În fiecare miercuri, fumătorii care vor să scape de ţigări se întâlnesc cu medicii şi cu psihologii la un "grup anti-fumat" la Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta" din Bucureşti. Până acum, doar 30% dintre participanţi s-au întors şi la tratament.În urmă cu mai bine de jumătate de secol, în Statele Unite ale Americii medicii făceau reclamă la ţigări. "Nouă din zece medici recomandă ţigările X" sunau, ca pe prospectele medicale de azi, mesajele doctorilor. Nici vorbă de cancer, impotenţă, probleme cardiace, ten distrus sau alte nenorociri aduse atenţiei de medicina modernă chiar şi în România lui 2011, unde locurile pentru nefumători sunt încă "borcane" prin baruri pentru "ciudaţii" care nu îmbină ţigara cu berea.
Azi, pe holurile Institutului de Pneumoftiziologie "Marius Nasta" din Bucureşti medicii te anunţă clar că poţi muri cu fiecare fum de ţigară. Dai de afişe mari, cu multe semne de exclamare, postere cu tâlc, unde scrumul unei ţigări uriaşe, desenate abil, sunt redate de artist prin sute de trupuri umane, micuţe, stinse într-o scrumieră.
"Ajută-mă să te ajut să te laşi de fumat!" e mesajul care tronează în fiecare miercuri, de la 15.30, în "Sala Anti-Fumat" a institutului "Marius Nasta", care se animă săptămânal pentru o întâlnire cu "pacienţii".
"Ajută-mă să te ajut să te laşi de fumat!" e mesajul care tronează în fiecare miercuri, de la 15.30, în "Sala Anti-Fumat" a institutului "Marius Nasta", care se animă săptămânal pentru o întâlnire cu "pacienţii".
O lume pestriţă, de fumători
Încăperea e deja plină. În jurul unei mese mari respiră, care mai greu, care mai uşor, 18 suflete. Oameni mai tineri, cum e băiatul într-o cămaşă cu mânecă scurtă, mov, ce fixează peretele, absent, de lângă o sticlă de cola la jumate. Sau oameni mai bătrâni, cum e domnul Mircea Şoroiu, lucrător la ALPAB, care, roşu la faţă, mai tuşeşte din când în când. Sunt şi doamne de faţă, ce tot cotrobăie prin poşete, preocupate, dând la o parte pachetul de "slims" în căutare de cine ştie ce le trebuie aici şi acum. Sunt şi domni cu genţi pentru laptopuri, cum e domnul Sorin, veniţi direct de la muncă, de prin ale căror buzunare de la piept se profilează dreptunghiul unui "super-lung". Fiecare cu "blend"-ul lui, cu figura şi vârsta lui. Toţi fumători. Toţi cu o idee.
Urmeză să înceapă "cursul" de informare gratuită asupra efectelor fumatului din cadrul programului "Stop fumat!". Şi stau toţi, cu feţe posace, căutând un motiv să nu se mai gândească la faptul că aşa ar merge o ţigară la toată aşteptarea asta.
PRIN TRATAMENT
"Noi nu suntem vrăjitori"
Doctorul Magdalena Ciobanu, coordonatorul programului "Stop fumat!" aşteaptă să fie adusă nişte mobilă la institut. Aparatul de aer condiţionat curge, e cald, are destule pe cap. De asta poate că pare grăbită cât intră în încăpere şi se aşază în faţa unui panou de prezentare, pe care sunt trecute, schematic, numele medicamentelor care ar trebui să te ajute să te laşi de fumat.
"V-am rugat să veniţi azi aici pentru că e necesar să ştiţi exact la ce vă aşteptaţi", începe Magdalena Ciobanu "lecţia". "Eu sunt medic, colegele mele sunt psiholoage, noi nu suntem vrăjitori. Înainte de a vă spune cu ce vă pot ajuta, o să vă pun cu ce nu vă pot ajuta. Medicamentele nu reprezintă tratamentul absolut, adică iau o pastilă astă seară şi gata. Medicamentele au rolul de a vă uşura sarcina. Bun. A încercat careva dintre dumneavoastră să nu fumeze? Cum v-aţi simţit?", întreabă Magadalena Ciobanu, pe un ton didactic.
În capul mesei, abia sosit, un bărbat grizonat, cu ochelarii de soare pe cap, se declară mândru că nu mai fumează de ceva vreme.
Un om s-a eliberat
A fost greu. Omul zice că a avut inclusiv stări de leşin pe tot parcursul procesului. Cumva pare de înţeles: a fumat câte trei pachete de ţigări, timp de 34 de ani, în fiecare zi. Devenise suplimentul lui de aer, fără de care nu simţea că trăieşte. A venit azi aici cu un ton menit să dea indicaţii novicilor.
"Am urmat tratamentul aproape trei luni", spune bărbatul. Aruncă apoi o lecţie de viaţă, care îi mai amărăşte, dincolo de gustul de tabac, pe cei prezenţi, încă dependenţi de ţigară. "În cel ce vrea să se lase de fumat trebuie să existe perseverenţă. Eu eram perseverent", spune bărbatul. În prima lună, lua şi pastile dar şi fuma. Era parte din tratament. Doctorul insista însă să le lase mai repede, ceea ce-l scotea şi mai tare din minţi.
"Nu puteam să mă abţin. La cantitatea de ţigări pe care o fumam, nu puteam să mă las aşa brusc, cum vroia ea. În a doua lună de tratament, dorinţa de a fuma era chiar mai mare! Că se lua la trântă ţigara cu tabacul din medicament. Mă trezeam şi noaptea, ca somnambulii ca să fumez, fără să ştiu ce fac. Mai trebuia să-mi angajez un paznic care să mă supravegheze noaptea, ca să nu fumez. Fumam în aşa hal încât aveam următorul obicei: dimineaţa când mergeam la muncă prindeam mereu un anume stop la semafor. Şi acolo, chiar dacă aveam ţigara aprinsă, aprindeam alta imediat, automat! Mă trezeam cu două ţigări aprinse. Aşa de înrăit eram", zice omul.
Apoi, într-o zi, tot fumul s-a risipit. Când a intrat în a treia lună de tratament, bărbatul s-a trezit că nu mai fuma mai mult de şase ţigări pe zi. "Şi mi-am zis: "Acum este momentul!". Şi am dat pachetul de ţigări altcuiva".
Omul termină de povestit experienţa. Tânărul în cămaşă mov a devenit parte din mobilier deja, cola din sticla de alături pare să se evapore sub tăcere. E puţină interacţiune, dar doctorul Ciobanu nu renunţă. "Mulţumesc pentru că aţi împărtăşit experienţa dumneavoastră. Haideţi să vedem cum funcţionează medicamentul", trece mai departe.
Medicamente "neînţelese"
Medicamentele anti-fumat au apărut, prin anii 70, în Occident, ca să diminueze sevrajul de nicotină, explică medicul. Problema cu ele e că românii le iau aiurea, pentru că se eliberează fără reţetă. De aia ajung să le înjure şi să zică că totul e doar o porcărie.
Aşa că medicul trece în revistă câteva indicaţii, sumare. Prima ar fi că guma de mestecat cu nicotină nici măcar nu se mestecă. Se ţine între gingie şi obraz. Plasturele cu nicotină e la fel de prost înţeles, se pare. Se aplică pe piele de dimineaţă, de cum te-ai trezit, nu mai târziu, cum fac mai toţi fumătorii. El trebuie să satisfacă, imediat, nevoia fizică de nicotină, după somn.
Magdalena Ciobanu desenează pe planşă scheme şi arată, ca la şcoală, cum acţionează medicamentele anti-fumat. "În capul dumneavoastră există o zonă foarte frumoasă, care se numeşte centrul plăcerii şi al recompensei. Pentru că în această zonă a creierului există nişte celule nervoase care atunci când sunt stimulate produc dopamină. Dopamina e una din endorfine. Se mai numesc şi hormonii fericirii. Când dumneavoastră aveţi senzaţia că ceva vă place, ceva vă relaxează, în spatele acestei senzaţii e faptul că neuronii din zona aceasta a plăcerii produc endorfine".
Care e totuşi legătura cu fumatul? Unii neuroni din această zonă a creierului au nişte receptori unde nicotina se poate fixa. "Este, dacă vreţi ca şi cu cheia şi cu broasca. Cheia ar fi nicotina, receptorul ar fi broasca din uşă. Când dumneavoastră fumaţi, după şase-şapte secunde nicotina ajunge la creier, se leagă de receptor, neuronul e stimulat, se produce dopamina şi care e rezultatul?", vine întrebarea pedagogului anti-fumat. Tăcerea unui examen oral aproape eşuat domină însă printre "cursanţi". "Păi, de ce fumaţi? Că vă place!", pune la punct doctorul toată "afacerea".
Cu medicamentele, practic, păcăleşti creierul cu substanţa din altă sursă, continuă. "Apoi imaginaţi-vă că fumaţi o ţigară", îmbie medicul. "Vine nicotina, dar nu se poate lega de receptor, că el e ocupat!". E ca şi cum, spune medicul Ciobanu, "cheia se află deja în broască şi vine copilul, cu cheia lui şi vrea să o bage şi el acolo".
"Rău, foarte rău m-am simţit"
Tratamentul ăsta nu e chiar roz, din câte sugerează medicul Ciobanu. La sfârşitul lui, renunţă la fumat cam 50-60% dintre pacienţi. Şi, după un an de la încheierea lui, doar 20% dintre ei rămân nefumători. Restul se apucă din nou de tras din ţigară.
Apoi mai sunt efectele secundare. Unele pot fi stări de depresie oribile, de-ţi vine să-ţi iei lumea în cap. Sorin, unul dintre fumătorii din sală, a experimentat pe propria piele sevrajul din timpul medicamentelor anti-fumat luate aiurea.
A luat două săptămâni Champix. A picat într-o depresie îngrozitoare. Sau, după cum zice el, l-au luat "stările urâte". "Rău, foarte rău m-am simţit. Şi am luat recomandat de medic. A fost o senzaţie groaznică. E greu de definit ce am simţit... O stare d-aia de nervozitate cumplită. Ca şi cum am fost într-un examen şi nu-ţi găseai liniştea. Am luat tratamentul două săptămâni, am fumat în acelaşi timp şi am încercat treptat să reduc", zice Sorin.
Partea pozitivă a fost că n-a fumat trei luni de zile. Părea că o să dureze. S-a dus apoi într-o zi la muncă, l-a făcut şeful albie de porci şi primul gând a fost să se ducă să-şi cumpere ţigări. De atunci trage din ele fără oprire.
Efecte secundare utile
Sorin ar fi un caz eşuat. Pentru că tratamentul, ca şi în cazul celui cu antibiotice, de exemplu, trebuie urmat după indicaţii, atât timp cât e recomandat şi cu doza de care e nevoie, spune medicul specialist. Reacţiile secundare par să şi folosească la ceva, adaugă. În funcţie de ele, un fumător îşi poate alege medicamentul potrivit. Trebuie să te gândeşti ce chin ai suporta mai uşor când porneşti la drum. Cum ar veni: ce preferi? Stări de greaţă sau să te trezeşti cu noaptea în cap? Depresia şi convulsiile sunt şi ele printre efecte, dar doar în cazuri rare. De asta tratamentul nu este recomandat epilepticilor şi depresivilor.
Medicamentele anti-fumat se ocupă însă doar de nevoia biologică, aduce medicul o concluzie medicală. Ca să scapi de "poftă" e nevoie de psiholog. Personaj misterios, necunoscut pentru români până de curând, psihologul poate scoate un fumător din lumea ţigărilor, din câte spune doctorul Ciobanu.
Încăperea e deja plină. În jurul unei mese mari respiră, care mai greu, care mai uşor, 18 suflete. Oameni mai tineri, cum e băiatul într-o cămaşă cu mânecă scurtă, mov, ce fixează peretele, absent, de lângă o sticlă de cola la jumate. Sau oameni mai bătrâni, cum e domnul Mircea Şoroiu, lucrător la ALPAB, care, roşu la faţă, mai tuşeşte din când în când. Sunt şi doamne de faţă, ce tot cotrobăie prin poşete, preocupate, dând la o parte pachetul de "slims" în căutare de cine ştie ce le trebuie aici şi acum. Sunt şi domni cu genţi pentru laptopuri, cum e domnul Sorin, veniţi direct de la muncă, de prin ale căror buzunare de la piept se profilează dreptunghiul unui "super-lung". Fiecare cu "blend"-ul lui, cu figura şi vârsta lui. Toţi fumători. Toţi cu o idee.
Urmeză să înceapă "cursul" de informare gratuită asupra efectelor fumatului din cadrul programului "Stop fumat!". Şi stau toţi, cu feţe posace, căutând un motiv să nu se mai gândească la faptul că aşa ar merge o ţigară la toată aşteptarea asta.
PRIN TRATAMENT
"Noi nu suntem vrăjitori"
Doctorul Magdalena Ciobanu, coordonatorul programului "Stop fumat!" aşteaptă să fie adusă nişte mobilă la institut. Aparatul de aer condiţionat curge, e cald, are destule pe cap. De asta poate că pare grăbită cât intră în încăpere şi se aşază în faţa unui panou de prezentare, pe care sunt trecute, schematic, numele medicamentelor care ar trebui să te ajute să te laşi de fumat.
"V-am rugat să veniţi azi aici pentru că e necesar să ştiţi exact la ce vă aşteptaţi", începe Magdalena Ciobanu "lecţia". "Eu sunt medic, colegele mele sunt psiholoage, noi nu suntem vrăjitori. Înainte de a vă spune cu ce vă pot ajuta, o să vă pun cu ce nu vă pot ajuta. Medicamentele nu reprezintă tratamentul absolut, adică iau o pastilă astă seară şi gata. Medicamentele au rolul de a vă uşura sarcina. Bun. A încercat careva dintre dumneavoastră să nu fumeze? Cum v-aţi simţit?", întreabă Magadalena Ciobanu, pe un ton didactic.
În capul mesei, abia sosit, un bărbat grizonat, cu ochelarii de soare pe cap, se declară mândru că nu mai fumează de ceva vreme.
Un om s-a eliberat
A fost greu. Omul zice că a avut inclusiv stări de leşin pe tot parcursul procesului. Cumva pare de înţeles: a fumat câte trei pachete de ţigări, timp de 34 de ani, în fiecare zi. Devenise suplimentul lui de aer, fără de care nu simţea că trăieşte. A venit azi aici cu un ton menit să dea indicaţii novicilor.
"Am urmat tratamentul aproape trei luni", spune bărbatul. Aruncă apoi o lecţie de viaţă, care îi mai amărăşte, dincolo de gustul de tabac, pe cei prezenţi, încă dependenţi de ţigară. "În cel ce vrea să se lase de fumat trebuie să existe perseverenţă. Eu eram perseverent", spune bărbatul. În prima lună, lua şi pastile dar şi fuma. Era parte din tratament. Doctorul insista însă să le lase mai repede, ceea ce-l scotea şi mai tare din minţi.
"Nu puteam să mă abţin. La cantitatea de ţigări pe care o fumam, nu puteam să mă las aşa brusc, cum vroia ea. În a doua lună de tratament, dorinţa de a fuma era chiar mai mare! Că se lua la trântă ţigara cu tabacul din medicament. Mă trezeam şi noaptea, ca somnambulii ca să fumez, fără să ştiu ce fac. Mai trebuia să-mi angajez un paznic care să mă supravegheze noaptea, ca să nu fumez. Fumam în aşa hal încât aveam următorul obicei: dimineaţa când mergeam la muncă prindeam mereu un anume stop la semafor. Şi acolo, chiar dacă aveam ţigara aprinsă, aprindeam alta imediat, automat! Mă trezeam cu două ţigări aprinse. Aşa de înrăit eram", zice omul.
Apoi, într-o zi, tot fumul s-a risipit. Când a intrat în a treia lună de tratament, bărbatul s-a trezit că nu mai fuma mai mult de şase ţigări pe zi. "Şi mi-am zis: "Acum este momentul!". Şi am dat pachetul de ţigări altcuiva".
Omul termină de povestit experienţa. Tânărul în cămaşă mov a devenit parte din mobilier deja, cola din sticla de alături pare să se evapore sub tăcere. E puţină interacţiune, dar doctorul Ciobanu nu renunţă. "Mulţumesc pentru că aţi împărtăşit experienţa dumneavoastră. Haideţi să vedem cum funcţionează medicamentul", trece mai departe.
Medicamente "neînţelese"
Medicamentele anti-fumat au apărut, prin anii 70, în Occident, ca să diminueze sevrajul de nicotină, explică medicul. Problema cu ele e că românii le iau aiurea, pentru că se eliberează fără reţetă. De aia ajung să le înjure şi să zică că totul e doar o porcărie.
Aşa că medicul trece în revistă câteva indicaţii, sumare. Prima ar fi că guma de mestecat cu nicotină nici măcar nu se mestecă. Se ţine între gingie şi obraz. Plasturele cu nicotină e la fel de prost înţeles, se pare. Se aplică pe piele de dimineaţă, de cum te-ai trezit, nu mai târziu, cum fac mai toţi fumătorii. El trebuie să satisfacă, imediat, nevoia fizică de nicotină, după somn.
Magdalena Ciobanu desenează pe planşă scheme şi arată, ca la şcoală, cum acţionează medicamentele anti-fumat. "În capul dumneavoastră există o zonă foarte frumoasă, care se numeşte centrul plăcerii şi al recompensei. Pentru că în această zonă a creierului există nişte celule nervoase care atunci când sunt stimulate produc dopamină. Dopamina e una din endorfine. Se mai numesc şi hormonii fericirii. Când dumneavoastră aveţi senzaţia că ceva vă place, ceva vă relaxează, în spatele acestei senzaţii e faptul că neuronii din zona aceasta a plăcerii produc endorfine".
Care e totuşi legătura cu fumatul? Unii neuroni din această zonă a creierului au nişte receptori unde nicotina se poate fixa. "Este, dacă vreţi ca şi cu cheia şi cu broasca. Cheia ar fi nicotina, receptorul ar fi broasca din uşă. Când dumneavoastră fumaţi, după şase-şapte secunde nicotina ajunge la creier, se leagă de receptor, neuronul e stimulat, se produce dopamina şi care e rezultatul?", vine întrebarea pedagogului anti-fumat. Tăcerea unui examen oral aproape eşuat domină însă printre "cursanţi". "Păi, de ce fumaţi? Că vă place!", pune la punct doctorul toată "afacerea".
Cu medicamentele, practic, păcăleşti creierul cu substanţa din altă sursă, continuă. "Apoi imaginaţi-vă că fumaţi o ţigară", îmbie medicul. "Vine nicotina, dar nu se poate lega de receptor, că el e ocupat!". E ca şi cum, spune medicul Ciobanu, "cheia se află deja în broască şi vine copilul, cu cheia lui şi vrea să o bage şi el acolo".
"Rău, foarte rău m-am simţit"
Tratamentul ăsta nu e chiar roz, din câte sugerează medicul Ciobanu. La sfârşitul lui, renunţă la fumat cam 50-60% dintre pacienţi. Şi, după un an de la încheierea lui, doar 20% dintre ei rămân nefumători. Restul se apucă din nou de tras din ţigară.
Apoi mai sunt efectele secundare. Unele pot fi stări de depresie oribile, de-ţi vine să-ţi iei lumea în cap. Sorin, unul dintre fumătorii din sală, a experimentat pe propria piele sevrajul din timpul medicamentelor anti-fumat luate aiurea.
A luat două săptămâni Champix. A picat într-o depresie îngrozitoare. Sau, după cum zice el, l-au luat "stările urâte". "Rău, foarte rău m-am simţit. Şi am luat recomandat de medic. A fost o senzaţie groaznică. E greu de definit ce am simţit... O stare d-aia de nervozitate cumplită. Ca şi cum am fost într-un examen şi nu-ţi găseai liniştea. Am luat tratamentul două săptămâni, am fumat în acelaşi timp şi am încercat treptat să reduc", zice Sorin.
