemenea minunăţii tehnologice. Şi că există atleţi de talia lui Nadal, de-abia ieşit din adolescenţă, stângaci şi uşor caraghios în posturi "mondene" (vezi videoclipul Shakirei de la "Gipsy" ), dar care este pentru tenis ceea ce Nureiev a fost pentru balet.
Revenind la Richard Mille şi Rafael Nadal, dacă tenismanul ar fi ratat Roland Garros, cred că RM027 era istorie. Acum, însă, e legendă. Şi chiar merită - deşi nu sunt absolut deloc fanul acestei marci, trebuie să recunosc că performanţa este de excepţie - iar ceasurile de acest calibru (da, ma refer şi la bani), sunt cumpărate, din fericire, şi pentru performanţă. Altfel, sunt convinsă că domnului Richard Mille i-ar fi fost mult mai simplu să trântească vreo 3.000 de diamante pe unul dintre modelele sale, să-l boteze Calea Lactee sau ceva de genul asta şi să aştepte cumpărătorii – dacă a mers pentru Hublot, nu vad de ce nu ar fi fost la fel şi pentru Mille. Dar mi se pare cu atât mai mult de admirat că, în toiul crizei, Mille a ales performanţa. Şi un tourbillon cu rezervă de funcţionare de 48 de ore care nu cântăreşte nici 20 de grame este performanţă. Mecanismul a fost realizat dintr-un aliaj denumit Lital, folosit în industria aerospaţială, iar carcasa e pe baza de carbon, fiind în acelaşi timp foarte uşoară şi foarte rezistentă la orice şocuri sau presiuni. Asta pentru că jocul lui Nadal chiar supune ceasul la şocuri incredibile, ca viteză, presiune, unghiuri, vibraţii, lovituri etc.
Un ceas de jumatate de milion - de ce nu? Nimeni nu e obligat să-l cumpere, dar putem să ne bucurăm că încă există oameni care visează şi creeaza asemenea minunăţii tehnologice. Şi că există atleţi de talia lui Nadal, de-abia ieşit din adolescenţă, stângaci şi uşor caraghios în posturi "mondene" (vezi videoclipul Shakirei de la "Gipsy" ), dar care este pentru tenis ceea ce Nureiev a fost pentru balet.
sursa:despreceasuri.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu