Masoneria şi ritualurile satanice

Majoritatea organizaţiilor adoptă ceremonii, uneori adevărate ritualuri, pe care le practică, de regulă, atunci când membrii ei se reunesc. Apelate cu anumite ocazii, acestea induc stări emoţionale care pregătesc structura psihică individuală a participanţilor pentru receptarea şi acceptarea ideilor, principiilor specifice organizaţiei şi contribuie la întărirea ei. Un alt efect este acela al realizării datorită rezonanţei psihice a legăturii cu entităţi din lumi paralele care chemate pot oferi ajutor şi ghidare spirituală. Ritualurile sunt simbolice şi decriptarea lor arată caracterul bun sau rău al grupului dezvăluind chiar scopurile nedeclarate ale sale. Din acest motiv, cele mai multe organizaţii păstrează cu străşnicie secretul mai cu seamă asupra semnificaţiilor şi înţelesurilor ascunse ale elementelor ce compun ceremoniile. 

Dacă scopurile grupului sunt altruiste, benefice, entităţile contactate sunt elevate şi vor oferi sprijin nelimitat şi îndrumare spirituală necondiţionate de vreo recompensă anume; dar dacă scopurile sunt negative şi egoiste atunci fiinţele subtile apelate sunt malefice, iar orice ajutor venit din partea lor va fi condiţionat de recompense care ajung uneori chiar până la sacrificii umane. Omul se cunoaşte după fapte, iar pomul după roadele sale; desigur şi un grup se cunoaşte după fapte, dar şi după semnificaţia ezoterică a simbolurilor sale. Ce concluzii putem trage atunci când examinăm simbolurile, gesturile şi ritualurile acceptate de către francmasonerie?

Sub faţada "lustruită" a francmasoneriei se ascund simboluri satanice

În interiorul ei este prezentă şi simbolistica bogată la care apelează membrii iniţiaţi la întruniri şi în afara lor. Ei susţin că “frăţia” este continuarea comunităţii Cavalerilor Templieri şi că originea ei este în trecutul îndepărtat situată în spaţiul antic al egiptenilor şi iudeilor. Scopurile declarate sunt emoţionante: să ajute umanitatea să progreseze şi să trăiască în pace, să promoveze libertatea omului, să înfăptuiască opere de binefacere, etc. Faţada acestui "edificiu" este strălucitoare şi garnisită cu tot felul de intenţii bune.

Să trecem dincolo de superficialităţi şi de ceea ce spun membrii masoni şi să ne întrebăm: care sunt realizările de-a lungul timpului? Iată doar două dintre ele care, nu-i aşa, au "ajutat” umanitatea:
- Revoluţia Franceză care a distrus vieţile a sute de mii de oameni şi a adus dezordinea şi decăderea morală într-o ţară apreciată până atunci drept cea mai puternică şi mai modernă ţară a Europei.
- Revoluţia bolşevică ce a generat moartea a câteva milioane de oameni, a adus teroarea, foametea, îndepărtarea de Dumnezeu şi a marcat începutul manifestării comunismului în lume, acea "invenţie năucă" cum o definea Petre Ţuţea. Comunismul este tot un "copil" al masoneriei…

Odată iniţiat în rândurile confreriei masonice neofitul va primi un şir de iniţieri pe măsură ce urcă în ierarhia gradelor. Aceste iniţieri reflectă cronologic un mit cu privire la templul lui Solomon. Francmasonii susţin că în timpul domniei regelui Solomon acesta a hotărât să construiască un templu în Ierusalim. Constructorii chemaţi să-l ridice erau selectaţi în trei categorii – ucenici, tovarăşi, maeştri - plătite diferit. Când sosea momentul plăţii fiecare trebuia să pronunţe, mai întâi, o anumită parolă după care era recunoscut ca făcând parte dintr-o anumită categorie şi abia apoi plătit. Trei dintre tovarăşi doresc să afle parola categoriei maeştrilor (cea mai bine plătită) şi îl forţează pe marele arhitect Hiram să le-o dezvăluie. Cum acesta refuză, este ucis de către cei trei cu tot atâtea lovituri: una în inimă, una în gât şi ultima în cap. Crima este ascunsă, dar descoperită în final, iar făptaşii pedepsiţi.

Să apreciem, aşadar, ce fel de profil poate avea o organizaţie ale cărei ritualuri de iniţiere sunt bazate pe povestea unei crime ce implică setea de bani, lipsa de scrupule, răzbunarea, minciuna? Mai putem crede atunci afirmaţiile masonice legate de filantropie, adevăr, morală, progres? Cu referire la tăcerea impusă membrilor masoni, legată de activitatea din interiorul acestei secte, iată conţinutul jurământului realmente oripilant pe care cel ce urmează a fi iniţiat este obligat să-l respecte: “Promit şi jur să păstrez şi să îndeplinesc obligaţiile mele de ucenic, iar dacă le voi încălca fie să mi se taie gâtul de la o ureche la cealaltă, fie să mi se scoată limba din rădăcini, iar trupul meu să fie îngropat în nisipurile aspre ale mării” (jurământ masonic, gradul I).

Dar pedepsele pentru încălcarea jurământului nu se opresc aici ci au şi ele gradele lor: “Dacă îmi voi nerespecta obligaţiile, fie ca partea stângă a pieptului să îmi fie tăiată, inima scoasă de acolo şi dată vulturilor”. (jurământ masonic, gradul II) “…să am corpul tăiat în două, măruntaiele scoase, trupul să îmi fie ars, iar cenuşa răspândită în cele patru vânturi” (jurământ masonic, gradul III).

Atunci când doreşti cu adevărat binele cuiva nu-l distrugi dacă greşeşte, ci îl ajuţi să se îndrepte. Prin urmare să ne întrebăm: este benefică francmasoneria şi este creştină de vreme ce se dovedeşte străină de întâia lege a lui Dumnezeu – iubirea – şi de iertare? Şi în afară de aceasta însăşi legea liberului arbitru este încălcată de vreme ce unei persoane i se impune să accepte şi să se supună unor reguli şi ordine înainte de a le cunoaşte.

Fracmasonii se închină lui Satana

Membrii Lojelor se închină nu lui Dumnezeu, ci Marelui Arhitect al Universului. Cine este acesta află doar masonii care primesc iniţierea gradului 25: Marele Arhitect al Universului nu este Dumnezeu, ci “îngerul luminii, geniul muzicii, spiritul focului.”

Penibilă şi periculoasă decădere spirituală; să abandonezi credinţa în Dumnezeu, nelimitat în putere şi iubire, adevăr şi viaţă, Creatorul tuturor lumilor şi să adori un înger mai presus de toate! Doar masonii cu grade foarte înalte ştiu că “îngerul luminii” este de fapt Lucifer. Cu un astfel de ghid spiritual ei urmăresc perseverent să creeze pe Pământ o nouă ordine mondială condusă numai de ei, fără religie, cu o omenire adusă în mizerie şi dominată de patimi inferioare. Ne este vie în memorie experienţa comunistă iniţiată şi dirijată de către francmasonerie. Am văzut atunci ce luptă înverşunată era purtată împotriva religiei şi a proprietăţii individuale. Iată de ce credinţa în Dumnezeu îl face pe om puternic şi liber, iar proprietatea îl ajută să-şi menţină această libertate în lumea fizică. Unei fiinţe cu o credinţă de nezdruncinat nu i se poate adormi conştiinţa. Ea are încredere în Dumnezeu şi în propriile forţe. Ori pentru a-şi atinge scopul, francmasoneria are nevoie de oameni fără credinţă, slabi şi săraci pentru a le limita libertatea în această lume.

Liderii masoni ascund faptul că vor să distrugă complet religia creştină. Le este foarte drag cuvântul “revoluţie”. Pentru oamenii de rând revoluţia aduce mizerie, teroare, moarte, suferinţe de tot felul dar pentru ei înseamnă prilejul de a răsturna o ordine firească şi a o înlocui cu una dorită de ei. Astfel, treptat, mulţi dintre oameni devin creştini mai mult cu numele şi mai puţin prin atitudine şi credinţă. Vom cita numai două fragmente din publicaţia “Catholic Gazette” care în numărul din februarie 1936 publică extrase ale unor conversaţii ce avuseseră loc la Societatea Secretă Francmasonică din Paris, care dovedesc ce mijloace sunt folosite pentru realizarea ţelului francmasoneriei: “Câtă vreme va dăinui printre nemasoni vreo concepţie morală a ordinii sociale şi câtă vreme orice religie, orice patriotism, orice sentiment al demnităţii nu vor fi lichidate, domnia noastră asupra lumii nu va putea veni”. “Să ne intensificăm activităţile pentru a otrăvi moralitatea creştinilor; aceştia trebuie aduşi în situaţia de a urî patriotismul şi dragostea de familiile lor, de a considera credinţa lor o ruşine iar ascultarea faţă de Biserică ca o sclavie degradantă, astfel încât ei să devină surzi la chemările Bisericii şi orbi la avertismentele ei împotriva noastră.”

Să aruncăm o privire mai adâncă asupra moralităţii şi asupra comportamentului lumii de astăzi, iniţial creştine şi să observăm dacă cele dezvăluite în 1936 sunt confirmate. Prezenţa francmasoneriei în societatea de astăzi este aproape pretutindeni. Puterea ei financiară este imensă şi îşi poate permite să genereze războaie, revoluţii, lovituri de stat sau să provoace ascensiunea sau decăderea personalităţilor publice. Totul e o problemă de timp. Asemenea evenimente sunt inteligent concepute şi realizate astfel încât opinia publică rămâne încredinţată de firescul lor fără a-şi pune măcar problema dacă au fost întâmplătoare sau nu.

Metoda nu este foarte complicată. Principiul de bază este să creezi o problemă pentru ca apoi să vii cu soluţia salvatoare. E dorită o revoluţie victorioasă? Nimic mai simplu. Cu ajutorul banilor şi a liderilor corupţi într-o ţară sunt cauzate artificial probleme economice şi politice; cu ajutorul mass mediei (care, în mare parte, e sub controlul masoneriei) mulţimea oamenilor obişnuiţi este adusă în starea de a dori şi a accepta soluţia concepută de francmasoni. Apoi, ca din întâmplare, se găsesc oamenii şi mijloacele necesare de a o pune în practică. Să nu uităm un amănunt: oamenii şi mijloacele sunt puse la dispoziţie tot de către francmasonerie. Ce putem face pentru a nu ne lăsa păcăliţi de către această adevărată sectă satanică? În primul rând să avem conştiinţa trează, să eliminăm superficialitatea din propria noastră gândire şi să nu uităm niciodată că cea mai mare înşelătorie a forţelor satanice este să ne facă să credem că ele nu există şi că nici lumea lor nu există. “Somnul raţiunii generează monştrii”, se spune. Şi nu în ultimul rând, să nu uităm că pentru tot ceea ce facem suportăm consecinţele actelor noastre, mai devreme sau mai târziu şi dăm socoteală, în faţa lui Dumnezeu şi a propriei noastre conştiinţe. Sau, cum spunem noi, românii: după faptă şi răsplată…

Bibliografie:

Craig Heimbichner, Blood on the Altar: The Secret History of the World's Most Dangerous Secret Society, ed. Independent History and Research (January 3, 2005)
John Salza, Masonry Unmasked: An Insiders Reveals the Secrets of the Lodge, ed. Our Sunday Visitor (September 2006)
Paul A. Fisher, Their God Is The Devil: Papal Encyclicals And Freemasonry, ed. Authorhouse (August 30, 2004)
Paul A. Fisher, Behind the Lodge Door, ed. Tan Books & Publishers (October 1991)
William J. Sutton, Illuminati 666, Book 2, ed. Teach Services Inc; 1999 edition (March 1995)
John Ankerberg, John Weldon, Secret Teachings of the Masonic Lodge, ed. Moody Publishers; Expanded edition (April 8, 1990)
Jan Van Helsing, Secret Societies and Their Power in the 20th Century, ed.Ewertverlag S.L. (1995)