Partea pozitivă a fost că n-a fumat trei luni de zile. Părea că o să dureze. S-a dus apoi într-o zi la muncă, l-a făcut şeful albie de porci şi primul gând a fost să se ducă să-şi cumpere ţigări. De atunci trage din ele fără oprire.
Efecte secundare utile
Sorin ar fi un caz eşuat. Pentru că tratamentul, ca şi în cazul celui cu antibiotice, de exemplu, trebuie urmat după indicaţii, atât timp cât e recomandat şi cu doza de care e nevoie, spune medicul specialist. Reacţiile secundare par să şi folosească la ceva, adaugă. În funcţie de ele, un fumător îşi poate alege medicamentul potrivit. Trebuie să te gândeşti ce chin ai suporta mai uşor când porneşti la drum. Cum ar veni: ce preferi? Stări de greaţă sau să te trezeşti cu noaptea în cap? Depresia şi convulsiile sunt şi ele printre efecte, dar doar în cazuri rare. De asta tratamentul nu este recomandat epilepticilor şi depresivilor.
Medicamentele anti-fumat se ocupă însă doar de nevoia biologică, aduce medicul o concluzie medicală. Ca să scapi de "poftă" e nevoie de psiholog. Personaj misterios, necunoscut pentru români până de curând, psihologul poate scoate un fumător din lumea ţigărilor, din câte spune doctorul Ciobanu.
"Medicamentele anti-fumat nu reprezintă tratamentul absolut.(...) Au rolul de a vă uşura sarcina"
MAGDALENA CIOBANU, medic
LA PSIHOLOG
"Alegi un loc special pentru fumat, de preferat cât mai urât"
"Toată lumea ştie că e vorba şi de motive psihologice. Că atunci când v-aţi apucat de fumat nu v-aţi apucat de drogaţi ce eraţi. Fiind şi această componentă psihologică, pentru a te trata cu adevărat, à la long, trebuie să vină şi consilierea psihologică. Degeaba tratez dependenţa de nicotină dacă eu nu mă ocup şi de obiceiuri", aduce doctorul Magdalena Ciobanu psihologia în tratarea dependenţei de ţigări.
Aici intră în "scenă", psihologul Bogdana Bursuc. "Ce se întâmplă cel mai frecvent dacă te laşi de fumat?", întreabă specialistul fumătorii din încăpere. "Te reapuci", dă tot ea răspunsul.
Apoi vin explicaţiile. Oamenii fumează mult mai mult decât e necesarul de nicotină cerut de dependenţa fizică. Durata de metabolizare a nicotinei este de patru ore. Tot ce se fumează între aceste patru ore este un surplus dat de dependenţa psihică.
"Când fumaţi dumneavoastră?", întreabă psihologul oamenii din jur. "La cafea", spune cineva. "De stres", zice Sorin. Altcineva a observat că mulţi o fac "de fală" - "Că ai un Kent, eşti cineva", explică omul. "De plictiseală", "de aşteptare", "cu alcool", "pentru anturaj", se înşiruie o listă de motive, cu markerul, pe planşă. "Sunt toate motive care nu ţin de biologia noastră, ci de viaţa noastră. Ori de câte ori o să apară chestiile astea, o să fumezi. Pentru că facem asta dintr-un reflex necondiţionat. Aţi auzit de Pavlov, nu? Ei, e exact la fel", dă psihologul exemple.
Un exerciţiu
Renunţarea la ţigară este un proces atât de dificil deoarece stimulii interni şi externi care condiţionează fumatul sunt şi vor fi prezenţi mereu în viaţa oamenilor. "O să fie în continuare prieteni, alcool, cafea, stres", spune psihologul.
Aşa că înainte să te laşi de fumat trebuie "să rupi reflexul". Adică "să-i înveţi pe câinii lui Pavlov să nu mai saliveze când se aprinde becul", după cum se exprimă Bogdana Bursuc. "Trebuie să ajungi la faza la care primeşti o cafea, dar nu-ţi mai vine să fumezi. Şi asta se face aşa: stimulii trebuie să apară distinct în timp. Adică trebuie să practici fumatul ca scop în sine". Să-l separi de cafea, de exemplu. "Aşa că alegi un loc special pentru fumat, de preferat cât mai urât", spune psihologul.
Cei din jur par puşi pe glume. "În beci!", se aude cum zice cineva de alături, stârnind râsete. "La ghenă!", adaugă un alt participant. "Da, în beci!", revine psihologul. "Şi atunci practic ce vei avea de făcut e ca atunci când bei cafeaua, de exemplu, şi-ţi vine nevoia de a fuma, să te duci în locul pentru fumat. Te îmbraci, frumos, cobori două etaje - să zicem că ai fixat locul de fumat în faţa blocului -, fumezi ţigara respectivă. Dar dacă mai vrei cafea, trebuie să urci înapoi. Şi, în timp, poţi face activitatea asta fără să fumezi. La restaurant, la fel, te duci să fumezi afară. Şi nu o să-ţi convină să tot pierzi ce se vorbeşte la masă", vine un alt exemplu.
Pilda cu soacra
Bogdana Bursuc crede că practicând metoda asta, în timp, fumatul devine o pedeapsă, nu o plăcere.
