Portretul barbatului romanesc, in viziunea unui barbat

Liviu Antonesei - editorialist: 'Cand o mare parte a barbatilor de la noi, isi vor spala singuri sosetele, feminismul va inregistra o mare victorie, iar comunitatea va face un urias pas inainte'.

Liviu Antonesei, editorialist la publicatia Adevarul, facea recent un portret foarte autentic al barbatului tipic din Romania. Si ne bucura ca tot mai multi barbati inteligenti adopta acest discurs al detasarii de gloata, ba chiar al identificarii unor practici sociale negative ce ne afecteaza.

„Nu-mi plac generalizarile" , isi incepe Liviu Antonesei, pledoaria. Si nici noua nu ne plac, dar e bine sa reflectam asupra unei stari de fapt care predomina in societatea noastra si care ne face rau, haideti sa recunoastem.

„Precizez de la inceput ca nu toti barbatii din Romania pot primi calificativul din titlu, ci doar cei alesi!”, spune Liviu Antonesei.

"Numai ca, deosebit de stravechea vorba <>, in acest domeniu alesii sunt puzderie. Nici n-as fi scris articolul daca in vremea din urma n-as fi inventariat in preajma mea legiuni purtand cu demnitate emblema <>. Atat de multi incat mai sa cad in pacatul, pe care il condamn de cate ori dau peste el, al generalizarii. Dar mie nu de barbatul romanesc imi este in primul rand, ci de bietele femei care au ghinionul sa dea peste el. Nu cred sa existe oidee mai funesta pentru o femeie din Romania decat aceea a maritisului!", este de parere Liviu Antonesei si probabil ca traind pe pielea noastra, multe dintre noi ii dam dreptate...

„Probabilitatea de a da peste un barbat romanesc este incomparabil mai mare decat a da peste un barbat pur si simplu, fie el si din Romania. Si, de fapt, cuvantul maritis nici nu este cel mai potrivit pentru aceste situatii, pentru ca este vorba nu atat despre o casatorie intre egali cat despre un fel de adoptie.
Cand da peste un asemenea specimen, femeia nu se marita, ci mai degraba infiaza. Pentru ca isi ia in carca o fiinta neajutorata, infantila, care nu se pricepe la mai nimic important, in schimb e alintata, razgaiata, plina de pretentii, in legatura cu ultimele, barbatul romanesc fiind incapabil sa faca marunte calcule privind oportunitatea sau chiar posibilitatea.

Barbatul romanesc, fie el intelectual, artist sau din clasele populare, de buna seama ca nu se va cobori pana la munca in bucatarie. In schimb, trebuie sa aiba mereu la dispozitie mancare gatita si proaspata. Daca e intelectual sau artist, de buna seama ca are multe de gandit sau de creat. Faptul ca si sotia, ma rog, mama adoptiva are acelasi statut nu conteaza, de cand au ajuns femeile oameni?! Daca e din clasele populare, cand naiba sa gateasca daca lui nu-i ajunge timpul sa bea cata bere poate si sa stea cu ochii cascati in televizor la ratarile lui Banel ori la prostiile debitate de Sandel, Mitica sau Gigel! Cateodata, femeia pune piciorul in prag si-i spune: <> Dupa ce barbatul romanesc isi toarna uleiul clocotit ba pe maini, ba pe picioare si dupa ce e cat pe ce sa dea foc casei, se renunta la asemenea experimente. Ti-ai luat barbat romanesc de crescut, creste-l!”. Va recunoasteti cumva in aceast scenariu?

Liviu Antonesei povesteste mai departe acest  film pe care il vedem, din pacate, prea des in jurul nostru: „Cand nu mai poate, femeia isi ia lumea in cap si pleaca unde vede cu ochii - la munca, bineinteles, undeva unde poate castiga mai multi bani, crezand ca scapa si de tortura. Salvarea e insa provizorie, pentru ca trebui sa-i trimita omului ei bani de intretinere - doar n-o sa lucreze aici, cand ea castiga acolo! - si mai ales de bautura, ca doar il lucreaza singuratatea! Iar cand se intoarce in vreo vacanta, sa te tii cati mesteri are de cautat ca sa repare tot ce-a reusit el sa strice in lipsa ei. Iar daca mesteri nu-s, pune mana pe cleste, pe ciocan si repara singura. Probabil, femeia care a avut nesansa sa-si ia un barbat romanesc nu are scapare decat intr-o lume mai buna decat asta, cea de sus. Dar e o scapare cu titlu individual. El isi va cauta alta mama adoptiva. Si chiar daca nu gaseste, nimic nu-i pierdut, oricand o fiica iubitoare, o nora vor fi la dispozitie pentru a prelua stafeta”...

Dar, sa nu uitam, avem si noi un rol negativ pe care il jucam in societatea noastra. Am imprumutat valori occidentale fara sa le trecem prin filtrul unei revolutii proprii. Cand o mare parte a barbatilor de la noi, isi vor spala singuri sosetele, feminismul va inregistra o mare victorie, iar comunitatea va face un urias pas inainte!", spune intr-un mod spiritual, Liviu Antonesei. Iata de ce:

„Oricat ar parea de ciudat, nu barbatii sunt vinovati pentru toata povestea asta, ci chiar femeile, mamele, mamele de baieti. Ei nu se nasc chiar atat de prefecti, sunt insa abitir ajutati sa devina, sunt niste produse culturale, nu naturale. E suficient sa ma uit cincisprezece minute la o mama cu „botul ei de aur" ca sa stiu cate femei o vor injura cand botul se va face ditamai lingoul! Si, atunci, ce asteptam de la barbatul romanesc? Constiinta civica, atitudine politica? Pai lui nu-i ajunge toata viata sa creasca! Cand o mare parte a barbatilor de la noi, isi vor spala singuri sosetele, feminismul va inregistra o mare victorie, iar comunitatea va face un urias pas inainte!”

Nu cred insa ca trebuie sa judecam aceasta situatie in termeni de vina pe care ar trebui sa si-o asume un gen sau altul. Mai degraba trebuie sa constientizam ca nu avem un rol superficial in aceasta lume. Modul cum ne desfasuram cele mai simple activitati, cele mai banale interactiuni are repercusiuni asupra intregii comunitati. Se vor schimba lucruri atunci cand vom invata sa privim in jurul nostru cu un ochi critic, asa cum a facut-o Liviu Antonesei de exemplu, rasturnand sabloane ale masculinitatii romanesti.

Noi, la randul nostru ca femei, prietene, mame, surori, iubite putem sa rasturnam sabloane gresite prin modul cum ne crestem copiii sau comunicam cu cei apropiati... Feminismul va inregistra o mare victorie si comunitatea va face un pas inainte, atunci cand femeile, la randul lor, vor renunta sa mai joace rolul de "eroine" in viata barbatilor si copiilor lor, respectand fara urma de indoiala, o ideologie veche, oferindu-se cu totul si uitand de ele... Si da, abia astept ziua cand barbatii isi vor spala singuri sosetele, fara ca gestul sa fie incarcat de vreo urma de tragism,  ci doar de... firesc! 

I.S.
 

Foto front, main si int. art: Shutterstock

sursa:garbo.ro