Mituri false despre persoanele care mint

Exista peste 6 miliarde jumatate de oameni pe planeta noastra, dar toti aratam la fel cand mintim. Pupile dilatate, sprancene oblice, buza de sus ridicata in coltul gurii... cea mai nesemnificativa linie de pe fata noastra, cel mai putin vizibil gest, toate spun o poveste. Poate ca sta in natura umana sa mintim... Adevarul este totusi scris pe fetele noastre.

Majoritatea oamenilor au idee cum arata un mincinos. In randurile de mai jos vom incerca insa sa demitizam trei dintre cele mai comune conceptii gresite despre persoanele care mint.

1. Daca persoana nu ne priveste in ochi, minte.

ADEVARUL: Privitul in ochii celuilalt este cel mai des intalnit mit despre mincinosi. Oamenii de stiinta au efectuat un studiu pe un esantion de peste 5.000 de oameni din 75 de tari in legatura cu diferite conceptii despre mincinosi. Primul raspuns dat de oamenii din fiecare cultura a fost (fals) ca mincinosii nu isi privesc niciodata interlocutorul in ochi. Totusi, peste 30 de studii stiintifice care au examinat contactele vizuale intre persoane ca variabila atunci cand mintim au concluzionat ca acesta nu este un semn sigur ca cineva minte.

2. Daca o persoana se joaca nervos cu un obiect sau cu mainile, minte.

ADEVARUL: Nervozitatea corporala nu este neaparat un indiciu al minciunii. Este posibil ca persoana in cauza sa nu se simta bine in mediul in care se afla sau sa fie prea emotiva. In majoritatea situatiilor decisive pentru un om, un asemenea comportament este chiar normal. Doar in momentul in care cineva are un limbaj al trupului inconsecvent (pe care nu il arata de obicei) trebuie sa incepem sa fim atenti si sa analizam atent ceea ce spune.

3. Daca o persoana isi atinge fata sau isi freaca nasul intr-o discutie, minte.

ADEVARUL: Un mit larg raspandit este ca mincinosii isi ating fata sau isi freaca nasul atunci cand spun o minciuna. La fel ca si nervozitatea corporala, acest comportament izolat nu poate determina daca cineva minte in orice situatie.

Cum detectam un mincinos?

Daca seful ii spune subalternului, „Faci o treaba foarte buna!”, poate acesta din urma sa il creada? Atunci cand cineva este la un interviu si spune ca si-a parasit locul de munca anterior fiindca nu mai putea sa faca naveta, este adevarat? Atunci cand un partener ii spune celuilalt ca nu are o aventura, minte? Este mai usor decat avem impresia sa devenim un detector uman de minciuni.
In primul rand, trebuie sa fim atenti la semnale suspicioase in comportamentul interlocutorului, orice relatie am avea cu acesta. Luat separat, orice tip de comportament poate fi un semn de stres sau starea naturala a unei persoane. Un gest care nu se armonizeaza cu intregul limbaj al corpului dintr-o anumita situatie poate aparea din intamplare, insa atunci cand este repetat ori insotit de gesturi adiacente, este momentul sa devenim sceptici.

sursa:garbo.ro