Vorbeşte apoi şi de o greşeală pe care o fac cei care vor să se lase de fumat: oamenii nu urmează, când se lasă, acelaşi scenariu ca şi atunci când merg să fumeze. Psihologul explică: dacă te-ai decis să nu mai iei pauze de ţigară, la serviciu, ar trebui să înlocuieşti obiceiul tot cu unul care presupune un "traseu" similar.
"Dacă am nevoie de o pauză şi de obicei mergeam la ţigară, dar acum aleg să rămân la calculator să mă uit la poze din excursia vieţii mele, n-o să fiu foarte satisfăcut. Trebuie să mă ridic de acolo, să fac zece paşi, să mă duc în altă încăpere, unde sunt alţi stimuli. Dacă rămân la computer, o să te simţi tot obosit. Un domn mi-a spus că s-a reapucat de fumat că-l enerva soacra lui. A zis că dacă mai stătea o clipă acolo cu ea şi nu fuma, o strângea de gât. I-am spus că dacă rămânea în aceeaşi încăpere cu ea şi-şi aprindea o ţigară rezolva ceva? Ce l-a calmat a fost de fapt că a plecat de acolo", spune psihologul.
Sunt două ore de când "lecţia" anti-fumat a început. Prin încăpere fumătorii încep să se agite. "Mai bine o strîngea pe soară-sa de gât şi termina problema şi nu mai trebuia să se apuce de fumat", aduce cineva o glumă la exemplul cu soacra.
Psihologul pune punct. "Cam asta e ce am avut de spus. Dumneavoastră cum v-aţi simţit?", întreabă. "Trebuie să vă decideţi prin care metodă vreţi să vă lăsaţi: prin tratament, prin psiholog, prin tratament şi psiholog. Sau, a patra metodă, singur". Final de curs. Se distribuie foi cu numere de telefon pentru medici şi psihologi. Se iese în grabă, prin sporovăială. La poarta institulului un cor de brichete aprinde ţigară după ţigară.
PRIN OCHII UNUI FUMĂTOR STRESAT
Un bărbat care a venit "de gura cucoanei"
Exemplele cu soacre şi informaţiile despre dopamină sunt undeva la distanţă de câteva minute bune. "Vreau să mă las!", aproape că strigă fumătorul Mircea Şoroiu, în vârstă de 56 de ani, în staţia de autobuz din faţa institutului. E deja la a doua ţigară de când a ieşit de la "club", dar se dă convins de ce a auzit la întâlnire. "Trebuie să ai bunăvoinţă. Dacă nu e bunăvoinţă, nu faci nimic", zice omul.
Apoi mărturiseşte. El e aici, la curs, şi intenţionează să vină şi pentru tratament "mai mult de gura cucoanei". "Ca să scap, că mă înnebuneşte. Şi mai e că dau o groază de bani. Dar la mine nu e chiar cu toată inima asta cu lăsatul, că la mine deja fumatul e instinct", spune fumătorul înrăit.
De ce fumează? "De nervi!". "Eu lucrez în tot Bucureştiul ăsta, la ALPAB, electrician. Fumez că mă enervează că stau aşa în staţie la troleu câte cinci ore. Stând de vorbă cu unu, cu altul, mai găsesc câte un prost, aşa mă enervează! Te stresează zi de zi, mă stresează şi la servici, mă stresează prostia din tramvai pe unde merg, toate fiţele, toate căcaturile, nu poţi să te pişi sau să te caci că gata dai de un prost!", spune, nervos, Mircea Şoroiu.
Pe el cine să-l înţeleagă? Aşa că, deşi nu pare convins de metodele terapeutice expuse, va merge totuşi pe mâna psihologului. "Vin miercuri cu un amic al meu aici şi pe urmă mă duc la doamna doctor. Şi la psiholog mă duc. Psihologul îţi dă nişte idei, te învaţă nişte lucruri. Şi dacă nu eşti cu caltaboşul întreg, la revedere! Degeaba te duci", zice bărbatul.
E un om nervos Mircea Şoroiu. L-a enervat inclusiv că la întâlnire unii au făcut puţină băşcălie. Pentru el e o treabă cât se poate de serioasă tot procesul ăsta cu lăsatul de fumat. Nu e doar de la nevastă. "Mie mi-a spus că trebuie să mă operez de la fumat, am sinuzită acută crescută. Fumatul dăunează foarte mult. Am încercat foarte multe metode să mă las, dar uite că mai mult am mâncat decât m-am lăsat. Am băgat ceaiuri anti-fumat, anti-stres, n-a mers nimic", zice.
E patimă grea, sugerează Mircea Şoroiu. Odată "cucoana" i-a băgat ţigara în lapte şi el tot a fumat. Acum le "trage" cu sete, în bucătărie. Dar doar după ce pleacă femeia la serviciu.
MAGDALENA CIOBANU, medic
LA PSIHOLOG
"Alegi un loc special pentru fumat, de preferat cât mai urât"
"Toată lumea ştie că e vorba şi de motive psihologice. Că atunci când v-aţi apucat de fumat nu v-aţi apucat de drogaţi ce eraţi. Fiind şi această componentă psihologică, pentru a te trata cu adevărat, à la long, trebuie să vină şi consilierea psihologică. Degeaba tratez dependenţa de nicotină dacă eu nu mă ocup şi de obiceiuri", aduce doctorul Magdalena Ciobanu psihologia în tratarea dependenţei de ţigări.
Aici intră în "scenă", psihologul Bogdana Bursuc. "Ce se întâmplă cel mai frecvent dacă te laşi de fumat?", întreabă specialistul fumătorii din încăpere. "Te reapuci", dă tot ea răspunsul.
Apoi vin explicaţiile. Oamenii fumează mult mai mult decât e necesarul de nicotină cerut de dependenţa fizică. Durata de metabolizare a nicotinei este de patru ore. Tot ce se fumează între aceste patru ore este un surplus dat de dependenţa psihică.
"Când fumaţi dumneavoastră?", întreabă psihologul oamenii din jur. "La cafea", spune cineva. "De stres", zice Sorin. Altcineva a observat că mulţi o fac "de fală" - "Că ai un Kent, eşti cineva", explică omul. "De plictiseală", "de aşteptare", "cu alcool", "pentru anturaj", se înşiruie o listă de motive, cu markerul, pe planşă. "Sunt toate motive care nu ţin de biologia noastră, ci de viaţa noastră. Ori de câte ori o să apară chestiile astea, o să fumezi. Pentru că facem asta dintr-un reflex necondiţionat. Aţi auzit de Pavlov, nu? Ei, e exact la fel", dă psihologul exemple.
Un exerciţiu
Renunţarea la ţigară este un proces atât de dificil deoarece stimulii interni şi externi care condiţionează fumatul sunt şi vor fi prezenţi mereu în viaţa oamenilor. "O să fie în continuare prieteni, alcool, cafea, stres", spune psihologul.
Aşa că înainte să te laşi de fumat trebuie "să rupi reflexul". Adică "să-i înveţi pe câinii lui Pavlov să nu mai saliveze când se aprinde becul", după cum se exprimă Bogdana Bursuc. "Trebuie să ajungi la faza la care primeşti o cafea, dar nu-ţi mai vine să fumezi. Şi asta se face aşa: stimulii trebuie să apară distinct în timp. Adică trebuie să practici fumatul ca scop în sine". Să-l separi de cafea, de exemplu. "Aşa că alegi un loc special pentru fumat, de preferat cât mai urât", spune psihologul.
Cei din jur par puşi pe glume. "În beci!", se aude cum zice cineva de alături, stârnind râsete. "La ghenă!", adaugă un alt participant. "Da, în beci!", revine psihologul. "Şi atunci practic ce vei avea de făcut e ca atunci când bei cafeaua, de exemplu, şi-ţi vine nevoia de a fuma, să te duci în locul pentru fumat. Te îmbraci, frumos, cobori două etaje - să zicem că ai fixat locul de fumat în faţa blocului -, fumezi ţigara respectivă. Dar dacă mai vrei cafea, trebuie să urci înapoi. Şi, în timp, poţi face activitatea asta fără să fumezi. La restaurant, la fel, te duci să fumezi afară. Şi nu o să-ţi convină să tot pierzi ce se vorbeşte la masă", vine un alt exemplu.
Pilda cu soacra
Bogdana Bursuc crede că practicând metoda asta, în timp, fumatul devine o pedeapsă, nu o plăcere.
Vorbeşte apoi şi de o greşeală pe care o fac cei care vor să se lase de fumat: oamenii nu urmează, când se lasă, acelaşi scenariu ca şi atunci când merg să fumeze. Psihologul explică: dacă te-ai decis să nu mai iei pauze de ţigară, la serviciu, ar trebui să înlocuieşti obiceiul tot cu unul care presupune un "traseu" similar.
"Dacă am nevoie de o pauză şi de obicei mergeam la ţigară, dar acum aleg să rămân la calculator să mă uit la poze din excursia vieţii mele, n-o să fiu foarte satisfăcut. Trebuie să mă ridic de acolo, să fac zece paşi, să mă duc în altă încăpere, unde sunt alţi stimuli. Dacă rămân la computer, o să te simţi tot obosit. Un domn mi-a spus că s-a reapucat de fumat că-l enerva soacra lui. A zis că dacă mai stătea o clipă acolo cu ea şi nu fuma, o strângea de gât. I-am spus că dacă rămânea în aceeaşi încăpere cu ea şi-şi aprindea o ţigară rezolva ceva? Ce l-a calmat a fost de fapt că a plecat de acolo", spune psihologul.
Sunt două ore de când "lecţia" anti-fumat a început. Prin încăpere fumătorii încep să se agite. "Mai bine o strîngea pe soară-sa de gât şi termina problema şi nu mai trebuia să se apuce de fumat", aduce cineva o glumă la exemplul cu soacra.
Psihologul pune punct. "Cam asta e ce am avut de spus. Dumneavoastră cum v-aţi simţit?", întreabă. "Trebuie să vă decideţi prin care metodă vreţi să vă lăsaţi: prin tratament, prin psiholog, prin tratament şi psiholog. Sau, a patra metodă, singur". Final de curs. Se distribuie foi cu numere de telefon pentru medici şi psihologi. Se iese în grabă, prin sporovăială. La poarta institulului un cor de brichete aprinde ţigară după ţigară.
PRIN OCHII UNUI FUMĂTOR STRESAT
Un bărbat care a venit "de gura cucoanei"
Exemplele cu soacre şi informaţiile despre dopamină sunt undeva la distanţă de câteva minute bune. "Vreau să mă las!", aproape că strigă fumătorul Mircea Şoroiu, în vârstă de 56 de ani, în staţia de autobuz din faţa institutului. E deja la a doua ţigară de când a ieşit de la "club", dar se dă convins de ce a auzit la întâlnire. "Trebuie să ai bunăvoinţă. Dacă nu e bunăvoinţă, nu faci nimic", zice omul.
Apoi mărturiseşte. El e aici, la curs, şi intenţionează să vină şi pentru tratament "mai mult de gura cucoanei". "Ca să scap, că mă înnebuneşte. Şi mai e că dau o groază de bani. Dar la mine nu e chiar cu toată inima asta cu lăsatul, că la mine deja fumatul e instinct", spune fumătorul înrăit.
De ce fumează? "De nervi!". "Eu lucrez în tot Bucureştiul ăsta, la ALPAB, electrician. Fumez că mă enervează că stau aşa în staţie la troleu câte cinci ore. Stând de vorbă cu unu, cu altul, mai găsesc câte un prost, aşa mă enervează! Te stresează zi de zi, mă stresează şi la servici, mă stresează prostia din tramvai pe unde merg, toate fiţele, toate căcaturile, nu poţi să te pişi sau să te caci că gata dai de un prost!", spune, nervos, Mircea Şoroiu.
Pe el cine să-l înţeleagă? Aşa că, deşi nu pare convins de metodele terapeutice expuse, va merge totuşi pe mâna psihologului. "Vin miercuri cu un amic al meu aici şi pe urmă mă duc la doamna doctor. Şi la psiholog mă duc. Psihologul îţi dă nişte idei, te învaţă nişte lucruri. Şi dacă nu eşti cu caltaboşul întreg, la revedere! Degeaba te duci", zice bărbatul.
E un om nervos Mircea Şoroiu. L-a enervat inclusiv că la întâlnire unii au făcut puţină băşcălie. Pentru el e o treabă cât se poate de serioasă tot procesul ăsta cu lăsatul de fumat. Nu e doar de la nevastă. "Mie mi-a spus că trebuie să mă operez de la fumat, am sinuzită acută crescută. Fumatul dăunează foarte mult. Am încercat foarte multe metode să mă las, dar uite că mai mult am mâncat decât m-am lăsat. Am băgat ceaiuri anti-fumat, anti-stres, n-a mers nimic", zice.
E patimă grea, sugerează Mircea Şoroiu. Odată "cucoana" i-a băgat ţigara în lapte şi el tot a fumat. Acum le "trage" cu sete, în bucătărie. Dar doar după ce pleacă femeia la serviciu.
DECIZIE. Mircea Șoroiu încearcă să se lase de fumat la psiholog
FOTO: EVZ
TARIF
De ce se plătesc consultaţiile "Stop fumat!"
Programul "Stop fumat!" al Ministerului Sănătăţii a pornit cu entuziasm încă din 2007, cu gând să fie gratuit integral. În timp, coordonatorul Magdalena Ciobanu a observat că trebuie aduse câteva ajustări financiare.
"Din cauza unor aspecte tipic româneşti, din septembrie anul trecut consultaţiile medicale şi consilierea psihologică se plătesc. Din 2007 în 2010 totul era gratuit. Şi supriză, aproape o treime dintre cei care au venit, au venit o singură dată. Şi când i-am întrebat ce s-a întâmplat mi-au zis: A, păi, eu nici nu vroiam să mă las, am zis să văd cum e. Pun cutia de medicamente pe televizor şi când m-oi hotărî, văd eu. Gândiţi-vă că o cutie de medicamente costă 100 de lei, o cutie de plasturi costă 60 de lei. Să spunem că nu e de bani, dar medicamentele se termină şi au fost oameni care vroiau să se lase de fumat şi care nu mai aveau buline. Aşa că, ca să facem ceva să ne asigurăm că oamenii care vin sunt hotărâţi să facă şi ei un efort, am introdus aceste tarife. Banii ajung la spital. Toate cele patru consultaţii medicale costăm 100 de lei, cele patru şedinţe de consiliere psihologică costă 200 de lei. Este ca la sălile de sport. Plăteşti abonamentul înainte. Aşa eşti mai motivat să vii. Sunt banii pe care îi dai o săptămână pe ţigări", spune specialistul.
"În jur de 50% dintre participanți se lasă de fumat după cluburile astea. Rostul e și să-i separăm pe cei care nu au deloc informații. Sunt persoane care nu știu că de la o țigară te poți reapuca din nou, după ani de zile"
MAGDALENA CIOBANU, medic
MAGDALENA CIOBANU, medic
sursa:evz.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu